În România am impresia că toată lumea se pricepe la politică, fotbal și mașini. Eu nu mă pricep la vreuna dintre cele 3. Politica mi se pare o horă în care ajungi să dansezi cu oameni parveniți și egoiști, mânați de dorința de a avea un statut. Fotbalul nu m-a pasionat vreodată, iar mașinile îmi plac, dar pentru că în familia noastră se circula cu bicicleta, mai multe știu despre biciclete decât automobile.
Așa că da, atunci când am decis să ne cumpărăm mașină, am pornit de la zero, dar domnul meu e pasionat de mașini, așa că ne-am echilibrat.  În timpul școlii de șoferi am învățat noțiuni teoretice despre mașini, despre cum se verifică uleiul la mașină, ce semnifică luminile din bord sau ce înseamnă culoarea fumului din toba de eșapament. Iar în timpul orelor de condus am învățat despre diferitele motorizări și cutii de viteze (aproape la fiecare sesiune de condus chestionam instructorul despre tipurile de mașini și motoare).
Înainte de a lua decizia viitoarei achiziții, ne-am pus câteva întrebări:
Care e scopul mașinii? Pentru ce avem nevoie de mașină?
Când locuiam în Oradea n-aveam nevoie de mașină pentru a ne deplasa prin oraș. Locuiam într-o zonă bună, la 20 de minute de mers pe jos de centru, iar mijloacele de transport în comun funcționează destul de bine. Pentru drumețiile la munte urcam în tren până la Bratca / Șuncuiuș / Valea Drăganului.
Însă de când ne-am mutat în Timișoara ne-am dat seama că avem nevoie de un mijloc de transport pentru a ieși din oraș. După 9 luni de locuit aici ne-am dat seama că în weekend nu prea ai ce face, în afară de a bea bere. Vrei să te relaxezi la iarbă verde? Albina e la o aruncătură de băț, dar tot ai nevoie de mașină. Vrei să te scalzi în Timiș? Mașină. Vrei să vizitezi o podgorie/ să urci pe un deal ? Mașină!
Așa că scopul principal al mașinii pentru noi e acela de a ne ajuta să ieșim din oraș în weekend.
Mașină nouă sau mașină second-hand?
IniÈ›ial ne-am gândit „hai să luăm ceva ieftin, maxim 3000 euro, să exersez cât mai mult în primul anâ€. La fel ca mulÈ›i alÈ›i români, ne-am zis „n-are rost să cumpărăm o maÈ™ină nouă, că-È™i pierde valoarea cum iese din parcarea dealeruluiâ€, ceea ce e o prostie. Pentru că, în cazul nostru, maÈ™ina are scopul de a ne ajuta să ieÈ™im din oraÈ™, nu vrem s-o vindem peste 2 ani pentru un model mai nou.
Am căutat mult timp mașini second-hand pe autovit și mobile.de. Oscilam între Opel Corsa, Ford Focus și Sandero de maximum 10 ani. Un Volkswagen de 10 ani, chiar și second hand, era mult peste bugetul alocat unei mașini second-hand. Dar neștiind nimic despre mașini, mi-era teamă că voi alege doar vizual, fără a observa defectele tehnice. Plus că nici eu, nici domnul soț nu avem răbdare pentru a negocia cu un samsar.
Așa că ne-am îndreptat atenția spre mașini noi, prin programul Rabla (aveam în familie o mașină veche, care nu mai trecea ITP-ul în veci). Cu o mașină nouă, șansele să iei țeapă sunt mai mici. Prin toamna anului trecut am văzut o reclamă pentru o Dacia Sandero. Prețul începea de la vreo 6-7000 euro prin programul Rabla. La banii ăștia, parcă se justifică să cumperi o mașină nouă pe care s-o folosești ani buni, ne-am zis. După ce ne-am jucat cu acel configurator de pe siteul Dacia (apropo, jos pălăria pt siteul Dacia/Renault, foarte bine pus la punct) ne-am dat seama că mașina dorită ar ajunge pe la 12-14k euro. Dublu față de reclama care ne-a setat niște așteptări.
Cutie manuală sau cutie automată?
Am învățat să conduc pe o mașină cu o cutie de viteză manuală. Când am urcat la volan prima dată, mi se părea că n-am suficiente mâini și că sunt prea multe procese care se derulează în același timp, mult prea repede pentru a avea timp de reacție. Pe toate le gândeam într-o ordine logică, așa cum învățasem la prima oră, fără a avea vreun reflex format.
În timp, datorită cursurilor și instructorului, am reușit să-mi formez câteva reflexe de bază și unele mișcări le făceam inconștient (semnalizarea sau schimbarea vitezei la cedarea priorității de trecere, spre ex.). Însă traficul zilnic din Oradea și Timișoara poate fi obositor (toată ziua stai cu piciorul pe ambreiaj), așa că o cutie automată ni s-a părut o alegere mult mai potrivită, deși e mai scumpă cu cel puțin 1000 euro.
Alegând tipul de cutie, am ales implicit și mașina nouă. Pentru că n-am încredere să cumpăr o mașină second hand cu o cutie automată din România. Și așa ne-am reorientat spre Skoda și Volkswagen, pentru că Opel și Ford erau inaccesibile dpdv al bugetului.
Liste, liste și iar liste
În bunul stil corporatist, în timp ce căutam modele și oferte, am făcut o listă cu echipările „must-have†pe care le dorim într-o mașină mică:
- automată pe benzină
- motor de 1L cu cel mult 100 CP pentru că amândoi suntem kezdő sofőr,
- scaune încălzite pentru că mmm, nice hot ass, A.C. pentru că nu suportăm căldura excesivă,
- senzori de parcare și cameră pe spate, pentru că încă nu stăpânesc parcarea laterală
- navigație și infotainment, pentru că nu mă încântă ideea de a avea suport de telefon pe bord,
- sistem prindere isofix, pentru viitorii moștenitori
- brand: popular și cu întreținere decentă, cu acoperire națională în caz de service (îmi povestea un fost coleg despre problema service-ului pentru Mazda, de ex.)
- buget maxim: 16k.
Nu ne-a interesat tipul de jante, materialul tapiseriei, culoarea mașinii ori tipul de volan.
În decembrie și ianuarie am studiat oferta de auto automate de la Volkswagen, Opel, Skoda, renunțând la ideea unui Sandero nou cu o cutie manuală la ~ 12-14k euro.
Ne-am orientat spre Volkswagen, găsind câteva oferte de mașini automate, care depășeau bugetul cu doar vreo 200 euro. După o vizită la un dealer din Timișoara și mai multe conversații cu distribuitori din alte orașe, am primit o ofertă care se potrivea 99% cu ceea ce ne doream, având și alte opțiuni utile: volan de piele, Front Assist și Autonomus Emergency Braking, Pedestrian monitoring, încărcare telefon fără cablu, hill assist, start-stop și multe altele. Îmi place tare mult aplicația WeConnect care a venit la pachet, pentru cineva pasionat de statistici și date, e tare interesantă.
Din cauza pandemiei, livrarea mașinii a întârziat 8 săptămâni. Așa că am primit-o la fix de ziua mea, la final de iulie. De atunci, adică de vreo 2 luni, am condus-o peste 2500 km, în tot felul de scenarii: serpentine, curbe strâmte cu ceață și ploaie măruntă, drum în lucru cu pietroaie și gropi pe toate părțile, drum de țară proaspăt turnat cu piatră, autostradă. Mașina e minunată, se comportă impecabil, iar cutia automată a fost o alegere excelentă.
Concluzie?
Am scris articolul acesta pentru că sunt sigură că nu-s singura care a fost bombardată cu informații confuze din toate părțile. Românul e maestru în a-și impune opiniile în fața oricui și poate părea mai ușor să accepți părerea celei mai zgomotoase voci doar pentru a o face să tacă. Dacă te gândești să cumperi o mașină / casă / teren, gândește-te întâi la nevoie tale și la bugetul disponibil, ignorând ideile celor care fie au primit lucrurile de-a gata, fie nu înțeleg care e scopul tău. Fă-ți liste, prioritizează nevoile și ia decizia în cunoștință de cauză, eliberat de presiunea socială.
TL;DR: când nu știi nimic despre mașini, te informezi cât mai mult din surse diferite și asculți de cealaltă jumătate a familiei.
