Lilisor.net

Bruta mea mică a plecat înspre Bulgaria via Deva. Nedumerirea e ce voi face eu în weekend! Filme nu am (deşi hardul ăla extern de 500 îmi face cu ochiul şi presimt că e o şansă mare să găsesc ceva filme pe el), neneii de la BBC au spus că va ploua la Oradea în weekend iar la Lugoj n-are rost să merg, pierd prea mult timp pe drum şi e obositor.

Cred că o să termin de citit Homo Videns de Giovanni Sartori, asta dacă nu găsesc o altă modalitate de petrecere a timpului liber.

Acum 2 ani, locuiam în Timişoara şi lucram în Iulius Mall (job modest dar care îmi plătea chiria). În magazin eram o echipă de 5 fete: eu, fană înrăită Hallmark, 2 telenoveliste, o microbistă (şefa!) şi una înnebunită după tot ce ţine de Italia şi italieni.

Am amintiri frumoase din perioada respectivă pentru că a fost unul dintre acele locuri de muncă unde te poţi distra cu cei alături de care munceşti.

Într-o seară de primăvară (parcă!) intră în magazin Cabral. Eram pe tură cu una dintre colegele telenoveliste. Emoţionată nevoie mare, ia o foaie şi un pix şi fuge la nenea Cabral după un autograf. Neştiind cum să intre în vorbă cu el, îl întreabă :

Î: “Domnu’ Cabral, cu ce ocazie pe la noi?”.

R: “Caut un solar să mă bronzez!”.

Când l-am auzit am căzut sub birou! Cred ca vreo 2 zile am râs pe seama colegei. Întrebarea ei era cam logică având în vedere că intrase într-un magazin cu haine pentru femei.

Sunt una din persoanele care lucrează mai cu spor ascultând muzică. Dar nu orice muzică, ci rock, blues, jazz, oldies şi chiar pop din anii ‘80-’90.
Problema e că la lucru am un proxy din cauza căruia nu pot asculta Europa Fm (singurul post de radio care difuzează muzică pe gustul meu). Nici măcar Magic Fm nu am voie.
Am optat pentru Yahoo Music dar de câteva zile mă stresează cu muzichie gen “regheton”. Pur şi simplu nu suport să ascult aşa ceva. Mă stresează în loc să mă relaxeze. Din 20 de piese, 10 sunt de tipul mai sus menţionat.
Un coleg mi-a dat url-ul unui post de radio francez (nu ştiu cum trece de proxy) însă ăia difuzează prea multă muzică house şi iarăşi ceva nu merge.
Ai vreo sugestie?

Azi dimineaţă în tramvai, când se deschid uşile se aude o piesă foarte cunoscută. Atât de cunoscută că mă face să întorc privirea, să caut sursa de unde vine muzica.

În dreapta tramvaiului, aşteptând la semafor văd un Seat negru, la volan un moşulică pe la vreo 50 de ani. Melodia care mi-a rămas în cap e Gimme all your lovin’, of course de la bărboşii texani, ZZ Top.
Partea cea mai tare e că moşulică aducea foarte bine cu Billy Gibbons, cel puţin la barbă. Foarte tare!

De fapt am revenit sâmbătă, dar lenea a fost prea mare pentru a-mi permite apropierea de laptop. Aşa de lene mi-a fost că nici nu m-am schimbat de pijamale tot weekendul. A fost primul an, de când lucrez, în care am avut liber de 1 mai, în care am reuşit să las deoparte agitaţia oraşului şi calculatorul. Şi zău că nu mi-a părut rău!

Cum a fost la Bratca? Am avut de toate: soare, vânt, ploaie chiar şi lapoviţă (sau cel puţin asta urla nu mai ştiu cine în timp ce ne chinuiam sa menţinem focul pentru Bograci!) Dar a fost frumos! Culmea e că m-am bronzat puţin.

Aerul curat de munte mi-a făcut bine, am descoperit că pot să dorm şi fără să mă odihnesc (adică dorm dar aud gălăgia de afară şi totuşi mi-e prea lene pentru a ieşi din sacul de dormit!)

Păpica e mai bună în natură, berea merge după aproape orice, stomacul e rezistent doar că ficatul nu prea a fost de acord cu tot ce am păpat. Norocul meu cu Dicarbocalm!

Aşa cum spunea şi Bruta mică, nasol a fost momentul cu maneliştii care s-au săturat de cabana lor şi au venit să ne strice buna dispoziţie cu urletele lor de 2 bani. Bine că a venit ploaia şi a spălat platoul de jegul lăsat de manelari.

Pentru cei curioşi, n-am lăsat gunoi în urma noastră. Toate pet-urile le-am strâns în saci de gunoi (thnx Kiki) şi le-au dus băieţii la tomberonul pe care scria “Primăria Bratca”. Valea Brătcuţei e plină de astfel de tomberoane, aşa că dacă mergi pe acolo nu ai nici o scuză pentru a lăsa gunoaiele în natură.

Peisajul … e de nedescris! Oriunde te uitai, vedeai pădure, natură, verdeaţă. Pentru 4 zile am scăpat de imaginea seacă a blocurilor, a maşinilor urâte sau prea strălucitoare.

Ce e trist e faptul că se construiesc tot mai multe cabane. Platourile de camping dispar încet dar sigur şi sunt înlocuite de cabane cu 2 etaje. Dacă aş fi pesimistă aş spune că pe vremea când voi avea copii de vârsta mea, nu vor mai exista locuri libere de camping. Sper să fie doar un gând pesimist!

A fost frumos dar s-a terminat! De azi revin la obişnuitul program de 9 ore în faţa calculatorului, căutând subiecte pentru articole mai mult sau mai puţin reuşite sau interesante! Norocul meu cu Nescafe, care mă scoate din amorţeală în fiecare dimineaţă în care trebuie să vin la muncă.

Tu cum te-ai petrecut de Paşte şi 1 Mai?