Eu admir cu o oarecare invidie satele in care se petrece actiunea serialului Midsummer’s Murders, unde sat inseamna strada asfaltata, curatenie, institutii publice si multe case vechi si frumoase cu oameni pitoresti. Satul nu poate sa nu evolueze si sa intre in zona civilizata, dar asta nu exclude pastrarea traditiilor. La noi nu are loc nici una din astea. Oamenii traiesc intr-un mod inapoiat, blazati, vanzandu-si pamanturile, viata lor rezumandu-se adesea la un dute-vino intre carciuma si biserica.
Pentru oraseanul sadea, orice sat poate parea pitoresc, dar pentru cineva care a cunoscut satul de acum 20 de ani cel putin, ce se vede acum e grotesc.

Cand eram copil imi faceam vacantele la sat, si cele mai pitoresti Craciunuri le-am petrecut acolo, imbracat in shuba (blana de miel) si pantaloni de lana, aveam o traista din lana aspra cu care mergeam cu copiii la colindat si ne intorceam cand era traista plina. Zapada imi era pana la brau, erau sanii trase de cai si mergeam la partii lungi de sute de metri de unde ne dadeam cu sanii. Era frig si cornurile pe care le primeam erau calde. Lumea canta foarte multe colinde, se colinda pentru placere si nu pentru bani (ca acuma), ce mai, era frumos si autentic. Acum totul e un colaj sinistru si fals, poate doar in cateva comunitati mai inchegate lucrurile s-au pastrat cat de cat, dar oricum lumea evolueaza spre era multimedia, si toate lucrurile astea se vor duce in istorie.