Lilisor.net

Pe la orele prânzului cineva a lăsat în faţa firmei o cutie cu 4 pisoiaşi şi o sticlă cu lapte. Nu aveau mai mult de 3 săptămâni.

Micuţele feline au atras atenţia întregului personal din firmă (iubitor de animale, bineînţeles!) aşa că în scurt timp lumea s-a îmbulzit să mângâie pisoiaşii.

De aici şi până la “Eu pe ăsta îl iau acasă!” nu a fost decât un pas. În scurt timp toţi cei 4 pisoiaşi şi-au găsit un cămin.

Colegele mi-au povestit că mămica pisoilor a murit otrăvită iar persoana care avea în grijă felinele nu a dorit să le arunce la gunoi (aşa cum se întâmplă adesea cu puiuţii nedoriţi) aşa că a decis că cineva cu siguranţă îi va adopta dacă îi va lăsa în faţa firmei.

Aş fi vrut să iau şi eu un puiuţ acasă dar mă doare sufletul să-l las 10 ore pe zi singur acasă, fără mâncare sau dragoste.

Cât timp puiuţii aşteptau să fie adoptaţi, le-am dat lăptic şi i-am mângâiat, să nu se simtă singuri. Da, m-am ales cu o zgărietură pe piept pentru că puiuţul galben s-a speriat şi a căutat un alt loc, ceva mai fin. Probabil are rău de înălţime!

Cel negru, din prima poză a fost ultimul care şi-a găsit un stăpân. La început am crezut că era flămând dar dragul de el nu dorea decât atenţie. Cum îl mângâia cineva, cum torcea.

P.S: Pozele sunt făcute cu un telefon mobil, de către un coleg de muncă.

Poţi să citeşti comentariile şi prin RSS 2.0 feed. Lasă un comentariu, sau trackback de la situl tău.