Azi am terminat de citit cartea lui Giovanni Sartori, Homo Videns. Am citit-o încet întocmai pentru a avea ocazia să aflu şi de argumentele celor care combat teoria scriitorului italian.

Giovanni Sartori descrie video-copilul care devine video-adult incapabil de a lua deciziile importante fără televiziune, fără a avea explicaţia vizuală a lucrurilor.

Argumentele autorului :

Copilul crescut în faţa televizorului, obişnuit cu “entertainment” nu mai are capacitatea de a-şi sintetiza informaţiile. În viaţa sa de adult va prefera emisiunile de divertisment în defavoarea celor culturale, va schimba cartea şi ziarul pe televizor iar Internetul îi va servi ca o altă sursă de amuzament şi distracţie. Iar mediile mass media şi-au schimbat formatele. Nu se mai adresează publicului de nivel mediu ci gloatei amuzate de imaginea unui ministru care se scarpină în nas. Jurnalele de televiziune odinioară cuprindeau 15 minute de emisie, astăzi se ajunge până la o oră şi jumătate (cu tot cu sport). O ştire nu ajunge la televizor dacă nu are ceva senzaţional, dacă nu stârneşte reacţii.  Ştirile pe care se pune accent sunt cele despre o babă care a fost violată iar alta ucisă pentru 2 lei iar cele care prezintă o lansare de carte sau un act de caritate sunt minimalizate sau exploatate financiar. De parcă telespectatorul ar fi dependent de doza zilnică de şoc, de inedit!

Nu mai există acte sufletiste. Orice donaţie e urmată de un spot publicitar al firmei donatoare sau menţiunea că donaţia a venit din partea firmei X, persoanei Y.

Pe homo-videns (termen format din homo sapiens şi video) nu-l mai interesează viaţa publică, ce se întâmplă în politică sau de ce politicienii reuşesc să le înşele din nou încrederea acordată prin vot. Pentru că homo videns e preocupat de capra vecinului, de noul amant al lui Britney Spears sau de crima comisă de Cioacă.

Giovanni Sartori se referă mai mult la societatea italiană într-o oarecare comparaţie cu cea americană, cea mai democratică ţară cu cei mai mulţi oameni ignoranţi.

Oricum observaţiile lui se potrivesc foarte bine şi societăţii româneşti. Câţi părinţi limitează accesul copiilor la televizor?  Câţi copii mai citesc?

O oarecare concluzie …

Dacă s-ar acorda o mai mare atenţie copiilor poate că situri precum Pitzipoanca, Cocălari (situri care  scot în evidenţă prostia şi ignoranţa tineretului) nu ar exista. Poate că la vot n-ar mai merge doar pensionarii sau “oile”. Sau poate că dacă ne-ar interesa viaţa publică şi bunăstarea generală am fi mai atenţi la alegeri, am vota cu chibzuinţă şi nu ne-am mai complace în a ne plânge de milă de fiecare dată când la ştiri se anunţă scumpirea pâinii.

Sunt multe de spus referitor la cartea Homo Videns iar argumentele lui Giovanni Sartori sunt greu de combătut având în vedere că el se referea la societatea din anii ’90, societate care acum, în secolul 21, a ajuns să pună mai mare accent pe Guţă decât pe Cărtărescu. Dacă ar fi să închei postul într-o manieră pesimistă, aş spune că filosoful italian a prevăzut doar începutul unei societăţi depravate.

Dar sunt optimistă şi prefer să mă pierd în iluzia că, poate, într-o zi situaţia se va schimba în mai bine!

In aceasta seara esti invitat in Club Joy, str. Libertatii nr 13, Oradea.

Aseară ne-am lăsat mituiţi cu o bere şi un suc de portocale de Blogomentator. Eram pe o tersasă de cartier, la un pahar de vorbă. Dintr-o dată observăm o limuzină. Era model decapotabil.

La câteva minute după ce şoferul reuşeşte cu chiu şi vai să întoarcă maşina, îşi fac apariţia câteva domnişoare foarte aranjate. S-au pus pe pozat în faţa limuzinei.

După alte câteva minute îşi fac apariţia şi băieţii, unul mai aranjat ca altul. Din nou, se fac poze, pupături, îmbrăţisări, tot tacâmul.

Nu m-am putut să nu observ ţinutele tinerilor. Am văzut o rochiţă aurie secondată de o coafură coc şi şuviţe, un domnişor defila cu un costum gri închis, cravată galbenă asortată la o cămaşă de un verde ţipător etc.

După vreo 15-20 de minute rudele celor aranjaţi de bal şi-au luat cu greu rămas bun de la odraselele lor şi limuzina s-a urnit din loc. Nu de alta, dar mai trebuie să se pozeze cu limuzina şi în faţa restaurantului, să moară de ciudă invidioasele, că ele n-au maşină “regală” închiriată cu ora.

O mamă de mână cu fiica de 10-12 ani se uitau îndelung după limuzină. Fetiţa era fascinată de ce văzuse. Parcă din priviri îi adresa mamei întrebarea :”Mami, aşa-i că şi eu o sa am limuzină şi rochiţă aurie la banchet?”

Prima chestie la care m-am gândit : cu siguranţă Bad Pitzi nu va duce lipsă de materie primă. Doar e perioada banchetelor şi ştim cu toţii ce înseamnă asta

Pe cât punem pariu că multe din pozele făcute la balurile de final de liceu se vor regăsi pe Hi5 sau alte reţele sociale?

Aseară am urmărit o emisiune electorală la TTV, în cadrul căreia Octavian Haragoş şi Hizo Zoltan au dat o şansă fiecărui candidat la Primăria Oradea de a-şi expune planul de bătaie în eventualitatea câştigării alegerilor locale.

I-am urmărit pe toţi candidaţii, am ascultat ce au avut de spus şi ca cetăţean al oraşului Oradea am înţeles următoarele: Read the rest of this entry »

De vreo 3 săptămâni observ că s-a înmulţit spamul pe blog. Înainte abia dacă găseam un mesaj cu Viagra sau Cialis în Akismet. Acum nu trece zi fără să nu şterg vreo 100.

De 4 zile n-am mai verificat Akismetul. Am ajuns la cifra de 420 de commenturi tip spam. Groaznic. Parcă s-a deschis supapa la spam. Chestia e că, de regulă, verific în fiecare zi Akismetul, nu de alta dar s-a întâmplat ca unele comentarii bune să intre direct în spam.

Poate sunt eu mai grea de cap, dar poate să-mi explice şi mie cineva care e rostul unui mesaj de tip spam? Ce câştigi dacă trimiţi un astfel de mesaj?

Cred că majoritatea celor ce navighează pe internet ştiu că mesajele pline de linkuri şi cuvinte vulgare sunt de evitat, nu?