E interesant de observat reacţiile jurnaliştilor la noua iniţiativă legislativă ce vizează difuzarea ştirilor negative în raport cu cele pozitive.
O fi din cauză că proiectul a venit de la un senator de PRM sau nu conştientizează responsabilitatea pe care şi-o asumă odată cu legitimaţia de presă?
O lamă cu 2 tăişuri
Din câte ştiam, principalul scop al mass media e acela de a informa. Că uneori se mai strecoară greşeli în articol sau reportaj, e partea a doua. Suntem oameni, greşim! Pentru asta există erata!
De aproape 2 ani nu mai vizionez ştirile de la orele 13, 16, 17 sau 19. Sunt prea violente pentru mine şi am lucruri mai bune pe care le pot “rumega” decât nişte informaţii superficiale despre crime şi violuri. Mă întorc la Giovanni Sartori care spunea că cel mai uşor mod de a-l ţine pe telespectator în faţa televizorului e să-i oferi doza zilnică de şoc. Trebuie să-şi primească doza zilnică pentru a simţi că trăieşte. Nu poţi să-l faci să reacţioneze prin apeluri la umanitate aşa cum poţi să-l strârneşti cu Elodia.
Prin noua iniţiativă legislativă prin care instituţiile media sunt obligate să difuzeze atât ştiri pozitive cât şi negative cetăţeanul are de câştigat dar are şi de pierdut. Are de câştigat pentru că moralul său intră într-un proces de refacere şi pierde atunci când media nu are interesul de a prezenta faptele aşa cum s-au petrecut. Citeam manualul lui Coman în care se face referire la un jurnalist responsabil, corect care nu manipulează informaţiile. Câţi sunt aşa? Câţi ziarişti români nu deservesc anumite interese? Câţi jurnalişti de investigaţie decid să urmeze un “fir” nu pentru interesul economic al publicaţiei, ci pentru a informa corect publicul său?
Informarea nu presupune doar ştiri senzaţionale despre baba Dochia care a fost violată de un vecin care s-a trezit cu chef de joacă.
Pozitivitate
Fără doar şi poate mass media e un mijloc de propagandă. La fel şi new-media, blogul. E foarte interesant de observat modul în care sunt percepute ştirile pozitive de către public. De fapt, e interesant de observat câte ştiri pozitive sunt prezentate de media. Sau ce caracteristici ar trebui să aibă ştirile pozitive.
Se poate schimba ceva prin pozitivitate? Baba de la 3 nu o să-şi mai bată copiii dacă vede la televizor că o pensionară şi-a donat rinichiul pentru a-şi salva nepotul de 15 ani?
Mă gândeam la faptul că româncele sunt atât de prinse de telenovele şi emisiuni lacrimogene tocmai pentru că principalele jurnale de ştiri suferă de lipsa evenimentelor fericite şi pozitive. În telenovele e aceeaşi chestie: una încearcă să-i fure bărbatul, părinţii sunt împotrivă dar cei doi îndrăgostiţi rămân împreună, against all odds! Sau mama care-şi regăseşte după 20 de ani băiatul furat de o doică netrebnică. Telenovelele, filmele romantice au finaluri fericite şi le motivează pe românce să spere la mai bine. Sau cel puţin aşa se spune. Totuşi rămâne la latitudinea percepţiei fiecăreia.
Negativitate
Ştirile negative atrag alte evenimente negative. Vezi la televizor că azi se scumpeşte pâinea, mâine gazele naturale, un tip şi-a violat soacra pe motiv că nu-i făcea mâncare bună, un copil s-a sinucis pentru că a rămas corigent la 4 materii, un popă e curvar şi îi place să facă sex sado-maso etc. Toate ajung să ştirbească, puţin câte puţin, încrederea omului în autorităţi, în familie, în religie, în sine! Devine o persoană fără încredere în semeni, fără credinţă. Rămâne percepţia că totul e negativ în jurul său, copiii sunt proşti, preotul e un prefăcut şi un curvar, nevasta nu-l mai iubeşte ca la început, statul nu-i lucrează pământul, mâncarea e contrafăcută şi cancerigenă, toţi vor să fure şi să înşele şi lista poate continua.
Giovanni Sartori spunea că omul are nevoie de emisiuni stupide de genul show-urilor realizate de Dan Negru pentru a se putea compara cu omul de la televizor, pentru a-şi restabili încrederea în sine. Văzând că blonda nu ştie care e capitala Canadei, te simţi mai bine şi superior ei pentru că tu ştii că Ottawa e capitala Canadei.
Responsabilitate
Din câte am citit jurnalistul are o responsabilitate faţă de public. Probabil că iniţiativă legislativă ar trebui să reglementeze mai degrabă ştirile cu şi despre violuri şi crime, ştiri care au o influenţă negativă. Asta nu înseamnă că se pierde din vedere scopul jurnalismului, acela de a informa, ci se filtrează informaţiile de valoare de senzaţionalismele ieftine. Dar în cazul ăsta multe posturi de televiziune şi-ar pierde licenţa.