Scris de lilisor in Pentru că azi noapte ne-am uitat la câteva episoade din Lost, sezonul întâi (thank you Rodion!), am adormit ceva mai târziu iar azi dimineaţă eram prea somnoroasă pentru a mai scoate capul pe geam, să văd şi eu cum e vremea.
Aşa că, după duşul de dimineaţă, primul lucru pe care mi-a căzut privirea în dulap au fost pantalonii mei scurţi albi. Şi pentru că la pantalonii ăştia nu se potriveşte orice, i-am asortat cu un top negru (da, zici că sunt o absolventă de liceu de pe vremuri). Norocul meu că am obiceiul să iau cu mine câte o cămaşă sau un sfeter, în caz de frig.
Când ajung în faţa blocului constat cu stupoare că afară dă să plouă. Somnoroasă cum am fost, normal că nu m-am întors să mă schimb, m-am gândit că se schimbă vremea şi pe la 2-3 iese soarele.
Draci! La 2 fără 15 când am plecat la papa, în Oradea ploua, dar încet. Până am terminat de păpat, a început să plouă torenţial. Ce e de făcut când eşti cu picioarele goale în pantaloni scurţi? Normal, te îndrepţi spre un magazin cu ciorapi de damă, d-ăia eleganţi, să nu-ţi îngheţe ceva. Eventual iei tramvaiul până la serviciu.
Din păcate primul tramvai a fost 1N, care duce în Rogerius aşa că o staţie am mers pe jos, prin ploaie. Măcar am avut o umbrelă.
Aşa că la ora asta mă relaxez cu muzica lui Leonard Cohen … In my secret life, Dance me to the end of love (de fiecare dată când difuzam piesa asta, doamna Ani din Lugoj suna la radio să ne felicite pentru program). Good times 
Când aud vocea lui Leonard uit de ploaie, de faptul că sunt udă la picioare şi că sunt ciufulită şi văd partea frumoasă a lucrurilor : I’m still happy
Enjoy
trebuia sa asculti “dancing in the rain”
la recomandarea tuturora
“Dance me to the end of love” a fost prima melodie pe care am dansat cu sotia la nunta noastra; a fost urmata de “I`m your man” si apoi “Take this waltz”… Cohen e unul dintre preferatii nostri. Ce vremuri… de atunci au trecut aproape 5 ani…
era cat p’aci sa-ti faci un drum la bucuresti pe 14 iulie.
, l-am “descoperit” (cam tarziu, e drept) pe Cohen la 2 Mai. se facea ca era o zi noroasa, ploua marunt, cu vreme de baut. mult gri imprejur. si stateam la carciuma (NudyBar) de pe plaja si ascultam First we take Manhattan http://youtube.com/watch?v=tFBKV0zVXSE
in ’98 sau ’99, nu-mi amintesc exact…au fost 2 ani, 2 veri pline de intamplari pe care, din varii motive, nu le pot localiza in timp foarte bine
Oh yeah… muzica, nu galagie!