Vineri seară, pe nepusă masă am plecat la Cluj, la Restaurantul Tokyo, de pe str. Gh. Marinescu nr 5. Pe drum am avut ceva emoţii, dat fiind faptul că a fost prima dată când am mers la Cluj cu maşina. Cu atât mai mult cu cât era noapte. Aveam în minte tot felul de accidente oribile care se întâmplă pe şosele cu serpentine, tiruri răsturnate, maşini distruse, tot tacâmul. Pesemne trebuie să renunţ la ştirile tv de dimineaţă şi la filmele americane stupide cu Steven Seagal. Read the rest of this entry »

Azi dimineaţă pe la vreo 5 am ajuns acasă. Dragoş s-a dovedit a fi un şofer iscusit astfel că am trecut peste frica serpentinelor şi a curbelor periculoase.

Am fost să mâncăm preparate japoneze de la Tokyo Restaurant din Cluj. Foarte fain local! Oraşul arata bine, cel puţin noaptea.

Mâine, când voi fi în stare să încropesc un post mai detaliat vă voi arăta şi poze. Acum e nani time for me! Again!

Am plecat în Cluj, la o bere. Dacă până mâine nu primeşti o veste de la bruta mică, Dragoş sau subsemnata, înseamnă că ne-am rătăcit prin oraşul lui Boc.

Brb!

Ieri am apucat să-mi descarc pozele de pe telefonul mobil. Cele mai multe sunt cu mizeria de pe stradă, din care am selectat câteva.

Cele două imagini sunt făcute pe str. Vasile Conta. Pe strada asta mergem în fiecare zi la Piaţa Decebal după mâncare. În fiecare zi mirosul de la gunoiul lăsat pe lângă pubele îţi taie respiraţia. Săracii locatari!

În plină campanie electorală pliantele lui Călin Raita împânziseră câteva spaţii verzi din zona Cantemir.

Apropo de campania electorală, toaletele din Lotus Market au fost asediate de inimioare. Nu aş vrea să induc în eroare, dar culoarea roşie şi cei 3 trandafiri nu sunt emblematice pentru PSD? Dacă aşa a ales Dan Matei să-şi câştige electoratul, nu e de mirare că rezultatele au fost pe măsura locaţiei alese pentru campanie, adică de rahat!

Cele două poze sunt haioase. Mă întreb cu cât a fost taxat nenea ce-şi face reclamă.

Scrisoare către cei dragi! I-am trimis surioarei handsfree-ul telefonului folosind serviciile Poştei Române şi a ajuns intact la destinaţie. Refuz să cred că adresa scrisă la expeditor a avut vreo importanţă pentru curier.

Primele cireşe din anul 2008 m-au surprins.

Colega: “De fiecare dată când beau băutura asta am aşa un … un orgasm!”

Eu: “Prin urmare prietenul tău ar treui să înveţe câte ceva de la Nestea Lipton?!”

O colega de serviciu, însetată, declara cu patos ce efect are asupra ei băutura răcoritoare Lipton de mentă.

În biroul nostru temperatura sare de 25 de grade Celsius, iar de vreo 3 săptămâni secretara ne duce cu zăhărelul freonului.

Din păcate, nici unul nu prea ne pricepem să-i explicăm pe maghiară (limba română îi e străină!) că “MURIM DE CALD!”