Nu ştiu cum sunt alţii, dar din când în când am nevoie să schimb ceva. Sunt momente când simt că mă sufoc, că vreau să fac altceva, să schimb lucrurile, să evadez din starea de amorţeală care ne-a cuprins.

Asemenea modelului meu (tati!), sunt o persoană activă. Mereu în mişcare, mereu fac altceva, acelaşi fel de mâncare îl fac de fiecare dată altfel.

Mă plictisesc uşor şi am nevoie de stimuli în permanenţă. Unii nu pot înţelege asta.

Am ajuns să fiu cranky şi mofturoasă din orice. Nu-mi mai moderez gândurile şi prin urmare ajung să fiu urâtă de multe persoane. De fapt, după un timp devine prea obositor să tot cânţi în strună cuiva. E mult prea obositor. Şi în momentul în care ai îndrăznit să le spui de fapt care e problema, te detestă.

Doare când vezi că cei din jur nu văd mai departe de egoismul propriu, doare când ţi se spune că tu eşti de vină pentru toate relele deşi ai încercat să faci bine. Şi mai tare doare când vezi că n-au învăţat nimic şi se complac în aceeaşi indiferenţă şi nepăsare …

Sunt leoaică, prin urmare sunt foarte orgolioasă şi imprevizibilă, nu sunt cea mai maleabilă persoană şi nu sunt cea mai calmă persoană. Deh, sunt o combinaţie în care de colericul şi sangvinicul domină. Mulţi s-au învăţat cu mine, alţii încă învaţă asta.

Din cauza asta ajung să mă consum degeaba pentru orice prostie şi nu e bine. E sănătatea mea la mijloc. Îmi pasă prea mult de cei dragi încât de cele mai multe ori sunt mai afectată decât ei de ceea ce li se întâmplă, lucru care are efecte dezastruoase asupra stomacului meu.

Mi-e dor de adolescenţă, de Cristina şi de Puşi, de prostiile pe care le făceam şi de momentele când reuşeam să ne consolăm una pe cealaltă.

Tu ce faci când simţi că nu mai poţi?

M-a pricopsit a mică Fălcuţă cu o leapşă. O dau mai departe cui o vrea, să nu stresez oamenii. Să vedem ce-o ieşi:

Yourself: joyful
Your Spouse: playful
Your Hair: short
Your Mother: yelly
Your Father: rolemodel
Your Favorite Item: bed
Your Dream Last Night: aaa … too good to wake up
Your Favorite Drink: beer
Your Dream Car: Mini Cooper
The Room You Are In: his
Your Ex: expired!
Your Fear: deep black water
What You Want To Be In Ten Years: cool mommy!
Who You Hung Out With Last Night: my bruta mică!
What You’re Not: that short!
Muffins: good
One of Your Wish List Items: my own house with a big garden, two Beagles and 2 Scottish Folds
Time: passing by too fast
The Last Thing You Did: pişulică! (10 minutes ago!)
What You Are Wearing: glasses!
Your Favorite Weather: warm
Your Favorite Book: Memoirs of a Geisha
The Last Thing You Ate: grapes
Your Life: almost fulfilled!
Your Mood: calm
Your Best Friend: I’ve lost my best friend, I’m alone in this city … sad
What Are You Thinking About Right Now: good times in Lugoj
Your Car: my father’s
What Are You Doing At The Moment: blinking!
Your Summer: the best time I’ve had in the last 5 years!
Your Relationship Status: committed!
What Is On Your TV: an orange heart-shaped candle
What Is The Weather Like: sunny
When Was The Last Time You Laughed: five minutes ago

Astă vară, în concediu, am cinat de câteva ori la Pensiunea Allegria din Băile 1 Mai. Construită din fonduri europene, localul ne-a surprins din toate punctele de vedere: condiţii excelente, o terasă răcoroasă, atmosferă relaxantă, servire ireproşabilă şi … mâncare delicioasă!

Am mâncat aici o ciorbă de burtă excelentă (aproape la fel de bună precum cea gătită de tati!), iar părinţii mei au fost încântaţi de Bob Guyas (se serveşte în ceaunuri în miniatură), specialitate maghiară. Pentru că ne-a plăcut la Pensiunea Allegria, am mai cinat de vreo câteva ori acolo.

De fiecare dată am fost serviţi cu promptitudine şi calitate. Una dintre chelneriţe, mai în vârstă, stat puţin cu noi şi a glumit pe seama politicienilor, spre bucuria lui tati.

Tacâmuri şi mese curate, răcoare pe terasă (în condiţiile în care afară erau 35-38 de grade celsius), bere rece şi mâncare fierbinte.

Pe terasă e amenajată o mini cascadă, foarte interesantă iar când căldura e insuportabilă, au un sistem de răcorire cu aburi reci (similar cu cel din Piaţa Unirii din Timişoare, de la terase). Flori peste tot, verdeaţă, parcă odată ce am intrat la Allegria am păşit în alt loc, nicidecum în staţiunea de pensionari 1 Mai.

Plusuri: în preţul ciorbelor intră ardeiul şi smântâna iar ciorbele au 400 ml. În multe localuri din Oradea se plăteşte separat pentru smântână şi ardei.

Preţul pentru o ciorbă începe de la 7,5 lei. O bere Heineken la 0,5l era 4,5 lei.

Minusuri: ciorbele sunt foarte fierbinţi. Bere la 0,5l doar Heineken şi Ursus. Adică extremele calitative. În rest poţi bea alte sortimente de bere dar la sticlă de 0,33l.

Acum vreo 2 săptămâni, înfometaţi fiind şi tânjind după o ciorbă de burtă delicioasă, am dat o fugă până-n 1 Mai, la Allegria. Fiind frig, am intrat în restaurant. Aproape că mi-a fost jenă de cum am fost îmbrăcată să stau în local. Mi-era frică să nu cumva să murdăresc scaunul tapisat şi faţa de masă albă cu gentuţa mea încărcată de portofele şi telefoane.

Muzica nu te surzeşte, mâncarea e la fel de bună şi localul arată ca un restaurant de la 3 stele în sus. Faţă de Bridge sau Vandana, Allegria m-a surprins în mod plăcut.

Într-adevăr, preţurile nu sunt cele mai mici dar nici exagerate. Plus că mâncarea e gustoasă, servirea ireproşabilă iar condiţiile excelente.

Merită să cinezi la Pensiunea Allegria!

Chestia asta e în faţa sălii unde are loc Expo Varadinum. Ştie cineva ce vrea să reprezinte?

Vineri, la Bursa locurilor de muncă, un tip de vreo 24-26 de ani căuta oameni pentru o reclamă Vodafone. Normal că cel mai bun loc unde poţi găsi oameni care au nevoie de bani, e o bursă a locurilor de muncă.

Tipul în cauză, bucureştean, căuta oameni cu vârsta cuprinsă între 25-50 de ani. Mie mi-a spus că n-arăt de nici 18 ani, aşa că m-a refuzat din start.

Pe scurt: ieri şi azi s-a filmat (dacă au găsit destule persoane) o reclamă Vodafone. Aveau nevoie de oameni care să nu arate a adolescenţi, pentru că au ceva campanie nouă (n-am întrebat toate detaliile) şi fiecare persoană care participa la realizarea reclamei primea ceva bănuţi. Practic, stăteai să te filmeze şi erai şi plătit pentru asta.

Săracul băiat s-a ofticat tare când a văzut indiferenţa orădenilor. Mulţi au preferat să spună “Pas” la a sta şi a primi bani.

Apoi a început să spună că orădenii sunt nasoli, că n-au pic de iniţiativă, că sunt laşi şi fricoşi, că măcar bucureştenii, cum or fi ei, tot sunt mai deschişi la minte decât ardelenii etc.

Am tot căutat motive pentru care orădenii nu s-ar înghesui la a face bani din nimic: e festivalul vinului, e expo varadinum, e frig, au trac de camera video, au alte treburi etc.

Până la urmă am rămas fără scuze. Adevărul e că, în afară de câţiva orădeni care chiar vor să facă ceva, mulţi orădeni trecuţi de 30 de ani sunt nişte puturoşi. S-au complăcut în mizerie încât e greu să mai schimbe ceva. Au adoptat mentalitatea lui Dorel, “las-o bă că merge şi-aşa!“.

Da, ştiu, cel mai probabil voi primi comentarii injurioase pentru chestia asta, dar aşa e. Uită-te la atitudinea orădenilor în momentul în care Bolojan a trecut la aplicarea amenzilor pentru aia care au transformat intersecţiile în parcuri auto.

Uită-te la comentariile la articolele despre reducerea cheltuielilor din bugetul local şi alocarea lor pentru proiecte mai urgente şi mai importante. Nu, mulţi orădeni nu vor să facă ceva pentru a ieşi din mizeria în care se bălăcesc zi de zi.

Pentru că aşa au fost învăţaţi. Să latre şi doar atât! Se complac în a-şi plânge de milă, în a arăta cu degetul în stânga şi în dreapta dar când vine vorba de a lua atitudine, tac şi înghit!

Cred că în fiecare loc din lume există astfel de oameni laşi care preferă să stea în banca lor şi să latre de acolo. Dar de multe ori, în multe state, lătrăturile laşilor nu se aud atât de departe. Sunt înăbuşite de acţiunile celor care vor să facă ceva.

Şi nu, n-am putut fi de acord cu tipul din Bucureşti. Poate pentru că încă mai am încredere că încet-încet se pot schimba lucrurile, condiţia e ca cei care doar latră să nu se mai audă atât de tare!