Un Craciun fericit in familie

Ieri seară, la puţin timp după ce am ajuns la “colindat”, m-a luat o durere nasoală de spate. Ce-am făcut? De Crăciun mă doare spatele? Off!!! O bomboană de bebe m-a făcut să mai uit de durerea de spate. Copiii sunt o sursă negreşită de fericire. E imposibil să nu îndrăgeşti un puiuţ de om!

Azi dimineaţă bruta mică se trezeşte, deschide laptopul şi readerul. A văzut că a scris Dragoş că a nins în Oradea şi amândoi ne-am repezit la fereastră, să vedem minunea. Ahaa! Deci d-asta m-a durut pe mine spatele aseară!

A nins în Oradea! Deşi îmi doream mai multă zăpadă, e bine totuşi că a nins.

Nu ştiu cum e prin alte bordeie, dar nouă de Crăciun ne place să lenevim, să mâncăm ca porcuşorii şi să ne plimbăm prin oraş. Aşa că după ce am prânzit am ieşit să-i arătăm Fălcuţei oraşul. Am fost la Ciuperca, am îngheţat oleacă privind Oradea de la înălţime, apoi ne-am îndreptat spre Cetate.

Nici n-am intrat bine în curtea Cetăţii că un “paznic fioros” ne-a îndemnat (a se citi lătrat) să facem cale întoarsă.

Aşa că am luat-o la plimbare pe la Primărie, am pozat scena Naşterii Mântuitorului şi bradul oraşului. Apoi am luat-o la paşi grăbiţi pe pietonală unde ne-am minunat de mulţimea de porumbei flămânzi.

Un nenea binevoitor le-a făcut cadou înaripatelor o masă copioasă. Doar Crăciunul e  o sărbătoare universală, nu?

Mami trebuie să fie mândră de mine: am făcut nişte sarmale delicioase! Doar vreo 30 dar tot sunt foarte bune.