Singura modalitate prin care îmi poate strica cineva o seară liniştită de duminică e să … mă enerveze cu telenovelele.

Urăsc din tot sufletul porcăriile alea de filme. Am sechele din copilărie, când vecinele nefu… din bloc veneau la noi să se uite la Esmeralda, că deh, aveam televizor color şi cablu. Apoi au început să-mi spună că seamăn cu cine ştie ce actriţă blondină, “ai faţa ei de îngeraş, aşa dulcică şi nevinovată pari, pun pariu că eşti de fapt un drac de copil…”. Din fericire pentru ele, mami şi tati m-au învăţat să am respect faţă de persoanele defavorizate pe toate planurile (mai ales sexual!) şi nu le răspundeam la provocări. Şi ce mă mai mânca limba să le răspund … uf!

Aşa mă enervau când începeau cu sfaturi de genul :”Tu când o să creşti mare să nu faci ca alea, tu să ţii la bărbat cu dinţii, să nu-l laşi singur, că este curve multe…” etc.

Mi se ridică brusc tensiunea când ajung acasă şi, pentru a ignora zgomotele ce vin din televizorul mutat pe Kanal D, trebuie să stau cu căştile pe urechi. Nici măcar nu mă pot concentra să citesc o carte!!!

Da, sunt nervoasă din cale afară acum. Am ajuns să stau mai mult la serviciu, pentru că ştiu că dacă plec cu 10 minute mai devreme, nu o să mă pot odihni sau giugiuli cu bruta mică pentru că … la televizor sunt telenovele!!!

Când vine vorba de telenovele sunt cea mai iraţională persoană pentru simplul fapt că urăsc porcăriile alea.

Am îndurat emisiuni gen “Curat Murdar” sau alea cu Dan Negru, am suportat chiar şi filmele indiene (fie vorba între noi, tot porcării!) dar cu telenovelele nu mă împac nicicum!

Aşa aş arunca acum televizorul pe geam! Din păcate… părerea mea nu prea contează.

Acum mă calmez cu oleacă de soundtrackuri. Thomas Newman e demenţial. Six Feet Under îmi aminteşte de vremurile când mă rugam de tati să ne mai lase încă puţin la televizor, să vedem morbidul serial! Măcar ăla merită urmărit, nu orice porcărie cu nume care conţine cuvântul “lacrimă” sau “argint” 🙂