Ieri am fost pe la facultate. A trecut ceva vreme de când n-am mai fost la cursuri, mi-a fost dor. Am atât de mult de lucru la serviciu încât seara, când ajung acasă, mă simt stoarsă de puteri. Oboseala înlocuieşte nevoia de hrană, de ieşit în oraş etc. Da, e greu să faci o facultate şi să lucrezi full-time în acelaşi timp. Oricum, e ultimul an, m-oi descurca eu cumva, aşa cum m-am descurcat şi până acum.

Rămăsesem la ideea de facultate şi cursuri. La cursul de Jurnalism Cultural am discutat despre omul din spatele operei. De multe ori m-am gândit oare cum o fi fost Eminescu în viaţa reală, oare ce fel de persoană a fost Shakespeare?

Profu’ ne-a dat exemplul scriitorului rus Fyodor Dostoyevsky. A scris nişte opere sublime: Crimă şi Pedeapsă, Fraţii Karamazov etc dar, conform unor mărturii scrise de persoane care l-au cunoscut, scriitorul rus a fost un om crud şi rău. Chiar el spunea despre el că este un nemilos, un nătâng şi un om rău. Asta nu înseamnă că operele sale au o valoare mai puţin importantă.

E oarecum logic. Un om care descrie cele mai crunte personalităţi şi calităţi trebuie să se inspire de undeva. Nu ai cum să cunoşti anumite trăsături dacă nu le-ai trăit. Desigur, poţi încerca marea cu degetul şi poţi să ghiceşti dar … atunci opera are de suferit.

Sunt scriitori şi persoane pe care le admir şi mi-ar plăcea să le cunosc. Cu toate astea ceva mă reţine. Dacă voi fi dezamăgită? În definitiv, opera omului contează nu caracterul său. Dacă ar fi să judecăm un autor după caracterul său, mai mult sau mai puţin dezirabil, ar însemna să nu mai avem idoli. Să nu mai avem modele de urmat!

Îmi place cum scrie Cărtărescu, sunt înnebunită după scrierile lui Anne Rice şi George Călinescu dar nu-mi doresc să-i cunosc în persoană. Bine, pe Călinescu nici nu am cum 😛 Cine ştie, poate în viaţa reală o fi fost vreun pedofil … (glumesc, fireşte!).

În copilărie îmi plăcea să urmăresc Şcoala Vedetelor, cu Adi Despot, Gianina Corondan, Călin Geambaşu, Mălina Olinescu etc. Nu-i mai ţin minte pe toţi.

Astăzi am revăzut clipurile Viţa De Vie. Apropo, au mai lansat vreun album lately? N-am mai auzit ceva de ei. Oricum, sunt fană Viţa de Vie. Mai e nevoie să spun că în adolescenţa mea timpurie Adi Despot era un fel de “mare iubire neîmpărtăşită”? La fel şi Tudor Chirilă. Amândoi ocupau acelaşi loc în inimioara mea, până când l-am descoperit pe Eminem (prin clasa a 8-a) care a fost detronat însă de Frank Sinatra şi Richard Marx!

Eh, să ne întoarcem la mr. Despot şi Chirilă. Cei doi şi azi îmi sunt dragi, în ciuda articolelor care apar prin presă. Prea puţin mă interesează ce fel de persoane sunt. Importantă e opera lor, creaţia care mă face să simt ceva, care mă mişcă şi care îmi dă adrenalină.

Să-i minimalizezi cuiva meritele doar pentru că are o viaţă dezordonată sau e un laş, e o tâmpenie! Din cauza asta există atât de multe pseudo-vedete care se cred superioare tuturor. Nu-mi plac oamenii care odată ce te-au prins cu o mică scăpare, te-au catalogat şi îţi uită meritele. De parcă o mică greşeală ar putea înlocui toate celelalte fapte bune sau creaţii care au extaziat mii sau milioane de fani.

Cât de importantă e pentru tine persoana din spatele operei?