Work hard, stay humble!

Pestera de la Romanesti, Timis

Pot spune că de 5 ani de când plătesc impozite la stat din salariu, anul ăsta chiar am avut parte de concediu. Ne-am distrat, am apucat să văd cât de frumoase au rămas plaiurile mioritice peste care ţopăiam în copilărie şi l-am distrat pe Laurențiu povestindu-i despre năzbâtiile de la sat.

Am vrut neapărat să văd peştera de la Româneşti, despre care ştiam că are una dintre cele mai bune acustici din Europa. Bunica mă speria, în copilărie, cu poveşti despre câini albi care au ieşit negri sau Bau Bau! Dar până acum, n-am apucat să văd “minunăţia”.

Drumul e foarte bun, dar numai atunci când nu plouă! Din fericire, noi am prins vreme frumoasă. Dacă nu eşti obişnuit că musculiţele care se bagă în ochi sau cu ţânţarii care roiesc în jurul tău, nu te încumeta la o astfel de călătorie.

Tati ne-a povestit despre locurile prin care am trecut. După 30 de ani încă mai ţine minte toate poieniţele şi dealurile din zonă. Asta da memorie de elefant bătrân!

Indicaţii pentru turişti: accesul se poate face pe ruta : DN 68 A Lugoj – Traian Vuia (21 km) – Făget (15 km- Coşava (11 km), ramificaţie la dreapta, DL 108 spre Româneşti (5 km). În Româneşti, pe şosea, se merge până la staţia de autobuz (nu e departe de intrarea în sat, cam la 500 m). Peste drum de staţia de autobuz se face o uliţă. Dacă mergi cu maşina poţi urca aproape jumătate din drum. Adică vreo 10 minute. De acolo pe jos, musai!

Am trecut prin pădure unde ne-am bucurat de răcoare şi o privelişte splendidă: pădurea deasă care se întinde pe coline. Absolut superb! Apropo, tot drumul până la peşteră e semnalizat. Sătenii au vopsit marcaje pe copaci. Bineînţeles că unii n-au putut rata ocazia să-şi scrijelească numele pe copaci.

Contrar aşteptărilor, în zona peşterii pădurea dă semne de reîntinerire. E plin de puieţi de stejar şi alte soiuri de foioase.

Din păcate nici măcar aici nu ducem lipsă de nesimțiți. Altfel nu-mi pot explica cutiile de bere aruncate în pădure sau pet-urile de Sprite înfipte în scoarţa copacului. (vezi foto mai jos)

Încă de la intrarea în peşteră am rămas uimiţi să vedem cât de idioţi au fost cei care au vizitat locul înaintea noastră. Peştera e plină de inscripţiile celor care au simţit nevoia de a-şi scrijeli numele “pe toate gardurile”. Chiar nu pot înţelege mentalitatea asta.

La intrare ne-au întâmpinat liliecii. Deşi erau doar câţiva agăţaţi de tavan, zgomotul se auzea de parca ar fi fost câteva mii. Acustica beton, nu glumă! Tati chiar a reuşit să-i pozeze, deh aparatul lui vede mai bine.

Cu grijă să nu alunecăm în bat poop, am înaintat în peşteră. Tati ne-a povestit de copilăria sa, când împreună cu băieţii din sat se aciuiau pe aici şi se ascundeau printre stânci. Multe dintre ele au fost denumite de localnici.

Din păcate liliecii nu au reuşit să bage spaima în toţi manelarii, drept urmare am descoperit nume de proşti scrijelite la înălţimi şi pe monumente (cruce).

Frig nevoie mare pe măsură ce înaintam, aşa că e bine de ştiut să vii de acasă cu o bluză mai groasă la tine. Aerul e tare, se simte calcarul şi calciul îmbinat cu bat poop şi nămol.

După ce am vizitat camerele peşterii am ieşit pentru a vedea Dâmpul lui Filip. Înaintezi prin pădure până dai de un deal cu o cruce de lemn. Localnicii s-au stăduit să facă aici un loc de popas, din păcate imbecilitatea românului şi-a arătat încă odată capacitatea. Din masa şi băncuţele construite au mai rămas câţiva butuci şi o scândură.

La coborâre am admirat zona de la înălţime şi am păpat mure. În poze se poate vedea localitatea Curtea (aflată cam la 3 km de Româneşti).

Întorşi în sat, ne-am împrospătat forţele cu apă rece de la fântână şi am plecat spre Mănăstirea lui Miron, aflată la intrarea în sat. În copilărie obişnuiam să spionăm călugării când mergeau la râu să-şi spele hainele. Era amuzant să vezi bărbaţi care-şi spală izmenele în râu, mai ales un bărbat cu haine negre de călugăr.

Locul s-a schimbat foarte mult. Mănăstirea este în construcţie. Cineva a simţit nevoia de a o lungi … Pentru mine şi-a pierdut din sacralitate. Era mai interesantă micuţă. Tati s-a chinuit ceva vreme să pozeze peştii. Împreună cu bruta mică s-au pus să sperie peştii dintr-o parte în cealaltă a bazinului pentru şedinţa foto. Dar nici peştii nu-s proşti. Nu s-au lăsat cu una cu două. 😀

Concluzie: avem locuri superbe, merită vizitate dar manelarii şi ţăranii merită linşaţi pentru imbecilitatea de care dau dovadă chiar şi atunci când merg în excursii. Peştera e vizitată de oameni din toată Europa, în septembrie sau octombrie se ţin concerte simfonice şi de muzică rock. Dintre toate numele scrijelite toate erau româneşti, nici un John, Mike sau Adolf.

Am fost, am văzut, am pozat şi am constatat! Dacă toţi românii ar avea grijă de frumuseţile mioritice, poate că nu ne-am scufunda în mizerie. Dar unora le e mai uşor să dea vina pe autorităţi şi să deplângă starea actuală.

Lili

Lugojeancă devenită orădeancă. Zâmbesc, citesc și vorbesc mult în compania potrivită. Îmi plac bărboșii, pisicile, câinii și sarcasmul. Nu neapărat în această ordine. Mulțumesc de vizită și de interes! Dacă ai ceva interesant de anunțat, dă-mi de știre!


Reader Comments

    1. hei sunt stefan si am cateva intrebari:
      -cand ai fost la pestera romanesti ai platit ceva?sau cand ai fost la manastirea Miron?
      -la valea lui liman exista strand la care sa mergi fara sa fii cazat acolo?
      ok ms pa:D

  1. Salut Stefan,
    Nu, la pestera nu se plateste bilet, nici la manastire.
    Despre strand la Valea lui Liman nu stiu, n-am fost acolo vreodata. Google it, poate gasesti informatii pe net 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.