Praga, Viena – frumoasele Europei

N-am văzut Bucureştiul dar am văzut Praga, Viena şi Budapesta. N-am văzut Dunărea la noi, dar am văzut-o în Viena.

Duminică, profitând de vremea nu prea frumoasă de la Hradec Kralove, ne-am urcat în maşină cu destinaţia Praga.

Am mers direct la cetate, de unde se poate vedea o bună parte din capitala cehă.

(Nu vă pot da indicaţii despre cum puteţi să ajungeţi acolo, nu de alta dar noi am avut un GPS care ne-a ghidat. Minunăţia de GPS era să ne bage pe interzis. Cică trebuia să virăm BRUSC la dreapta. 😀)

Praga – oraş istoric plin de graffitti

În centrul istoric al capitalei cehe nu te aştepta să găseşti suveniruri la preţuri de nimic. Preţurile sunt destul de piperate, pe măsura frumuseţii oraşului, în schimb panorama te va face să uiţi de bani, cheltuieli şi alte cele.

În interiorul cetăţii se află un parc mare, curat, fără gunoaie pe jos sau drogaţi. Cel puţin pe timpul zilei! Dacă ai ieşit cu căţelul la plimbare, ai posibilitatea să aduni resturile patrupedului în pungi speciale amplasate pe străzile oraşului de primărie. Locurile de parcare care sunt delimitate cu linie albastră sunt ale locatarilor din zonă, aşa că ar fi bine să nu parchezi acolo.

Peste tot pe unde am fost prin Praga am văzut multe măzgălituri. Unele desene erau chiar interesante, în schimb multe dintre ele sunt simple inscripţii imbecile. Asta a fost singura chestie care NU mi-a plăcut în Cehia, pentru că graffitti-uri am văzut în multe alte localităţi pe unde am trecut.

Dacă nu ai coroane, nu te-aş sfătui să schimbi euro în centrul istoric. Cel mai bine e să cauţi o bancă unde poţi schimba fără să fi ţepuit. Am văzut o paritate de 29 de coroane la un euro, în condiţiile în care în multe locuri un euro era 22-23 de coroane. Pentru că ne era foame am găsit un singur loc unde am mâncat ceva cheesburgheri foarte mici (s-au învăţat de la McDonals’s?) şi cam fără gust însă am rămas uimiţi că tanti de la fast food, pe la vreo 50 de ani, cunoştea English! A fost singura persoană, care a ştiut 2 boabe de limba engleză, pe care am întâlnit-o în Praga. Majoritatea comercianţilor, mai ales cei din zonele foarte vizitate, nu prea cunosc limba engleză, motiv pentru care m-am simţit cam străină într-o ţară în care locuitorii nu cunosc altă limbă decât ceha.

Mi-a mai plăcut liniştea oferită de străzile istorice ale oraşului- străzi pavate cu piatră sau dale- trenuleţul ce oferă turiştilor un tur al oraşuluişi chinezii curioşi de clădirile cu arhitectură veche.

Per total, Praga e un oraş ce merită vizitat, sunt foarte multe de văzut şi de admirat.

Viena – my love!

Tot mai mult mi-a plăcut Viena. Poate pentru că mi s-a părut un oraş mai cald şi mai primitor. Adevărul e că mă simt mai în siguranţă într-un oraş unde găsesc uşor pe cineva care ştie limba engleză (sau orice altă limbă pe care să o cunosc şi eu!) cu care să comunic în caz de ceva.

De Viena m-am îndrăgostit imediat. Clădirile inedite, arhitectura aparte, viaţa de noapte vibrantă, linişte şi în acelaşi timp agitaţie pe străzi dar totuşi civilizaţie, toate astea m-au fermecat.

Mai ales că am văzut multe Mini Cooper pe străzi. Şi eu vreau una … dar întâi trebuie să dau pentru carnet şi să muncesc ca o sclavă pentru a-mi putea permite o astfel de frumuseţe.

Austriecii parchează la milimetru. Nu mi-a venit să cred când am văzut maşinile parcate pe străduţele înguste, aliniate ca la şcoală.

Am văzut St. Stephen’s Cathedral, o minunăţie de catedrală din secolul 12. Acum e în reconstrucţie. Pentru a nu îndepărta turiştii, părţile care se restaurează au fost învelite în fotografii mărite ale porţiunii respective, astfel că dacă nu te uiţi atent, ai putea să juri că e perete acolo.

Din faţa catedralei poţi lua caleaşca la plimbare prin oraş. Nu ne-am interesat de preţuri, eram pe fugă. Însă zona duhneşte a pipi de cal! Centrul respectiv e plin de artişti stradali. De la numere de magie şi până la sunete de vioară răguşită, pe toate le găseşti în Viena.

Austriecii ăştia şi-au construit o mulţime de poduri peste Dunăre. Ca să nu mai spun de restaurantele de pe malurile Dunării. Am văzut zona muzeelor, MuseumStrasse, din cate am înţeles. Superb!

La fel ca şi în Barcelona, şi în Viena există staţii de biciclete. Bagi fisa, iei bicicleta şi te plimbi liniştit prin oraş. Când ai obosit o laşi la următoarea staţie de biciclete. Simplu, ecologic şi sănătos. În România nu cred că se poate implementa aşa ceva, încă!

Aş mai povesti dar mi-e că nimeni nu o să mai citească aberaţiile mele …

6 thoughts on “Praga, Viena – frumoasele Europei

  1. Tomata cu scufita

    Am vazut Viena, dar n-am vazut Praga si nici Budapesta. Chef am, imi trebuie finante si timp. La Budapesta planuiesc o iesire prin septembrie, dar la Praga nu stiu cand ajung. Dar e vreme.
    Ah si eu am vazut in schimb Bucurestiul. Iti doresc sa il vezi si tu cu ochii cu care l-am vazut eu, ca multi zic ca e urat. 🙂

    Reply
  2. Pingback: Lilisor in 2008 si 2009 | Lilisor.net

  3. Pingback: Dor de ducă… | Lilisor.net: blog personal feminin

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.