Work hard, stay humble!

Şi eu am fost furată în România

Ca să fiu în ton cu rubrica emisiunii Apropo Tv, am decis să scriu despre o întâmplare de acum 2 ani.

Nefericita întâmplare

La începutul anului 2006 veneam cu trenul, de la Lugoj la Timişoara. Pe la ora 22 am ajuns în Gara de Nord din Timişoara. Era duminică seara, staţiile de taxi erau goale, peronul tramvaiului era plin de lume. Am aşteptat totuşi tramvaiul 8 sau 1 (pe atunci aveau acelaşi traseu datorită lucrărilor la pod). Când tramvaiul a ajuns în staţie, lumea ce aştepta a început să se îmbulzească la uşi. Eram singură, îngheţată de frig (în tren nu am avut căldură, era un amărât de personal) şi cu multe bagaje. Înainte să urc, un tip imens se pune în faţa uşilor şi strigă ceva. În jurul meu erau mulţi oameni, toţi dornici să urce în tramvai. După vreo 30 de secunde omul ăla mare eliberează intrarea şi reuşesc să urc în tramvai. După ce am găsit un loc liber am observat că buzunarele genţii pe care o aveam pe umăr erau deschise. Îmi furaseră portofelul! M-am gândit că nu e mare bai pentru că oricum nu aveam decât 2 lei, cât să-mi cumpăr o pâine pentru seara respectivă şi un bec (pentru baie). Apoi mi-am amintit că aveam cardul de salariu cu vreo 450 de lei pe el, buletinul şi o pereche de cercei primiţi în clasa a 2-a de la fosta mea învăţătoare.

Soluţii de urgenţă

Când am ajuns acasă am sunat la serviciul de relaţii cu clienţii ai Băncii Ţiriac. Trecuseră numai 20 de minute de când îmi dispăruse portofelul din geantă. Tipul de la celălalt capăt al telefonului, după ce mă întrebă de CNP şi alte date personale, îmi spune că toţi banii de pe card mi-au fost scoşi la vreo 4 minute după ce am fost furată. N-am mai ştiut ce să-i spun omului! Mi-a blocat contul, dar prea târziu. Hoţii dispăruseră cu banii mei puşi deoparte pentru facultate! Culmea e că nu aveam codul PIN în portofel, îl aruncasem cu multe luni înainte.

Poliţia!

A doua zi am fost la poliţie, cu taică-meu. Am ajuns la un comisar, Popescu parcă se numea. În birou mai erau câţiva agenţi care mi-au luat o declaraţie. Unul dintre ei insista că de fapt eu am avut codul PIN, că nu am fost atentă, că am fost o ţintă sigură. Cu alte cuvinte, eu sunt vinovată că am fost furată.

Poliţiştii îmi cer extrasul de cont, să vadă la ce ore s-au efectuat tranzacţiile şi de la ce bancomate. Tanti de la ghişeul Băncii Ţiriac a fost foarte amaiblă şi mi-a pus la dispoziţie toate informaţiile pe care le putea obţine.

Din fericire toate bancomatele din apropierea Gării de Nord (utilizate de hoţi pentru a scoate bani de pe cardul meu) aveau camere de supreveghere. Din păcate, pentru mine, nu aveam nici o autoritate pentru a cere casetele respective. Nici măcar poliţiştii nu au vrut să le ceară. Ba că nu e sigur că de aici s-au scos banii, ba că nu are rost că nu se vede nimic, ba că nu o să-mi recuperez oricum banii. Deşi pe extrasul de cont se vedea clar adresa şi nr. bancomatului, poliţiştii nu s-au sinchisit să investigheze mai departe. Mi-au mai luat o declaraţie, au pus-o la dosar şi cam atât!

Urmări

După câteva săptămâni, tot în Gara de Nord aşteptam tramvaiul. Un tip fără bagaje încerca să vină pe furiş mai aproape de mine, pe măsură ce tramvaiul se apropia de staţie. Panicată, am luat telefonul si am început să-mi sun prietenii, să vină cineva după mine. Am renunţat la tramvai şi am plecat pe jos. M-am tot uitat după tipul respectiv. Nu s-a urcat în nici un tramvai, se plimba de pe o parte pe alta, uitându-se după călători.

Săptămâna trecută, dupa mai bine de 2 ani de la nefericitul eveniment mă sună un tip de la Poliţia Timişoara. Mi-a spus că recent a primit dosarul meu şi că doreşte să vin în oraş să ne întâlnim pentru a-i detalia cazul. După 2 ani se aşteaptă să rezolve ceva! Nici măcar nu mai am contul de la Banca Ţiriac!

În vara asta poate mai ajung prin Timişoara, sunt curioasă ce progrese au făcut!

Aveţi dreptate dragi poliţişti să vă simţiti ofensaţi de reclama “Nişte ţărani!”. Ţăranul e mai eficient decât întreaga Poliţie Română!

Lili

Lugojeancă devenită orădeancă. Zâmbesc, citesc și vorbesc mult în compania potrivită. Îmi plac bărboșii, pisicile, câinii și sarcasmul. Nu neapărat în această ordine. Mulțumesc de vizită și de interes! Dacă ai ceva interesant de anunțat, dă-mi de știre!


Reader Comments

  1. ai dreptate la faza cu politia si taranii.Politistii sunt niste inapti la noi intara.Stau degeaba pe banii nostri(si nu`s putini banii pe care ii primesc)
    Un taran ar fi rezolvat repede problema ori cu lopata ori cu ciomagul.Dar ar fi facut ceva.

  2. Lili, ar trebui sa dai un mail la BNR sa vezi cat era cursul la euro pe vremea aia, si DACA printr-un miracol se da de ipul/tipii respectivi, sa iti dea banii la cursul euro la zi :))

  3. Dragos, sigur as iesi in pierdere. Pe atunci euro era peste 4 lei. Plus ca nu au cum sa-i prinda, decat daca (printr-un miracol) hotul e atat de prost incat mi-a pastrat buletinul, cardul si portofelul. Desi nici in cazul asta nu prea ai cum sa dovedesti ca a comis furtul.
    M-am consolat cu faptul ca am intrat la facultate la Oradea, la fara taxa.

  4. Politia din Romania nu sunt in stare de nimic. Am avut si eu mai multe incidente, nu neaparat furt, dar care aveau legatura cu Politia Romana, si nici pana azi nu am fost satisfacut, macar odata de ei.

  5. Eu am patit-o pe litoral. Pe toata durata sejurului nu am avut nici o problema. Taman in penultima zi de sedere m-am trezit fara borseta care continea ceasul meu, ceasul prietenei proaspat oferit cadou de ziua ei, vreo 300 000 de lei, un telefon mobil si cheia de la casuta. Evident politia nu a prea avut ce face doar sa imi inregistreze plangerea. Am renuntat sa fac plangere. Acum stau si imi privesc ceasul din poze (macar mi-am facut poza cu el 😀 ).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.