Supa pe carne de miel

Cu siguranţă v-a mai rămas ceva carne de miel de la sărbătorile pascale. Ei bine, ca să nu “prindă” miros frigiderul, vă recomand o supă gustoasă pe carne de miel.

Ai nevoie de :

Câteva bucăţi de carne de miel (mai puţin măruntaie!), orez (sau tăiţei, cum doreşti) 1 ardei, 2-3 bucăţi de ceapă verde, 2 morcovi şi 2 rădăcini de pătrunjel, mărar, leuştean, sare şi piper.

Cum se prepară?

Carnea de miel se fierbe în 2 ape. Îşi mai pierde din grăsime în felul acesta. Nu de alta, dar grăsimea de miel nu e tolerată de oricine.

Eu prefer ca supa să conţină legumele, chiar dacă prin Bihor am observat că supa se strecoară de toate cele. De mică am fost învăţată ca supa să aibă de toate în ea, să nu fie doar apă colorată. Aşa că morcovii i-am tăiat în rondele, ceapa în bucăţele mici, ardeiul la fel iar pătrunjelul rădăcină l-am tăiat mai mare, să-l poată alege bruta mică din supă :D . Nu uita de sare şi piper, cum am păţit eu!

Le-am lăsat la fiert cam 35 de minute.  De la legumele astea supa deja are altă culoare. Când s-a fiert carnea, se scoate din oală şi se adaugă orez (tăiţei). Sau dacă vrei, poţi să laşi carnea în oală. Noi nu o mâncăm dacă e doar fiartă!

Se mai lasă la fiert, se potriveşte de sare şi piper şi dupa 10 minute se adaugă frunzele de leuştean şi mărar, tăiate mărunt.

Leuşteanul “scapă” supa de mirosul cărnii de miel, un miros deloc plăcut. La final eu am mai adăugat o jumătate de ardei iute murat. A ieşit o supă savuroasă şi puţin picantă.

Şi o poză cu produsul final, că mi-a fost prea lene să fotografiez tot procesul:

supa din carne de miel

Poftă mare!

Iron and Wine – Fightless Bird

E interesat de observat cum un bărbat cu un aspect atât de neîngrijit, de aspru, poate avea o voce atât de caldă şi de relaxantă. Dar şi John Lennon a fost bărbos la un moment dat şi vocea lui încă are efectul a 2 Extraverale luate după un şoc puternic. (so they say!)

Şi versurile, că merită citite:
I was a quick wet boy, diving too deep for coins
All of your street light eyes wide on my plastic toys
Then when the cops closed the fair, I cut my long baby hair
Stole me a dog-eared map and called for you everywhere

Have I found you
Flightless bird, jealous, weeping or lost you, american mouth
Big pill looming

Now I’m a fat house cat
Nursing my sore blunt tongue
Watching the warm poison rats curl through the wide fence cracks
Pissing on magazine photos
Those fishing lures thrown in the cold
And clean blood of Christ mountain stream

Have I found you
Flightless bird, grounded, bleeding or lost you, american mouth
Big pill stuck going down

O zi bună să ai!

Tu ce tip de manager esti?

Sunt o lenoasă când vine vorba de a învăţa pentru examene. Recunosc! Sunt o ruşine pentru notele pe care le am. (culmea, iau şi bursă odată pe an!)

În noaptea asta învăţ pentru examenul de dimineaţă. Materia se numeşte “Management instituţional Media” şi e mişto. Adică, e tare haios să citeşti despre tipuri de manageri şi stiluri de a conduce o firmă, fie ea de media.

To cut this short, astea sunt cele 4 stiluri de “guvernare” specifice unei instituţii media:

  1. stilul caracterizat printr-o guvernare despotica, denumit exploatator
  2. stilul in care ideea este ca trebuie sa construim relatii umane si ca atare caracteristica este bunavointa
  3. stilul in care se incurajeaza delegarea si comunicarea, consultativ
  4. stilul bazat pe o conceptie participativa din partea salariatilor, participativ

Şi acum urmează partea care m-a amuzat pe mine astă seară: tipurile de manageri.

  1. managerul exploatator (adeptul stiului 1) care considera ca principalele nevoi de subordonare sunt cele fiziologie si de securitate
  2. managerul benevol (adeptul stilului 2) ia in considerare nevoile de rel. sociale ale subordonatilor, apartenenta la grup
  3. managerul consultiv (adeptul stiului 3) este constient de nevoile de prestigiu si stima ale angajatilor sai
  4. managerul participativ (adeptul stilului 4) incurajeaza nevoia de autorealizare a angajatilor

Tu ce tip de manager eşti? :D

Ce-as face cu 8 milioane de euro?

Săptămâna trecută, printr-o întâmplare, am jucat la Loto. Ce-s 4,5 lei când poţi câştiga 8 milioane?!

După ce tanti de la casă mi-a dat înapoi biletul, mă şi visam milionară. În euro, fireşte. Mă gândeam care ar fi primul lucru pe care l-aş face. Cred că mi-aş face programare la cel mai bun oftalmolog din România. Nu de alta dar măcar cred că nici un doctor român nu ar rămâne indiferent la banii primiţi pentru o procedură cu laser la ochi.

De ceva vreme mă bate gândul să-mi fac operaţie la ochi (adică, de când am împlinit 22 de ani, vârsta minimă recomandată pentru astfel de proceduri), dar mi-e o frică de zici că mă taie ca pe porc. Am citit pe diverse forumuri că doare, că ustură ca naiba operaţia cu laser la ochi. Aşa că mai amân puţin. Sau mai bine spus, amân până când strâng cei 1500 de euro cât mi-ar trebui pentru o astfel de operaţie.

Dar dacă aş avea 8 milioane de euro în cont, mi s-ar cam rupe de frică şi de dureri. Uf, ce materialistă pot fi uneori!

Apoi, cred că le-aş cumpăra părinţilor mei o casă, undeva în apropierea unui râu sau lângă un lac/baltă. Tati ar fi cel mai fericit. Iar mami, eh, mami ar fi bucuroasă cu o grădină mare şi o casă trainică. Mai ales dacă are bucătărie mare, complet utilată.  Soră-mii i-aş lua o garsonieră cochetă prin Timişoara. Să nu uite cum e viaţa în cămin! :D

Şi aş mai cumpăra o casă nu prea mare, cu 3-4 camere dar una musai la mansardă, cu o grădină imensă unde să se joace un Beagle şi o pisică Scottish Fold. În partea din faţă a grădinii vreau să fie gazon iar în spate să pun şi eu nişte pomi fructiferi, câteva roşii, ardei şi căpşuni. Castraveţi nu, că au ţepi!

Cu restul banilor nu ştiu ce aş face. Dar cred că aş putea trăi din dobânzi! Oricum, sigur aş găsi o utilitate unei sume de bani atât de mare!

Aşa de frumos am visat toată săptămâna. Până duminică seara când visele mele s-au risipit! A fost o trezire la realitate mai mai dură decât o palmă peste fund!

Apoi a venit ziua de azi. Luni. Cea mai nasoală, anostă, oribilă zi a săptămânii! M-am trezit în acelaşi pat care scârţâie, lângă acelaşi bărbat (thank God că încă arată bine!), am băut acelaşi ceai, am mâncat o felie de pâine cu unt şi cu gem şi am plecat la acelaşi serviciu, alături de aceeaşi Adela.

Ce viaţă plictisitoare. Paradoxal, adeseori poate fi atât de perfectă!

Ducem un stil de viaţă fără prea multe pretenţii. Suntem încă foarte tineri încât să vrem şi luna de pe cer. Însă uneori e bine să visezi. Aşa îţi dai seama câte lucruri există şi pe care ai vrea să le cunoşti, să explorezi, să experimentezi.

Tu ce ai face dacă ai deveni milionar peste noapte?

Salariile ar putea creste, in urmatorii X ani…

Aşa-mi plac ştirile astea, scrise parcă pentru proşti: “Salariul minim ar putea ajunge la 1600 lei în următorii ani“.

E de bine, vom avea salariul de 1600 de lei iar un litru de ulei va costa 20 de lei. Vom da 15 lei pe un kilogram de zahăr iar pâinea o vom economisi, vom cumpăra făină de mălai cu 9 lei kilu’. Deh, şi aşa au spus nişte cercetători că pâinea prosteşte!

Cu ce mă încălzeşte pe mine, salariatul de rând, că peste 10 ani voi avea un salariu dublu/triplu cât e acum? Mai ales dacă preţurile vor creşte în acelaşi ritm. Cât vor valora peste 10 ani cei 1.600 lei?

Ministrul Muncii, Marian Sarbu, a declarat miercuri seara, la Realitatea TV, ca salariul minim pe economie ar putea ajunge in urmatorii ani la 1.500 – 1.600 lei. [de aici!]
Acum salariul minim e de 600 de lei, parcă. Cât din suma asta îmi acoperă mie cheltuielile zilnice? Mâncarea? Ieşirile în oraş?
În condiţiile în care preţurile au sărit cam prea mult, în ultimele 2-3 luni, salariul minim de 600 de lei abia îţi acoperă hrana zilnică şi întreţinerea. De o pereche nouă de pantaloni sau o bluză nici nu poate fi vorba. Să ieşi în oraş? Eventual economiseşti 2 luni ca să-ţi permiţi o pizza. Dacă mai stai şi în chirie, faci economie şi la mâncare…
Exemplu: în urmă cu 2 luni cumpăram mazăre congelată cu 7 lei. Acum e 12 lei, la acelaşi magazin. Legumele cu orez erau 4 lei, acum sunt 6. În decembrie uleiul era 2,5-3 lei, acum e 5,5-6.
Again, cine mai crede declaraţiile astea? Cine mai crede în poveştile lor?

« Posturi mai vechi