!!!11
Din ciclul “L-am văzut pe Zoso“, azi avem următoarea imagine.
P.S: sa pun tag Zoso?!
V-am promis poze. Vă dau poze. Nu că n-aţi fi văzut câteva sute, chiar câteva mii, de la ceilalţi participanţi.
Repet, a fost o experienţă inedită, foarte plăcută.
Au participat (într-o ordine complet aleatorie): Bobby Voicu, Zoso, Tudor, Pyuric, Buddha, Oradeanul, Raluca, Roxana, Elena, Sorin, Gabi, Bluarto, Olivian, Adi Ciubotaru, Dany , Madalina, Vlad, Adrian Mihnea, Greyheart, Paul, Alexandra, Andrei, Ciprian, George, Razvan, Dan, Sebi, Ovidiu, Alina, Bruzli, Mihai, David, Simona, Voicu, Daniela.
Imaginile realizate de mine nu sunt reuşite, dar dacă am promis, atunci fie! (click pe imagine pentru galerie)
Citeam deunăzi PaginadeMedia.ro, de altfel, un site informativ. Teoretic!
În fiecare sezon apare câte o “vedetă” fabricată. De cele mai multe ori, vedeta respectivă bubuie de prostie, e un exemplu prost de urmat însă, paradoxal, e promovată de toată media. Prostia vinde mai bine ca sexul, nu?! “Vedetele” astea dispar la fel de subit precum au apărut.
E ciudat să citesc pe PaginadeMedia despre eşecul Adelei Lupşe. E stupid să citesc un astfel de articol, cu atât mai mult cu cât persoana în cauză n-ar trebui atât de mult promovată.
Am fost colegă de facultate cu Adela şi, spre deosebire de jurnaliştii din România, nu am scris despre ea. Puteam să înşir poveşti, false sau adevărate, despre ea, puteam să îmi cresc traficul cu 500% dacă doream, însă nu asta caut.
Nu sunt de acord cu ceea ce face, dar nici nu o crucific. Pentru că înainte de toate, suntem oameni, apoi jurnalişti. E mai simplu să o ignor. Încet-încet, orice pasăre piere pe limba ei. Se pare că s-a uitat proverbul ăsta.
Da, Adela ar fi făcut de ruşine tagma jurnaliştilor dacă ar fi trecut licenţa. Însă, să-i promovezi prostia, riscând să pui o etichetă pe o instituţie, mi se pare un gest deplasat. Cu atât mai mult cu cât faci o comparaţie cu o altă “vedetă” şi o altă instituţie.
Faptul că Adela a terminat Facultatea de Jurnalism la Oradea şi nu a reuşit să treacă examenul de licenţă, nu înseamnă că aici nu s-a făcut şcoală. Dimpotrivă, exceptând un profesor demagog şi o decană neinteresată de Jurnalism, toate celelalte cadre didactice şi-au făcut treaba.
Am o rugăminte: uitaţi de Adela Lupşe. Uitaţi de Nikita, de Sexi Brăileanca, Piticul Porno şi alte nulităţi.
Nu le mai promovaţi, nu faceţi decât să ajutaţi la îndobitocirea populaţiei. Chiar nu sunt alte subiecte mai importante decât promovarea prostiei şi a curvăriei?!
În facultate am avut un profesor care mereu ne recomanda cărţi. De multe ori, recomandările n-aveau legătură cu subiectul cursului. Pe unele le-am găsit, altele sunt pe lista de aşteptare.
Aproape de fiecare dată când am citit o carte bună, am scris pe blog. Cred că aşa au fost oameni pe care i-am convins să citească.
Dacă ai citit o carte bună, care ţi-a dat de gândit, nu o ţine doar pentru tine.
Participă la concursul organizat pe site-ul Poftă de carte. Convinge-ne că acea carte merită citită şi poţi câştiga:
Eu as participa pentru lampa aceea, dar momentan mă mulţumesc să fac parte din juriu.
Ai citit ceva notabil în ultima vreme?
Pentru mine a fost prima astfel de conferinţă despre online la care am participat până acum. L-am mai auzit pe Vali povestind de una-alta, despre bloguri şi bani din blog, dar n-am avut ocazia să stau într-o încăpere cu atâţia oameni care, într-o oarecare măsură, fac bani din online ca bloggeri.
Nu s-au discutat lucruri noi, neştiute până acum. Toate chestiunile abordate sunt “old” şi răs-discutate.
Practic trebuie să te evidenţiezi cu ceva faţă de ceilalţi existenţi pe piaţă. Lucrurile astea se aplică foarte bine şi siteurilor de nişă. Cel mai important lucru, care diferenţiază un blogger de nişă de un jurnalist de nişă, e că primului trebuie musai să-i placă ceea ce face pentru ca nu va face bani prea repede din activitatea asta, ori un jurnalist e plătit să scrie, indiferent dacă publicaţia are succes sau ba. Hai, să nu-mi spui că n-ai văzut jurnalişti care au ales profesia asta doar pentru renume…
Ce mi-a plăcut (lucru cu care sunt perfect de-acord!) a fost îndemnul de a nu folosi blogul ca o armă de răzbunare. N-am încredere nici într-un jurnalist care scrie la comandă lucruri nasoale despre o persoană sau o instituţie, fără a avea argumente solide.
Se pare că în percepţia unora, New Media=Google! Riiightt!!
Simplu, la obiect deşi mai are de lucrat la partea de coerenţă. Pentru o primă prezentare, a fost ok. Eu abia aştept să se ocupe mai mult de articole de hosting scrise “pentru blonde”. Ok, eu nu-mi fac griji de găzduire, că doar d-aia îi fac de mâncare, dar sunt destule persoane care nu fac pasul spre un domeniu propriu pentru că nu ştiu cu ce se mănâncă toată treaba asta cu hosting-ul. Nu-i aşa, Dan?
Partea cu “Recent Comments”, “Top posts” sau “Cei mai vorbăreţi” nu-mi place. Pur şi simplu nu-mi place. De aceea nu le am activate pe blog. Eu folosesc 5 plug-in-uri, n-am nevoie de mai mult.
Ce voiam să precizez şi n-am apucat pentru că timpul ne cam presa, a fost faptul că sunt puţine tutoriale pentru “proşti” pe net, în limba română evident. Laurenţiu nu mă ajută să-mi modific blogul, nu are timp şi chef de asta. Aşa că blonda din mine îşi bagă nasul în temă şi face prostii, pe principiul “dacă şterg asta, ce se întâmplă pe pagină?!” Cred că nu sunt singura care face asta. De exemplu, n-am ştiut cum să-mi pun tag cloud. Am căutat pe google şi am dat de un blog, parcă, unde era explicat cum să-ţi pui tag cloud-ul într-un widget. E un început. Dar sunt atâtea lucruri neştiute (nu e vorba de RSS!) şi puţine locuri de unde să te informezi. Dacă îmi spui că există bloguri în engleză care explică, it’s not enough. Suntem români, ce naiba, suntem mai proşti decât alţii?!
Normal că cea mai mare curiozitate a fost legată de cât de mult câştigă bloggerul Vali Petcu din blog. Nu înţeleg de ce lumea e atât de curioasă de chestia asta. Nu mai bine te preocupi de cât de mult poţi câştiga?!
Bobby Voicu suferă de logoree sau mă rog, blogoree (:P) însă are un stil anume de a întreţine atmosfera fără să plictisească.
M-au dezamăgit, într-o oarecare măsură, puţinele întrebări ce au venit din partea orădenilor participanţi. Vin oameni care au ceva de spus, oameni de la care poţi învăţa atât de multe dar tu nu pui vreo întrebare?! Cu riscul de a mă face de ruşine, mai degrabă întreb decât să plec de la eveniment cu un mare ghiveci în cap. Mă rog, aşa sunt eu.
Ieri m-am simţit ca la un curs de la facultate. Bobby, în rolul profesorului “open minded” iar noi, în rolurile studenţilor curioşi sau dezorientaţi, după caz. Nu ştiu de voi, dar eu nu pot să tac la astfel de cursuri. De aceea m-a cam surprins lipsa întrebărilor orădenilor.
Poze le voi adăuga după ce le procesez!
P.S: Dany, copilul nostru de weekend, îmi şopteşte că şi el a scris despre eveniment!