Scris de lilisor in Ieri mâncam liniştită un grapefruit roşu. Numai cel roşu îmi place. Cel alb e foarte amar iar cel roz parcă nu are vreun gust. Neesenţial asta!
Să ajung mai repede la ce vreau să vă spun, să nu vă plictisiţi. Eu mănânc grapefruit-ul în felul următor: dau jos coaja exterioară, apoi dau jos coaja aceea albă iar apoi scot pulpa de fruct din pieliţa aceea subţire şi amară. În felul acesta mă bucur de gustul dulce-amărui al fructului.
Da, am răbdare să decojesc tot grapefruit-ul, bucată cu bucată.
În timp ce mâncam mi-am adus aminte de vorbele unei persoane care îmi zicea că irosesc fructul. Că cele mai multe vitamine se află în coaja aceea subţire şi amară, care nu-mi place dar pe care TREBUIE să o mănânc.
Am încercat de câteva ori să nu scot pulpa din pieliţa aceea, să nu mai irosesc fructul, dar jur că nu pot mânca aşa ceva. E amară de-mi strânge gura. Yuck!
Ciudat e că persoana în cauză arată de parcă ar fi mâncat un porc întreg în ultimele 3 zile. Dar pe mine mă condamnă că nu vreau să mănânc pieliţa aia amară de la grapefruit. Oh, ironia sorţii!
Cum te aştepţi tu, contraexemplul a ceea ce-mi spui, să te cred pe cuvânt?
Sau mai sunt oamenii care se bagă efectiv în seamă, deşi tu nu ai nevoie de sfatul lor. Ştiţi voi care, oamenii ăia ce nu pot sta la locul lor, e musai să intervină să-ţi organizeze ţie viaţa, apoi lăudându-se tuturor că te-au făcut om. “Trebuie să te îmbraci aşa/ trebuie să te căsătoreşti înainte de a face un copil/ trebuie să te logodeşti la biserică/ trebuie să mergi la medic să vezi de ce te doare cotul/ trebuie să taci din gură în faţa bărbatulul/ e musai să vină tot familionul la reuniune/ e imperativ să faci şcoala de şoferi/facultatea/ e obligatoriu să ştergi vasele cu prosopul înainte de a le pune pe masă/ e absolut necesar să-ţi faci un credit/ e imperios necesar să-ţi cumperi o maşină” şi lista poate continua.
Dacă nu vin să-ţi cer ajutorul, înseamnă că nu am nevoie de el. Urăsc să fiu agasată mereu cu păreri, sfaturi, lucruri, atunci când nu am nevoie.
Ajută-mă atunci când îţi cer ajutorul, nu atunci când vrei tu!
Înţeleg că n-ai de ales şi trebuie să “fraiereşti” copilul cumva, dar când deja a crescut, lasă-l în pace să vadă el, să descopere. Nu e musai să trăim toţi după aceleaşi standarde.
Atâta vreme cât respecţi legile, nu eşti obligat să te conformezi turmei!
