La data de 29 iulie 2009, scuarul din faţa Bisericii cu Lună din Oradea arată în felul următor:
În momentul în care se vor schimba lucrurile, voi posta poze. Până atunci, spor la treabă!
Ne-am întâlnit ieri seară, 29 iulie 2009, începând cu ora 18, pe terasa localului Time Out de lângă Biserica cu Lună.
Scopul: să aflăm câteva răspunsuri la problemele orădenilor, direct de la sursă, adică de la Ilie Bolojan, primarul municipiului Oradea.
Punctual şi diplomat, primarul a renunţat la cravată pentru a se face comod alături de noi ceilalţi care nu suntem nevoiţi să ne îmbrăcăm la costum în fiecare zi.
Problemele abordate: asfaltarea (pe alocuri, total fără un plan pus la punct) străzilor, centura oraşului, problema curăţeniei oraşului, cluburile orădene, parcurile pentru căţei, amenzile aplicate celor ce nu-şi îngrijesc imobilele, situaţia facturii de energie electrica de la blocurile NATO şi altele.
Deşi a devenit primar în urmă cu doar un an, se pot vedea câteva lucrări duse la bun sfârşit. Printre ele enumăr parcările din zonele aglomerate, au dispărut gunoaiele de pe str. Vasile Conta, s-au dat jos panourile publicitare total neproductive, lucrările la şoseaua de centură şi multe altele. Pe măsură ce le voi observa, voi publica pe blog să vedeţi şi voi!
Desigur, lucrurile nu sunt nici pe un sfert terminate. Sunt încă multe de făcut dar e nevoie de timp şi de bani!
Cu riscul de a părea naivă vă spun că eu cred că se pot schimba în bine lucrurile. Încet-încet, desigur. Şi cu ajutorul nostru, al tuturor.
Ilie Bolojan, ca orice alt primar de oraş, e doar un om. Fizic nu are cum să rezolve toate problemele oraşului în 2 timpi şi 3 mişcări. Însă consider că putem da o mână de ajutor semnalând anumite probleme ale oraşului.
Decizia primarului de a sta la discuţii cu o parte din cetăţenii oraşului, e binevenită. Înseamnă că totuşi nu scriem degeaba de Oradea şi problemele întâlnite aici. E un fel de feed-back şi ăsta, nu?
Un exemplu:
Trotuarul de pe Bd. Dacia e supraaglomerat de mulţi şoferi grăbiţi care parchează maşinile chiar lângă scări. Nu de puţine ori s-a întâmplat să văd mame care se chinuiau să urce scările cu tot cu cărucior în braţe, pentru a trece mai departe pe trotuar. Într-o zi o doamnă, cu un copil cu dizabilităţi fizice, nu avea loc să circule pe trotuar aşa că a început să urle în faţa blocului în speranţa că posesorul maşinii se va simţi şi va muta maşina.
Azi dimineaţă Poliţia Comunitară a venit şi a lăsat bilete de avertisment pe parbrizurile tuturor maşinilor parcate aiurea pe trotuar. De s-ar delimita cumva spaţiul ăla. La nici 10 minute după ce au plecat poliţiştii un bou cu o dubiţă şi-a parcat maşina la câţiva centimetri de scară.
Din păcate, mentalitatea orădeanului de rând e cea care pune multe piedici unor idei bune …
Cum arată un om fericit că e ziua sa de naştere?
Cu alte cuvinte, de ce e musai să ne serbăm zilele de naştere? După 18 ani evenimentele astea îşi cam pierd din însemnătate. E doar o altă zi. Apar altele mai importante, mai memorabile.
Lulu, spre exemplu, serbează 21 de ani de când a fost prima dată DJ la o nuntă. Ăsta da eveniment marcant în cariera cuiva.
Azi sărbătoresc ziua în care Laurenţiu al meu a reuşit să facă un sos, de altfel foarte bun.
Tot azi în care am reuşit să enervez pe toată lumea cu starea mea de nepăsare ce m-a cuprins de vreo 2 zile.
De obicei când sunt agitată şi am o stare de nervozitate încep să mă bâlbâi, uit ce trebuie să fac la câteva secunde după ce am stabilit deja ce am de făcut, nu am poftă de mâncare şi parcă n-am chef să ascult poveştile cuiva. Evident, pesimismul le pune capac.
Fir-ar! Acum te-am făcut să crezi că am o problemă la “mansardă”. Posibil. Nu zic nu. But there is hope, cum ar zice americanul.
Am nevoie de o cură de ieşire în natură, la iarbă verde. Poate la Crater, că n-am fost deloc anul ăsta.
Echelon Conspiracy – reia, în parte, ideea centrală din Eagle Eye numai că de data aceasta e un film prost, cu actori total neconvingători şi o acţiune foarte previzibilă. După primele 10 minute ale filmului ştiam deja că răutatea răutăţilor e de fapt un calculator. Nu merită văzut!
12 Rounds – ar fi putut fi un film bun dacă nu ar fi copiat câteva idei din Speed şi 88 minutes. Cel puţin faza în care John Cena încearcă să oprească tramvaiul care nu mai are frâne şi prietenul lui cel mai bun moare, într-o explozie, după ce descoperă “complicele” criminalului. Exact aşa s-a întâmplat şi în Speed, cel cu Keanu Reeves şi Sandra Bullock.
Multe explozii, multe gloanţe, puţine care îl nimeresc pe eroul nostru. Da, acţiunea era previzibilă însă John Cena a jucat ok. La final, deşi fusese înjunghiat, împuşcat şi mama naibii mai ştie ce, el nu are nici o pată pe tricoul alb. Probabil îi curge Vanish prin vene
În Oradea s-au înmulţit magazinele ce comercializează carne şi mezeluri. În drumul meu spre serviciu trec pe lângă vreo 4 în decurs de 20 de minute. Carnea e tot scumpă dar magazinele se înmulţesc precum ciupercile. Mai ales cele care vând carne adusă din Ungaria.
Ieri, lângă staţia de tramvai de la fostul magazin Perla (Oradea!), întreg trotuarul era acoperit de un strat de corcoduşe căzute din pomii de pe margine. Dacă tot avem fructe pe toate străzile, nu pot fi folosite? Mă gândeam că se pot face compoturi, gemuri pentru case de copii, case de bătrâni. Decât să fermenteze şi să pută pe trotuare, mai bine ar fi folosite în scopuri umanitare, nu?
Doi colegi de serviciu mi-au confirmat că asta e o problemă universală a bărbatului. Mă rog, după o anumită vârstă, apariţia copiilor şi a familiei, bărbatul e mai disciplinat dar până atunci, îşi arunca hainele peste tot. Care-i raţionamentul pe care vă bazaţi când faceţi asta?
La Radio România Actualităţi se difuzează într-o veselie un spot publicitar de unde am aflat că Universitatea Spiru Haret, universitate acreditată, face înscrieri pe diverse specializări. Azi dimineaţă, cu câteva minute înainte de difuzarea reclamei, la ştirile de la jumătatea orei, crainicul citise un material despre ilegalitatea Spiru Haret. Eh!