Ghiceste care e rosia de gradina si care e rosia de sera, cumparata de la piata.

_____________________________________________________
Poate îți trebuie:

Se dă un comentariu lăsat aici:

Zoso, generalizezi cam mult si in plus uiti mentalitatea. Mama mea avea o vorba “Las ca nu ma mai alege nimeni”. Dupa ce trecuse de 40 de ani si arata inca bine. Iar eu cand aveam 15 ani si ma machiam un pic- ca p-e vremea mea nu existau reviste gen Sabrina’s secrets care dau un fard la fiecare numar- imi zicea “Hai mai repede, ce te boiesti atata”. Vezi, astea tin de mentalitate. Si-n primul rand barbatul ar trebui sa accepte ca femeia care este emancipata NU mai poate fi si gospodina, ca ziua tot 24 de ore are ca pe vremea bunicii. dar bunica nu avea servici si de-asta putea sa gateasca si sa spele si sa calce.

Adică, dacă eşti femeie cu serviciu, nu mai poţi fi şi gospodină în propria ta casă?!

Eu lucrez 9 ore pe zi, gătesc aproape în fiecare seară, la curăţenie şi mâncare mai îmi dă şi Bruta mică o mână de ajutor, spăl haine şi îmi mai găsesc timp de prieteni, ieşiri în oraş, epilat, cremuit etc. Iar duşul de dimineaţă e adesea mai revigorant decât o cafea bine făcută. Cu toate astea, nu-s grasă. Ce-i drept, am moştenit tipul slim de siluetă al maică-mii (care abia la 40 de ani s-a mai îngrăşat oleacă dar tot nu e cât casa!) aşa că mai degrabă mă chinui să mă îngraş decât să slăbesc. Asta nu înseamnă că bravez pe subiectul ăsta.

Într-adevăr, ies în oraş mai mult în weekend sau în serile când nu sunt prea obosită după serviciu dar cu toate astea, reuşesc să am grijă de casă.  Cui îi place să locuiască într-un apartament unde praful de pe mobilă e de 3 degete, vasele au făcut mucegai de când n-au mai fost spălate sau mirosul din casă îţi mută nasul din loc?!

Carieristele şi gospodăria…

Îmi amintesc de o cunoştinţă care îmi zicea că ea nu o să înveţe să gătească vreodată pentru că ea lucrează, nu se cade ca o femeie de carieră să facă astfel de treburi. O fi, nu ştiu. Mai am timp să mă decid ce carieră vreau.  Ea trebuie să fie mereu cochetă, aranjată şi dichisită însă în casă are un jeg de mi-era scârbă să mă aşez pe scaun.

Gospodărirea locuinţei intră la mişcare şi sport. Pentru că nu stai pe scaun când mături sau dai cu mopul, nu stai în fotoliu când găteşti şi cu siguranţă nu te îngraşi când speli geamurile. Se ard multe calorii făcând treburi casnice.

Puţini bărbaţi au răbdarea necesară pentru a face curăţenie. Puţini bărbaţi observă dacă e mizerie sau nu. Puţini bărbaţi sunt dispuşi să facă treaba unei femei.

De fiecare dată după ce fac curăţenie, am nevoie de o oră să-mi revin. E drept, sunt puţin maniacă atunci când vine de igienă şi e musai ca toate lucrurile să lucească de curăţenie. Cred că şi asta e o moştenire de familie.  Dar ideea e că în timp ce faci curăţenie, scapi de multe calorii.

Mentalităţi şi familii…

E o chestiune de mentalitate, aşa cum zicea autoarea comentariului. Maică-mea, după ce venea de la serviciu, făcea de mâncare pentru familion. Dacă nu era mami, era tati. Şi după ce am mai crescut, eram eu cea care făcea de mâncare. Sau surioara.

Am văzut familii unde femeia făcea totul în casă iar bărbatul venea acasă şi aştepta să i se pună mâncarea în farfurie. Eventual ducea gunoiul, pentru că oricum ieşea la ţigară. Ori, eu nu accept asta. Pentru ca o relaţie să funcţioneze, e nevoie de cooperarea ambilor parteneri. Ştiam un cuplu (au divorţat într-un final) în care bărbatul suplinea rolul femeii în casă: el gătea, el făcea curăţenie, el mergea la cumpărături etc. Şi culmea, femeii nu-i mai tăcea gura. Mereu îi găsea nod în papură. Până când nenicul nostru i-a spus “Adio” pentru totdeauna. Evident că proasta nu şi-a dat seama de greşelile ei aşa că şi azi îi poartă pică bărbatului bun la toate …

Nu cred că e o mentalitate feministă când spun că şi bărbatul are un rol bine stabilit în casă. Sunt câteva lucruri destinate exclusiv bărbaţilor: să ducă gunoiul, să care cumpărăturile, să repare ţevile, să schimbe butelia, să schimbe un bec, să se ocupe de facturi, să dea o mână de ajutor atunci e nevoie. Am văzut bărbaţi care nu erau în stare să-şi caute în dulap o pereche de şosete. “Mama mi le dădea”, am auzit de la dânsul când nevasta i-a adus ciorapii …

Şi revin la o idee mai veche. Mamele de băieţi trebuie să-şi înveţe odraslele că au nişte responsabilităţi, la fel ca şi noi, femeile.  Faptul că ai o chestie ce se bălăngăne din când în când, nu înseamnă că vei primi totul pe tavă, ca la botul calului!

Am cam sărit de la o idee la alta dar concluzia e aceeaşi: poţi să împaci şi capra şi varza, trebuie doar să găseşti echilibrul!

O piesă liniştitoare şi fascinantă. Prima dată am auzit-o la Hiroshima 64, concertul rock comemorativ.

Cine sunt Alexandra si Alec? Doi îndrăgostiţi. De muzică, de viaţă, de frumos.

Alexandra Ivan (orădeancă) si Alec Şandor şi-au unit talentele într-o zi friguroasă de ianuarie a anului 2008. Mai apoi au câştigat locul 3 în concursul Battle of Songs cu piesa “Ascultă-mă”.

Videoclipul piesei “La Cafea” a fost realizat de Valentin “Bimus” Sturzu. Se va regăsi pe albumul de debut.

Pe un material semnat Alexandra şi Alec aş da banii. Pentru că ştiu că nu voi auzi lălăieli şi bâţâieli trance-house wannabe.

Alexandra si Alec – La Cafea de pe tare.ro

P.S: eu abia aştept să reaud piesa Change the World. Promit că de data asta voi avea bateriile încărcate.

Piesa Never Think, varianta interpretată de Robert Pattinson e nasoală faţă de cea interpretată de Sam Bradley.
De altfel, cei doi sunt prieteni buni, au compus împreună această melodie dar o interpretează fiecare în felul său.
Deşi actorul din Harry Potter şi Twilight se bucură de notorietate, eu prefer versiunea lui Sam care, să fim serioşi, e un no-name printre români! Se poate observa clar că Bradley are ceva experienţă în spate, faţă de Pattinson căruia îi e teamă să cânte în public.

Câteva informaţii despre Sam:

• e britanic, are 20 de ani, în muzica lui se regăsesc influenţele unor nume grele precum Van Morrison şi John Lee Hooker.
• mama sa, Lee Lindsay e compozitor şi artist la rându-i, de unde şi pasiunea tânărului pentru muzică.
• a primit prima chitară când avea 16 ani însă a refuzat să cânte un an! probabil îi era teamă de un eşec pe plan muzical… A învăţat singur să cânte la chitară, fiind ajutat pe ici pe colo de prietenul mamei sale, care cântă la bass.

De la concerte susţinute în cluburi anonime, a ajuns să facă un tur al Americii. Faptul că piesa Never Think a ajuns pe soundtrack-ul Twilight l-a ajutat enorm. Atât de mult încât acum îşi permite să-şi înregistreze un album după placul inimii.

• Un caz demn de CSI! O “fotomodeală”, Jasmine Fiore, a fost ucisă şi mutilată astfel încât poliţiştii au reuşit să o identifice numai după seria silicoanelor!

Principalul suspect? Ryan Alexander Jenkins. Soţul duduii. Vă fac rezumatul poveştii: cei doi s-au căsătorit acolo unde mulţi americani îşi pun capăt burlăciei: Las Vegas. Aparent, what happen’s in Vegas, doesn’t stay in Vegas. El, fiu de arhitect, bogat şi neliniştit, ar fi ucis-o pentru că are probleme legate de “anger management, domestic violence and sexual addiction”. Adică, e curvar, isteric şi bătăuş. Ea, fotomodeală. Sau piţipoancă, mai pe româneşte! Ryan al nostru a participat la un reality show realizat de VH1 şi din cauză că ucigaşul a devenit America’s Most Wanted, show-ul s-a anulat. Ryan fuge din stat în stat, că doar îl ţin buzunarele. Să vedem dacă poliţaii lor e mai deştepţi decât Cioacă ai noştri …

• Dacă sunteţi fani Agatha Christie, bucuraţi-vă!

În curând vom putea citi jurnalele acesteia, vom pătrunde în gândurile ei pentru a afla cum a reuşit să încropească atât de multe scenarii. Nici Poirot nu le-ar fi dat de urmă …

• Concursul internaţional de gătit la ceaun. Locaţia: Robinson, Oradea.

Am fost şi noi pe acolo, am făcut câteva poze, ne-am minunat de manelele ungureşti şi am plecat. Locul arată senzaţional. Am plecat devreme pentru că nu am fost destul de inspiraţi încât să ne luam costumele de baie cu noi.