În weekendul ce urmează, eşti invitat(ă) la concertul aniversar de 25 de ani organizat la Româneşti de către Fundaţia Academică Culturală Timişoara – FACT, cu sprijinul Primăriei Timişoara, al CJT, al Asociaţiei speologice Speotimiş.

În 1984 s-a ţinut primul concert în micuţa peşteră din jud. Timiş. Având o acustică deosebită, Peştera de la Româneşti a devenit un loc ideal pentru concerte rock şi spectacole de muzică simfonică sau clasică.

Printre formaţiile ce au cântat de-a lungul anilor pentru turiştii melomani se numără Zdob şi Zdub, Cargo sau NightLoosers.

Programul de duminică, 4 octombrie, începând cu orele 14 cuprinde:

concert cu orchestra simfonică şi corul „Ion Românu” ale Filarmonicii „Banatul”, din Timişoara, alături de violoncelista Alexandra Guţu. La pupitrul dirijoral se vor afla cinci dirijori: Remus Georgescu, Gheorghe Costin, Radu Popa, Iosif Todea şi Roberto De Maio (Italia).
Concertul cuprinde lucrări din creaţia compozitorilor Ludwig van Beethoven, Joseph Haydn, Edvard Grieg, Felix Mendelssohn-Bartholdy, Wolfgang Amadeus Mozart şi George Enescu. Intrarea la concert este liberă. NewsTimisoara

Primăria Oradea a iniţiat o campanie teoretic bună despre menţinerea curăţeniei în oraş.
Spun teoretic pentru că pe lângă afişele şi amenzile pregătite, lipsesc organele de ordine care să pună în practică sancţiunile.

Din comunicatul de presă publicat pe siteul Primăriei reiese că de fapt campania are ca principal scop informarea cetăţenilor cu privire la amenzile pe care le riscă dacă aruncă gunoaie pe stradă.

„Ne propunem să îi informăm pe cetăţeni cu privire la ceea ce înseamnă costurile pe care Primăria le are cu această activitate, să-i sensibilizăm mai ales pe tineri cu ceea ce înseamnă menţinerea curăţeniei în oraş”, a precizat primarul Ilie Bolojan.
Campania se va axa în primul rând pe informarea şi conştientizarea populaţiei asupra problemei deşeurilor. Vor fi vizaţi şoferii din trafic, trecătorii din parcuri şi zonele pietonale precum şi tinerii. Totodată, instituţiile abilitate vor aplica şi sancţiuni contravenţionale celor care aruncă deşeuri pe domeniul public. În cadrul campaniei vor avea loc şi o serie de evenimente în liceele orădene, cu participarea echipei de baschet a Clubului Sportiv Municipal, care, în timpul orelor de sport, va face demonstraţii pentru aruncarea la coş, mesajul campaniei asociindu-se cu acest sport.

Cum spuneam, o idee foarte bună pe care o susţin, rămâne de văzut cum vor reacţiona orădenii şi, mai ales, cum îşi vor face treaba acele instituţii abilitate care trebuie să împartă amenzi celor ce nu păstrează curăţenia pe spaţiul public.

Astă iarnă vă întrebam de centre de colectare de pet-uri şi borcane de sticlă. Acum am văzut că Ministrul Mediului, Nicolae Nemirschi, vrea să introducă o taxă pe fiecare pet cumpărat.

E una din cele mai bune idei, dacă se aplică aşa cum trebuie iar aparatele de returnat pet-uri vor funcţiona. Desigur, rămâne de observat dacă românii vor fi receptivi la mesaj deşi am o vagă impresie că vom vedea tot mai mulţi oameni ai străzii sau persoane defavorizate, colectând pet-uri de prin parcuri pentru a ajunge la supermarket unde vor primi câţiva bănuţi.

Nu e un lucru de condamnat, dimpotrivă, cred că în felul acesta se vor mai curăţa locurile împânzite de sticle de plastic. Dacă românul leneş aruncă pet-ul pe stradă, alt român dar care n-are bani de un suc, va lua sticla şi o va duce la magazin pentru acea taxă. Desigur, bănuţii sunt puţini dar adunaţi se strâng de-un suc şi de-o pâine.

Să sperăm că mesajul va fi bine interpretat şi de mass media.

Sunt fană înrăită a localurilor retrase, liniștite, unde poți savura un cocktail sau o limonadă fără să-ți fie frică de nota de plată sau de fumul de țigară ce-ți va ”înmiresma” hainele și părul.
Cafeneaua Cafeneux din Oradea e alegerea cea mai potrivită dacă ești în zona Bd. Decebal. Situat pe strada Nicolae Jiga nr. 25, fostă Castanilor, localul te îmbie prin ceva anume, nu știu exact ce. O fi liniștea specifică? Intimitatea ce promite să ți-o ofere? Simplitatea mobilierului de terasă?
De fapt, cred că toate localurile situate pe strada asta au un aer mai boem și mai liniștit lucru ce se datorează zecilor de castani ce umbresc întreaga șosea.

Odată ce ai intrat în curtea localului Cafeneux simți cum timpul pare să stea în loc. Am o bănuială că nucul de pe terasă are ceva de-a face cu asta.

Așa cum ziceam, mobilier simplist, confortabil și potrivit pentru o terasă în aer liber.

Odată ce ai păși în local, lucrurile se schimbă. Parcă ai pătruns într-o altă lume, într-o fascinantă epocă a culturii. Te simți ca într-un roman contemporan ce amintește de vremuri apuse când oamenii se întâlneau în cafenele să citească, să discute politică și cultură, când oamenii citeau și discutau, nu urlau unul la celălalt. Când uitam de agitația mașinilor de pe bulevard și aveam timp de toate.

Peretii sunt acoperiti fie de cărți fie de tablouri inspirate de licoarea magică vitală: cafeaua. Canapele de piele sunt asortate cu rafturile burdușite cu diverse cărți de lectură, iar mobilierul este diferit în fiecare încăpere, de parcă treci din secol în secol nu din cameră în cameră. O toaletă curată, mare și cochetă, se asortează cu tema ce predomină în local. Asta ar fi o descriere succintă, cred totuși că imaginile din galerie sunt mai convingătoare.

Cafeneux e localul ideal pentru a-ți petrece o după-amiază sau o seară plăcută. Nu e recomandat celor ce caută senzații tari. Aici muzica nu te surzește, nu se fumează decât pe terasă iar deserturile sunt delicioase. O colegă mi-a șoptit că prăjitura cu brânză, cheescake, e senzațională. Eu pot să-ți garantez că medalionul de pui e perfect pentru un snack sănătos.

Odată ce am revenit pe stradă, am simțit cum timpul pare să nu mai aibă stare, cum începe să preseze și să stoarcă oamenii de puteri. Pesemne voi reveni în curând la Cafeneux.

p.s: click pe poză pentru galeria foto. firește, imaginile nu pot fi folosite nicăieri fără acordul meu!

Marghita e un mic sat cu blocuri situat la 60 km de Oradea.

Drumul până acolo pare scos dintr-un film despre al Doilea Război Mondial. Dacă ai noroc să nu prinzi aglomeraţie, poţi ocoli cu brio gropile din şosea. Dar cu piatra cubică n-ai ce face.

Da, înspre Marghita şoseaua încă e pavată cu piatră cubică, aşa cum a rămas de pe vremea Împuşcatului. Norocul nostru că maşina lui Dan de la Vinsieu.ro nu e Dacia 1310!

Drumul de acces lasă de înţeles că nici micuţa localitate bihoreană nu arată mai bine. Strada principală, care nu cred că are mai mult de 400 m, n-a mai văzut asfalt proaspăt de cel puţin 2-3 ani, având în vedere halul în care arată.

Blocurile ce mai salvează din aparenţe. Mi-au plăcut balcoanele mari, încărcate cu flori. Parcă dau o pată de culoare întregii urbe cenuşii. Pentru că aşa mi-a părut Marghita: un oraş trist şi cenuşiu.

Târgul de pe stradă

Bâlciul, organizat pe strada principală care a fost închisă cu această ocazie, a fost doar un pretext pentru ţigănuşi să iasă la furat. Din treacăt am auzit un “poate totuşi nu e prins bine, încearcă să vezi, cine ştie cât costă”. Alţi ţigani, mai bătrâni, ieşiseră la “pescuit” mâncare rămasă pe mese sau aruncată la gunoi.

Sacii de gunoi, puşi la fiecare cort, n-au făcut faţă puzderiei de produse aruncate aşa că au dat pe dinafară. Probabil era prea scump dacă se punea câte un sac la fiecare masă.

Mâncarea a fost groaznică. Laurenţiu şi-a cumpărat nişte cartofi prăjiţi în ulei vechi. Aveau un gust oribil. Totuşi castanele fripte au fost excelente, chiar dacă au fost prăjite de un ţigan.

Am văzut puţine familii de ţigani care nu s-au certat pe stradă, nu au urlat unul la celălalt, înjurându-se ca la uşa cortului, puţini ţigani care nu se îmbulzeau să treacă.

Câteva ţigănci s-au plasat în faţa toaletelor publice, cerând bani pentru a folosi privata. Făceau şi ele un ban cinstit, nu? Mirosul de la toalete a împuţit toată zona scenei şi până la cortul de sonorizare.

Concertele

Când am ajuns noi în Marghita, pe scenă evolua ceva formaţie no name cu o tipă care are voce bună şi un accent acceptabil în limba engleză. N-am stat la scenă să ascultăm, am dorit să vedem restul oraşului.

Nu ne-am plimbat prea mult pentru că n-am avut pe unde. Prezentatoarea a lăsat de dorit cu aberaţiile scoase. “Sonorizarea, daţi muzica mai tare”, “Şi Cargo e aici aşa că o să aşteptăm să le vină rândul”, câteva din frazele ce mi-au rămas în minte. Măcar arăta bine tipa!

Trupele de copii dansatori m-au impresionat. Pentru un orăşel de nivelul Marghitei, copiii aceia au dansat chiar foarte bine. Au avut o coregrafie interesantă, s-au mişcat aproape în sincron, au avut costume drăguţe, per total mi-au plăcut. Ar trebui încurajaţi mai departe.

După ce şi-au acordat instrumentele vreo 40 de minute, trupa Hooligans din Budapesta a păşit pe scenă. Toate puştoaicele erau ude. Nu înţeleg de ce. Tipul arăta cam gay. Îmbrăcat într-un tricou negru fără mâneci, pe care era desenat un cap de mort, cu nişte pantaloni albi şi ochelari de soare, artistul a început să cânte piesele cunoscute publicului maghiar, urlând la microfon “Rock’n'roll baby!”. După care a început să cânte Poker Face de la Lady Gaga!

Deşi Hooligans trebuia să-şi înceapă concertul la ora 8, probabil au crezut că e vorba de ora 8 a Ungariei pentru că au apărut pe scenă la 9 fără 10 şi s-au lungit până aproape de ora 10.

Cargo a intrat pe scenă cu întârziere de o oră, din pricina ungurilor. Au cântat numai piese vechi, în speranţa că publicul va fi mai receptiv. Din păcate, nu s-a întâmplat asta.

Piesa de început a fost Anarhia însă publicul habar nu avea versurile. Singura melodie ştiută de public a fost Dacă Ploaia S-ar Opri. S-au mai mişcat niţel la Nu Mai Am Ţigări dar slăbuţ.

Dacă la Hooligans nu aveai loc printre oameni, n-am reuşit să ajung mai în faţă pentru nişte poze de calitate, la Cargo te puteai plimba liniştit printre rândurile din faţă. Pesemne că marghitenii habar nu au ce e aia muzică rock românească.

Baciu a reuşit să zâmbească o singură dată, în timpul bis-ului de la Dacă ploaia s-ar opri. Nu-l condamn, cu o aşa audienţă pasivă nu poţi face show. Oricât ar fi îmbiat oamenii să cânte, publicul n-a ştiut versurile celor mai celebre piese Cargo: Ziua Vrăjitoarelor sau Aproape de Voi.

Am încercat să ignor piţipoancele cu tone de fixativ în păr ce ieşiseră la agăţat şi m-am lăsat purtată de muzica timişorenilor.

Prefer să cred că bătrânii Cargo au cântat doar pentru mine. Mi-au adus aminte de adolescenţa fericită din Lugoj, atunci când la Festivalul Berii ţopăiam fericită pe ritmurile melodiilor atât de cunoscute. Vă mulţumesc pentru un concert personal.

Cât despre Marghita, să fiţi sănătoşi cu manelele voastre. Aţi demonstrat că nu meritaţi mai mult de un concert cu Guţă!