Urăsc să fiu abordată pe stradă de tâmpiţi! Jur, m-am săturat!

Băi, câtă minte trebuie să ai pentru a urmări o fată, seara pe întuneric? Şi mai ales, cât de prost trebuie să fii să-i bagi lumina de la un căcat (pardon de expresie!) de laser în ochi de câteva ori?!

M-am enervat în seara asta când un prost a mers pe strada paralelă cu cea pe care circulam şi tot îmi băga lumina de la acel laser în ochi.

Ideea e că faze de genul ăsta mă sperie. Nu-mi place să fiu abordată pe stradă de diverşi indivizi, mai ales când se comportă precum primatele, nu-mi place să urle cineva după mine şi cu atât mai mult, nu-mi place să pună un străin mâna pe mine pe stradă! Pe un mârlan de oraş l-am pocnit odată pentru că a crezut că dacă-s mică, poate să-mi pună mâna pe fund şi gata, m-a vrăjit!

Un alt tâmpit, care-şi mulgea boul din pantaloni vis-a-vis de Lotus, s-a apucat să urle după mine tot felul de porcării. Imaginează-ţi că eram singură pe trotuar, unica sursă de lumină era cea de la panourile centrului comercial de peste şosea şi individul scoţea nişte sunete de maimuţă în călduri. Ca o puştoaică speriată de bombe, am luat-o la fugă. Doar n-oi sta să fiu violată!

Unii oameni m-ar cataloga drept “old fashioned”. Iar un mârlan m-ar cataloga drept “disperată”, pentru că, nu-i aşa, de ce aş fugi din calea unui “macho”, bărbat adevărat ce impresionează prin prostia-i crasă?!

Chestia e că nu mi se pare normal să te iei de o fată pe stradă, pe motiv că are curu’ mişto sau fustă scurtă. Aşa cum nici eu nu iau la pipăit bărbaţii care au fund fain sau arată bine.

Ce câştigi dacă mă agresezi? Eşti mai bărbat? Mai potent? Mai plin de testosteron? Îţi spun eu ce obţii: îmi provoci scârbă. Da, e cea mai puternică emoţie pe care o poţi obţine cu un astfel de comportament jenant.

Unde s-au dus vremurile flirturilor nevinovate? Timpurile în care un tip se scuza înainte de a te aborda într-un loc nepotrivit şi vorbea frumos pentru a te convinge să ieşiţi la un suc?!

Parcă toţi tinerii se gândesc doar la cum să ţi-o tragă, cât mai sălbatic, de cum te văd în ceva mai strâmt…

Ne-am transformat în fiinţe ce ne bazăm doar pe instinctele primare şi prea puţin facem uz de raţiune!

________

sursa foto

Dacă tot mă simt mizerabil din cauza nasului înfundat şi a gâtului roşu (mda, cred că am răcit când am pedalat cu gura deschisă ca un copil prost!), m-am gândit să-ţi stric şi ţie buna dispoziţie şi să-ţi povestesc şi de câteva obiceiuri ce le găsesc scârboase şi enervante.

1. Mucii traşi în gât.

Bleah! E greţos din cale afară. Mai ales când eşti la masă şi cineva din încăpere îşi trage mucii în gât. Brr, mi se ridică părul de pe ceafă numai când mă gândesc la asta! E un obicei, în mare, specific bărbaţilor. Am auzit şi femei dar mai mulţi bărbaţi. Lor le e lene să-şi şteargă nasul pe motiv că nu e masculin … Cum ar veni, e de preferat să îngreţoşezi prezenţa feminină decât să-ţi sufli nasul în şerveţel.  Stupid cunt!

2. Scuipatul pe stradă

Atât scârbos cât şi nepoliticos. E aiurea să ocoleşti pe trotuar flegmele nesimţiţilor. Ce naiba, nu aţi auzit de batiste de unică folosinţă?! Sau toalete/chiuvete?!

3. Să nu tragi apa după ce ai folosit toaleta

Asta ţine de educaţie. Din păcate, sunt părinţi care îşi educă odraslele să nu tragă apa după fiecare pipilică, să nu care cumva să consume prea multă apă. Greţos! Pipilică ală pute!

4. Să nu pui mâna la gură când tuşeşti!

Sau să tuşeşti cuiva în faţă!! E ceva ce nu accept sub nici o formă. De obicei când sunt răcită mă autoizolez. Dacă e nevoie să discut cu cineva, o fac de la distanţă sau cu un şerveţel la gură. Sunt egoistă şi nu vreau să-mi împart viruşii cu toată lumea!

5. Râsul asurzitor

Sunt unii oameni care râd atât de tare încât acoperă orice zgomot dintr-o sală. Ei bine, e enervant! Mai ales dacă glumele sunt puerile şi stupide. Dar na, asta ţine de percepţia personală.

Tot în categoria “NO!” intră şi pupăturile. Singura persoană pe care ador să o pupăcesc e Laurenţiu, în rest, nu sunt amatoare de pupăciuni. Mai ales când vin de la persoane snoabe …

[sursă imagine]

Se caută următoarele persoane:

- nene de treabă sau tanti serioasă

- posibil un cuplu cu intenţii bune

- oameni care ştiu să se spele şi să întreţină un imobil

- persoane care muncesc (fraieri ca mine!), adică îşi permit să plătească o chirie

Se dau următoarele coordonate:

Apartament cu 1 cameră, zona Nufărul, Oradea. E “dotat” cu aragaz, frigider, internet, mobilă.

Chirie: 130 euro.

Relaţii la telefon: 0765.508.425

P.S: dacă mai e nevoie de lămuriri, nu eu dau în chirie apartamentul deci nu e numărul meu de telefon.

Am răcit! Sau e pe cale să răcesc, nu ştiu sigur. Cert e că nasul nu mă mai ascultă. Ba mai mult, după ce-l dreg cu şerveţele, se încumetă să-mi demonstreze că nu ştiu să-mi şterg nasul destul de bine. Până şi asta se dovedeşte a fi o adevărată filosofie…

Dar am pus la cale un plan menit a lupta cu nemernica răceală aşa că astă seară am gătit o supă de pui delicioasă, cu mult ardei iute şi piper, un ceai bun cu Fervex şi la desert voi moflăi ca un bebe mofturos câteva bucăţi de gutui, piersici şi kiwi.

Dacă n-oi reuşi să combat gripa, măcar să o vitaminizez, să-i dau putere…

Apropo, dacă le spun şefilor că am gripă porcină oare mă trimit acasă, în medical, cu mărire de salariu?

Dacă dimineaţă m-oi trezi, voi da de veste pe Twitter. De nu, asta e, să mâncaţi o colivă şi pentru mine, că tare mult îmi place grâul fiert şi să nu plângeţi când m-or arde în crematoriu.

p.s: n-am gripa porcilor, glumeam şi eu ca orice blogger frustrat

La ultimul control oftalmologic doctoriţa mi-a recomandat să apelez la operaţia cu laser la ochi pentru a-mi corecta definitiv şi rapid micile probleme.

Nu ştiu exact cum se numesc cele două afecţiuni ce mi-au afectat ochii, ţin minte doar termenii hipermetropie şi exotropie, pe care i-a folosit frecvent tanti doctor.

Am aflat că intervenţia ce-mi este necesară e considerată operaţie de lux şi trebuie plătită total de către beneficiar. Adică, degeaba plătesc asigurări de sănătate, statul nu-mi asigură tratamentul necesar pentru a nu-mi pierde vederea mai încolo. Cum ar veni, statului îi convine să plătească pensii de boală pentru diverse afecţiuni ce pot fi tratate, dar nu asigură plata pentru combaterea acestora.

Taică-meu a trecut recent printr-o operaţie de înlocuire de cristalin. L-a costat 2000 de lei, la un singur ochi. Plus tratamentele, plus ochelarii de soare speciali, plus drumurile până la Timişoara, toate adunate trec de 2500 de lei. Statul nu i-a plătit nimic. Nici nu îi va plăti, e o operaţie de lux. Pentru că, nu-i aşa, vederea e un lux în România!

Îmi vei spune că sunt frustrată şi nu voi nega. Da, e frustrant să văd că deşi cotizez la asigurările de sănătate lună de lună, de 6 ani încoace, statul nu-mi oferă şansa de a-mi corecta vederea. Taică-meu cotizează la stat de peste 30 de ani.

Nu e vorba doar de mine. Gândeşte-te la oamenii apţi de muncă ce nu au banii necesari pentru o operaţie de corectare a vederii, oameni care ajung să depindă de un sistem defectuos.

Trist!