Am fost în Lugoj. Ş-a fost atât de bine încât vreau să merg iară, cât mai curând. Am dormit puţin, recunosc, am mâncat bucate delicioase şi am colindat oraşul, cum făceam şi prin frageda adolescenţă. Încă mai ştiu toate gropile de pe str. Cernei, de pe malul Timişului şi de prin centru, de pe pietonală. Bag de samă că primaru’ n-a avut ochi decât de Splaiul de pe lângă Brediceanu’. Sau poate el nu se plimbă pe unde am fost io… Mă rog, asta e altă mâncare de peşte.
Hai mai bine să-ţi povestesc de ‘ăl mai mare şonc de porc pe care l-am văzut în ultima vreme. E imens! Cred că a fost dictai porcu’ plin de muşchi. De fapt, cred că a fost cel mai frumos animal printre ai lui. Când a fost ales porc de sacrificiu de Ignat, l-au ales pentru că se mişca elegant şi graţios. Spre deosebire de ăilalţi porci slinoşi. Cam aşa e şi în viaţă. ‘Ăl mai silitor devine sclav pentru ăia nesătui şi hoţi. Dar iară dau în alte mâncăruri care put.
P.S: acest porc şi-a dat ultimul ort în condiţii aproape deloc crude. N-a fost gazat (!) dar a fost injectat…
Porcu ala cred ca era halterofil
) …
Cred si io.
) Pacat ca a sfarsit atat de tanar :p
fain bulan, daca-l duce-ai la expo primeai ceva bani pe el, de diplome ce sa mai zic.
cred ca a fost foarte gustos.
Nu stiu cat de gustos a fost, n-am apucat sa mananc decat o portiune infima din el. Insa soricul e numai bun pentru ciorba de fasole
Da dom’le! Din ăsta m-aş înfrupta pân’ la os
) Nu acritura aia de hamon adus din italia 
picior de bestie … stramb dar bun
))
update:picior de “bestie” … stramb dar bun
))
PS.scuze ptr dublu post.
pffffffffffff, ce de carne pe-acolo!