Într-o seară fierbinte de vară mă întreabă o prietenă veche (adică, ne ştim de mulţi, mulţi ani şi încă mă mai suportă, surpriză!) de ce scriu pe blog. Şi n-am ştiut ce să-i răspund.
Toată lumea ştie că io vorbesc mult, că nu prea rămân fără replică (chiar dacă spun prostii în loc să tac!), dar la întrebarea asta n-am ştiut ce să-i zic. Nu o fac pentru bani, bărbaţi, droguri sau pentru că vreau să par deşteaptă (deşi io sunt, aşa mi-au spus doctorii).
Eventual o fac pentru că am un ego imens, pentru că narcisismul nu mă lasă să scriu despre tragediile din România ci numai despre mine şi despre viaţa mea extrem de palpitantă. Cum adică frica de şoareci sau paranoia şoricească nu e un lucru palpitant? Cine a mai pomenit om căruia să nu-i fie frică de şoareci şi gândaci?!
Apropo, aseară am găsit un gândăcel în chiuvetă. Era cam subnutrit săracul, părea dezorientat, însă io ştiu că de fapt era un spion KGB ce încerca să se infiltreze în baia noastră. Am încercat să-l anihilez cu Cif şi Vanish lichid dar … după 10 minute s-a ridicat, m-a înjurat şi s-a sinucis în toaletă. Gândăcel isteţ! Şi eu, dacă aş fi fost un gândac, m-aş fi sinucis decât să mă las torturat cu Domestos, săpun lichid sau, Doamne Feri, Cilit Bang!
După o săptămână şi jumătate de concediu presărat cu mult somn, câteva cărţi bune (Tehnici de Manipulare de Bogdan Ficeac e o carte foarte interesantă!) 2 sezoane de House, câteva filme vechi şi nici nu mai ştiu câte pahare cu vin roşu demisec, am mintea atât de odihnită că mi-e lene şi să dorm.
Tu cum omori gândacii?
Io de obicei îi muşc de cap, şi-i las să moară de foame! Cu rădăştile e mai greu un pic (a se citi “riscant”)…
Uf, ce barbar! Mă bucur că gândăcelul nostru a avut norocul să mă întâlnească şi a avut ocazia de a muri într-un mod onorabil!
n-am imaginatie acuma la omorat chestii minuscule, dar sunt o gramada de variante, care mai de care mai ingenioase si crude. acuma ca-l ai pe constiinta tre sa-ti faci ceva insectar.
revin la ideea mea ca toti pestii is sinucigasi, sar singuri in carlig si-n plase. deci si vegetarienii ar trebui sa manance peste. cred. nu?
Auzi la el, „chestii minuscule”. Gândacul e o chestie minusculă? Îndrăzneşti să-i reduci întreaga existenţă la nimic?! A murit degeaba în cazul ăsta. Io d-aia i-am dedicat câteva rânduri, să amintesc de actul de vitejie de care a dat dovadă aruncându-se, de bună voie şi nesilit de mine, în toaletă. Ce-i drept, am tras apa după el, ca să-i fie alunecarea mai uşoară în hăul canalizării.
La treaba cu vegetarienii nu mă bag, poate şi eu par vegetariană la cât am vegetat zilele astea
)
trebuia sa-l lipesti cu superglue de chiuveta sau sa-i lipesti 2 scobitori de aripi si sa-l pui intr-un borcan
Aaaa, nici eu nu omor gândaci sau păianjeni. Eu omor doar ţânţarii. E un război personal şi crunt!
)
Pentru gândaci şi păianjeni îl am pe Laurenţiu. Când e prea ocupat cu Starcraft 2, aplic planul B: îi hrănesc cu Domestos şi alte produse de curăţat.
Îi pleoştesc cu papucu`.
Ai vreo marcă preferată de papuc?
)
Da; ShanLian, facuti in China, ii lipeste foarte bine!
Da` sa stii ca e vorba si de precizia celui care executa miscarea. 
Io ”omor” gindacu tiriindu-l cu 80 la ora, la 3000 de turatii, prin gropile autostrazilor. Il hranesc cu produse petroliere, ulei, benzina. Uit sa-l spal sau sa-i schimb incaltarile iarna. Uneori ii mai si flatulez cu nesimtire interioru.
Se stie ca agresiunile, recte otravurile, cresc rezistenta ginganiilor, avind o putere de adaptare fantastica.
De asta VW Beetle-u e nemuritor.
Macar nu ti-a invadat baia …
eu le pun un discurs de a lui Iliescu, rostit in limba engleza…
) …
dau cu ce apuc: papucul de obicei. dc e in baie il urmaresc cu dusu pana ajunge pe scurgere…oooppsss
din pacate mai vad chestiutze maro (gandacei din aia de bucatarie) cadou de la vecini… si Raidu e bun…muuuaahhhaaa