Work hard, stay humble!

Ş-am fost la Campionatul de Gătit în Aer Liber

De vreo 2 zile mă tot gândesc ce să scriu şi cum să scriu de evenimentul ăsta (alt semn că mă molipsesc de lenea ardelenească). N-aş vrea să fiu înţeleasă greşit, a fost o experienţă pe cât de obositoare şi pe alocuri enervantă, pe atât de interesantă şi parcă aş mai participa odată.

Mi-a plăcut organizarea, faptul că a fost curăţenie în spaţiul alocat Campionatului Internaţional de Gătit în Aer Liber – femeile şi nenii de serviciu făceau ture la fiecare 10 minute, măturau şi aruncau în sacii de gunoi tot ce era lăsat pe jos de clujenii vizitatori – , şi mi-a mai plăcut faptul că am văzut bucătari profesionişti gătind. Rar mi-e dat să văd bărbaţi care curăţă cartofi, care amestecă legumele şi condimentele în aşa fel încât simţi că te saturi doar mirosind mâncarea. Păcat că n-am avut timp să stau mai mult să-i observ, mi-ar fi prins bine câteva sfaturi culinare.Gulas in Paine

Nu-ţi povestesc prea multe despre felul în care clujenii s-au năpustit asupra cortului nostru, Adi Hădean a descris foarte bine şi diplomat felul în care s-au comportat anumiţi clujeni (n-are rost să despicăm prea mult firul în patru, ce-a fost, a fost!). Mă mir doar că la sfârşitul zilei am mai avut şorţul pe mine şi ochelarii pe nas.

Mă rog, astea-s detalii mai puţin interesante. Ce e important e că am făcut (nu eu, toată echipa, eu am fost ajutor de bucătar) un gulaş excelent, picant! Organizatorii ne-au pus la dispoziţie o butelie, un arzător, mese şi scaune, chiuvete unde să spălăm legumele, ba chiar am primit şi detergent de vase. Nouă ne-a rămas doar să gătim gulaşul la ceaun după o reţetă de familie din Bihor. Pentru juriu am servit ciorba în pâine, alături de vin Fetească Neagră Merlot. Vinul a fost perfect iar mâncarea delicioasă, atât cât am apucat să gust.

George Catană cred că a gătit Payaya şi tare mult aş fi vrut să gust, dar n-am avut timp. Adi Hădean şi cele 3 echipe de Nişte Ţărani au pregătit o mulţime de bucate, mirosul mâncării ajungea până la cortul nostru. Mica armată de romani a făcut senzaţie, mă mir totuşi că nu s-au plâns de frig când s-a lăsat seara având în vedere că erau cu picioarele goale, fără pantaloni şi fără şosete. Apoi mi-au plăcut românii care-au făcut ceva ciorbă de nisetru la ceaun, printre multe alte bunătăţi. Ei, înainte de a fi gata mâncarea, românii noştri au dansat, au cântat, au arătat cum se petrece la ţară. Foarte frumos spectacol! Haiducii moderni s-au îmbătat şi s-au plimbat cu căruciorul prin parcare, asta după ce-au gătit ceva bun la ceaun. Adică au făcut ce-ar face orice haiduc modern cu prea mult alcool la dispoziţie.

Am plecat din Oradea la 6 jumate dimineaţa şi, după câteva opriri pe serpentine să hrănesc la raţele sălbatice, am ajuns în parcarea de la Polus pe la vreo 9 jumate. Ziua s-a “lungit” atât de mult încât abia pe la 11 jumate noaptea am reuşit să plecăm din parcare, după ce-mi îngheţaseră mâinile pe aparatul foto. Frig mai poate fi în Cluj! Nu ştiu cum rezistă clujenii (d-aia pălinca-i sfântă acolo?!)

Am înnoptat la Vila Escala (pe str. Crişan, parcă), o pensiune micuţă, cochetă, puţin cam piperată dar foarte cozy, cum ar zice americanul.

Am doar câteva poze cu mâncarea, imagini pe care le-am făcut chiar înainte să vină juriul.

Per total a fost o experienţă pe care parcă aş mai repeta-o.

Cateva alte poze sunt în albumul de pe picasa

Lili

Lugojeancă devenită orădeancă. Zâmbesc, citesc și vorbesc mult în compania potrivită. Îmi plac bărboșii, pisicile, câinii și sarcasmul. Nu neapărat în această ordine. Mulțumesc de vizită și de interes! Dacă ai ceva interesant de anunțat, dă-mi de știre!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.