The shock, the horror, the tragedy!

N-am dispărut şi nici nu am renunţat la blog. Existenţa mea din ultimele zile a fost tulburată de una dintre cele mai malefice şi înspăimântătoare vietăţi de pe faţa pământului: un şoarec!

Ştiu, vei spune că numai o femeie poate dramatiza atât de mult în privinţa unei fiinţe atât de mici. Dar pe cuvânt de om traumatizat: şoarecul m-a urmărit pe tot parcursul sejurului din debaraua noastră (unde s-a dopat cu făină de mălai!). Când eram în baie, hop şi şoarecu’ la picioarele mele.

Când aşezam oalele în debara, a sărit şi şoarecu’ să vadă ce pun pe raft. După ce-a ieşit orădeanul din baie şi-am intrat io, atunci s-a gândit şi împielițatu’ să-şi facă apariţia pe sub uşă.

Ba chiar a îndrăznit să fugă pe lângă fotoliul pe care stăteam, în timp ce citeam relaxată Doctorul II de Victor Hip. Cred că l-a atras coperta roşie…

Din fericire, a fost escortat în afara apartamentului într-o capcană încărcată cu unt de arahide.

Îmi cer scuze vecinilor pe care i-am trezit brutal din somn miercuri dimineaţă. Urletele mele au fost un strigăt de ajutor, sigur sunt o dovadă că teoria evoluției e reală. Ceva-mi spune că și femeile Neanderthal sau Denisovanele urlau la vederea unui șobolan. Nu-s însă sigură dacă urlau de spaimă ori pentru că alerga cina prin peșteră …

Promit să iau lecţii de auto-control. De la traumatizantul eveniment nu mai stau singură în casă, dezinfectez orice obiect înainte de a-l folosi şi sunt foarte atentă la orice zgomot suspect ce vine din debara sau baie…

Paranoia şoricească…

*foto

11 thoughts on “The shock, the horror, the tragedy!

  1. Sirg

    Eu nu pot sa inteleg de ce se panicheaza unele femei de un animal mic si complet inofensiv. Prefer sa vad un soricel decat o goanga si pe langa asta problema soarecului e mai usor de rezolvat decat cea a gongilor – de soarec scapi usor, de gongi nu. Din fericire n-am nici soareci nici gongi, dar recent am adus o cutie din boxa si se pare ca am adus un pasager clandestin cu acea cutie, un soricel.

    N-am banuit prezenta lui pana nu gasit in debara un triunghi hochland rontait 🙂 Din pacate, micul rozator a sfarsit strangulat intr-o capcana, probabil cu coloana fracturata deci a murit fulgerator :-/

    Reply
    1. lilisor Post author

      Si noi cred ca l-am adus din piata, in plasa, printre cartofi.
      Gongile sunt mai usor de eliminat: spray!
      N-ai putea sa intelegi vreodata teama femeii de soareci 🙂 In primul rand pentru ca soarecii, oricat de mici ar fi, nu sunt fiinte nevinovate si inofensive 🙂

    1. lilisor Post author

      Legenda? Sa-l fi vazut tu pe soarecu’ nostru din debara. O bestie cu mustati. Mi-era si frica sa-l privesc, asa de fioros era :))

    1. lilisor Post author

      Da, cred ca imi cunosc frica de soareci … Pe asta cred totusi ca l-am adus in plasa incarcata de cartofi din piata. Oricum, n-a apucat sa se acomodeze prea mult cu noi. De indata ce l-am depistat, l-am momit cu unt de arahide si i-am facut vant din apartament.

  2. Pingback: Cum să omori un gândac? | Lilisor.net: blog personal feminin

  3. Pingback: Ipostaze | Jurnal de Oradea - Blogging is Trendy

  4. Pingback: Cum am ajuns să cumpăr veioza din sare | Lilişor.net

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.