Up in the air (2009)

Filmul ăsta puteau foarte bine să-l denumească „Familia e cea mai importantă!”, pentru că asta unul dintre aspectele atinse. Superficialitatea omului, importanța pe care o atribuim unor lucruri aparent nesemnificative, egoismul specific ființei umane și câte și mai câte clișee/învățături au mai predicat în filmul Up in the Air!

George Clooney e angajatul de succes care are un È›el: să călătorească mult. Atât de mult încât să atingă cele 10 milioane de mile de zbor, să atingă „nemurirea” printre companiile de zbor. Iar pentru a face acest lucru, se bucură de avantajele serviciului, chiar dacă acesta presupune anunÈ›area veÈ™tilor proaste. Adică, George sau Ryan, după rolul din film, e cel investit de companii pentru a concedia angajaÈ›ii. Diplomat, direct È™i zâmbitor, pare să simpatizeze cu omul, însă îl cam doare în cot de soarta oamenilor pe care îi concediază. Și de ce l-ar interesa? Fiecare om își croieÈ™te soarta. ÃŽn drumul său colecÈ›ionează carduri de loialitate È™i zâmbete false…

În definitiv, egoismul nu e un lucru rău ci doar prost interpretat. Faptul că porți deasupra umerilor povara unei vieți încărcate, a unui serviciu stresant, a unei ipoteci, a familiei, a tuturor prietenilor, nu te face un erou. De fapt, te transformă într-un om fără energie, un om care nu se poate bucura de lucrurile simple în viață. Un om care a uitat ce a dorit să devină în copilărie, un om care nu-și mai duce traiul pentru el și bucuriile sale, ci devine o mașinuță frustrată. Sau dimpotrivă: devii un om care știe să-și canalizeze energia spre lucruri cu adevărat importante, cum e familia. E un film care pune în balanță superficialitatea omului și nevoia sa de a aparține de ceva și de a crede în ceva: o familie, o comunitate, un grup.

Mă rog, am filosofat prea mult dar și asta e una dintre concluziile peliculei. Sunt curioasă de nuvela lui Walter Kirn. Sper să apuc să o citesc cât mai curând!

Concluzia: Up in the Air e un film ce merită văzut!