Acum mulţi ani bunica mi-a povestit despre diferenţele dintre clasele sociale care existau pe vremea ei, cum fetele erau obligate să se mărite de la vârste fragede şi trebuiau să ştie să ţeasă, să gătească, să ţină casa în ordine şi să aibă grijă de prunci.
Cu ocazia asta am aflat de mămăliga sfântă care nu lipsea de pe masă când făina de grâu era sublimă, dar lipsea cu desăvârşire şi de faptul că bogaţii se delectau cu preparate din carne, în timp ce săracii mâncau ciorbe zemoase de legume. Nu ştiu dacă râduiala asta era peste tot, io ştiu doar ce mi-a povestit bunica.
Ei, în seara asta am făcut o ciorbă a săracului excelentă. E mâncarea oamenilor săraci pentru că nu conţine carne, nu pentru că ar fi groaznică, dimpotrivă, are un gust excelent!
Am călit o ceapă roşie, am pus câteva linguri de apă şi pastă de ardei (d-aia făcută în casă de vreo gospodină pricepută). După ce-a dat un clocot, am mai pus şi câteva bucăţele de slănină afumată, pentru gust, înainte de a băga cartofii tăiaţi cubuleţe. Am potrivit de sare şi piper, ba chiar am adăugat nişte ardei iute Eros Pista, iar la final am „dres” ciorba cu nişte pastă de roşii şi câteva frunze de ţelină tăiate mărunt.
Ar fi fost bine de-aş fi avut nişte rădăcină de pătrunjel şi nişte morcovi, dar a ieşit bun şi-aşa. Puţin picantă, dar bună ciorbă! Merge de minune după o beţie cruntă, mai ales dacă e proaspăt făcută.
Saracu de iatcu acu saliveaza toxic de varanic.
as veni, zau! e ttentant!
Salut! Daca nu te deranjeaza, pot sa te trec in lista de bloggeri oradeni?
Sau poti sa o faci tu direct printr-un comentariu la adresa de mai sus. Multumesc!
Pfffffffffff! ce fel de saraci sunteti voi daca aveti slana afumata? Pai tot e cu ceva gust de carne!
Supa saracului e aia din 2 cartofi mici si degerati, o ceapa, un morcov si apa cat cuprinde!
Zic si io!
A voastra e ciorba de chiaburi cu porci in cotet!