Întrucât starea mea de sănătate din ultimele 2 luni n-a fost tocmai roză, mi-am făcut programare la medicul de familie. Tanti doctor, simpatică aşa cum e ea, mi-a dat bilet de trimitere la analize, pachetul de bază, şi la fizioterapie (pentru durerile alea de spate de care nu pot scăpa).
Zice: “Ai făcut bine c-ai venit acum, că încă mai este plafon”. Da, da, îmi zic şi io în gând. Ce bine, că şi aşa după ce plătesc întreţinerea şi mâncarea pentru mâţă, mai rămân cu fix ciuciu, aşa că mi-ar prinde bine gratuităţile astea. Că doar nu-mi fac analize în fiecare lună!
Treaba asta cu analizele s-a întâmplat într-o frumoasă dimineaţă de 5 mai. Greu mi-am urnit trupul să ia calea Euclidului (laboratorul de analize de pe str. Nicolae Jiga). Dar mai greu mi-a fost să scot din portofel banii pentru a achita analizele. Pentru că, nu-i aşa?!, io mă aşteptam să nu plătesc. Doar de asta-s angajat, plătitor de taxe şi impozite, să am şi io, din an în Paşte, nişte gratuităţi.
No, nu-i bai, am plătit analizele. 142 de lei. Să nu mai aud pe cineva că spune că statul dă ceva pe gratis. Eventual numai în campania pentru alegeri, dar mie nu-mi foloseşte la ceva m**a electorală.
Bun, să revenim la mine şi la persoana mea cea fascinantă. După ce-am stat câteva zile cu frica-n sân că cine ştie ce boli ‘oi mai avea şi dacă e vremea să-mi fac un testament, tanti doctor mi-a spus că trebuie să refac o parte din analize. Cum de ce? Că ceva n-o ieşit bine, organismul meu o detectat ceva boală (?!?) şi o început s-o atace, dar nu prea face faţă săracu’. Din nou m-am trezit devreme să ajung la Euclid (acelaşi laborator) şi din nou am plătit analizele. De data asta doar 30 de lei.
După alte câteva zile-mi primesc rezultatele finale. Când văd scris E.coli pe hârtie mă trec toate apele. Io numai când aud de bacterii care încep cu litera E, deja o iau razna. Mă gândesc la ce-i mai rău! Că doar se ştie că „e”-ul e cea mai păcătoasă literă dintre toate. 
M-o calmat tanti doctor când mi-o spus că bacteria e atât de mică, încât şi puţa de furnică-i mai vânjoasă. Şi că nu-i nevoie să iau antibiotice, scap mai ieftin şi mai uşor cu ceva pilule din afine şi ulei de neem. Teoretic, reţeta pe care mi-a prescris-o era cu 25% compensare, practic am plătit tot preţul medicamentului: 39 de lei!
Toată tevatura asta cu analizele şi medicamentele m-o costat în jur de 210 lei, un fleac, doar se ştie că-s plină de bani. Asta-mi trebuie dacă nu cotizez din salariu la Ministerul Sănătăţii. Oh, wait, dar chiar plătesc. Şi eu, şi firma la care lucrez! Dacă fac cerere că-mi vreau banii înapoi, îmi răspunde cineva?!
Urmează fizioterapia, alţi bani, altă distracţie! Măcar n-o să vedem drac mort prea curând…
p.s: că tot îmi spunea cineva că postez multe poze cu o mulţime de oameni frumoşi (mai ales pe FB), dar cu mine nu, poftim, hope this makes you happy 
Eu nu am înţeles niciodată unde merg banii pe care îi plătim la sănătate, când şi pentru o adeverinţă trebuie să dai bani.
Teoretic, dacă vii la spital la urgenţe, nu trebuie să plăteşti. Poate ştie altcineva cum stă exact treaba.
Ce e “m**a electorală”? Zi-mi si mie!
Lasa ca am avut si eu otita acum cateva sapatamani, iar la analize au descoperit ca am si o tumoare la cap (noroc ca nu a fost cancerigena).
Am fost operat si am scos din buzunar vreo 2000 ron (operatia, spitalizarea, analize, medicamente si alte cheltuieli), eu care nu dau bani pe sanatate, nu beau medicamente niciodata indiferent de dureri si nici pe la medic nu trec.
Ma intreb oare daca operatia costa cateva mii de euro, ce faceam!
cand e vorba de urgente din cate am aflat mai recent nu platesc nici cei care nu au asigurare. Deci practic.. platesti sau nu asigurare de sanatate.. beneficiezi de fix ciuciu ca sa citez pe cineva