Gogoniță gogonea

Înfofolită bine-n haine groase, umblam buimacă prin piață, încercând să-mi aduc aminte care erau produsele pe care le-am trecut pe lista de cumpărături, listă pe care am uitat-o pe birou, firește. La un moment dat am ajuns lângă o tanti ce vindea varză și murături. Trecută bine de 40 de ani, alegea murături pentru o clientă la fel de înfrigurată ca și mine. „Haha, ce haios sună cuvântul ăsta „gogonea”. Diminutivul o fi „gogoniță” sau „gogoneață”?”, mi-am zis și-am zâmbit tâmp, asemenea unui om care face o glumă pe care doar el o înțelege.

Tanti care vindea murăturile mă vede că stau și-o privesc. Îmi zâmbește și mă întreabă, pe un ton cald și familiar, cu ce mă servește. „Ia zi, mamă, cu ce te servesc?”, apoi se întoarce să ia bancnota din mâna clientei care-și aștepta nerăbdătoare punga cu gogonele. „Io? Aaah, io aș vrea o varză, să fac niște sarmale”, îi zic pe-un ton timid și pierdut, că încă nu scăpasem de gândul cu diminutivul gogonelei.

Se întoarce iarăși la mine, mă privește din cap până-n picioare pentru câteva secunde și-apoi îmi mai zâmbește o dată. „Ia stai, mamă, că-ți dau eu ceva bun. Uite, ce zici de varza asta cu frunza subțire?”, și se uită la mâinile mele sfrijite care înghețau ținând o plasă. „Ni cât e de subțire frunza, o să poți face sarmale ușor cu ea, dacă asta vrei. Și-ți dau și varză tăiată, să pui deasupra în oală. Să vezi ce aromă o să dea, mhm”, a concluzionat tanti.

„Mda, drept îi că io-s cam slabă, n-am putere să strâng varza cu frunze groase.”, și de îndată o văd pe tanti cum pune varza-n plasă, o așază pe cântar și-mi calculează totalul. Și uite așa am cumpărat o varză acră cu frunze subțiri. The end.

Totuși, care-i diminutivul gogonelei?

În altă ordine de idei, am făcut sarmale (la cuptor, în oală de lut, cu multă afumătură), dar am făcut și bradul. Am muncit, cot la cot cu Laurențiu, vreo 4 ore. Dar a ieșit bine! Doi ani în sticle și doze de bere adunate-n camera lui. Doi ani în care piticul nevrotic, ăla resposabil cu ordinea și curățenia, a făcut spume și crize de epilepsie de fiecare dată când intram în camera lui Laurențiu și vedeam toate dozele înșirate-n cameră. Acum s-a liniștit piticul. E calm și sănătos.

Să fim cu toții sănătoși, că de bani oricum n-o să avem prea mult parte!


1 thought on “Gogoniță gogonea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.