ÃŽnfofolită bine-n haine groase, umblam buimacă prin piață, încercând să-mi aduc aminte care erau produsele pe care le-am trecut pe lista de cumpărături, listă pe care am uitat-o pe birou, fireÈ™te. La un moment dat am ajuns lângă o tanti ce vindea varză È™i murături. Trecută bine de 40 de ani, alegea murături pentru o clientă la fel de înfrigurată ca È™i mine. „Haha, ce haios sună cuvântul ăsta „gogoneaâ€. Diminutivul o fi „gogoniță†sau „gogoneațăâ€?â€, mi-am zis È™i-am zâmbit tâmp, asemenea unui om care face o glumă pe care doar el o înÈ›elege.
Tanti care vindea murăturile mă vede că stau È™i-o privesc. ÃŽmi zâmbeÈ™te È™i mă întreabă, pe un ton cald È™i familiar, cu ce mă serveÈ™te. „Ia zi, mamă, cu ce te servesc?â€, apoi se întoarce să ia bancnota din mâna clientei care-È™i aÈ™tepta nerăbdătoare punga cu gogonele. „Io? Aaah, io aÈ™ vrea o varză, să fac niÈ™te sarmaleâ€, îi zic pe-un ton timid È™i pierdut, că încă nu scăpasem de gândul cu diminutivul gogonelei.
Se întoarce iarăși la mine, mă priveÈ™te din cap până-n picioare pentru câteva secunde È™i-apoi îmi mai zâmbeÈ™te o dată. „Ia stai, mamă, că-È›i dau eu ceva bun. Uite, ce zici de varza asta cu frunza subÈ›ire?â€, È™i se uită la mâinile mele sfrijite care îngheÈ›au È›inând o plasă. „Ni cât e de subÈ›ire frunza, o să poÈ›i face sarmale uÈ™or cu ea, dacă asta vrei. Și-È›i dau È™i varză tăiată, să pui deasupra în oală. Să vezi ce aromă o să dea, mhmâ€, a concluzionat tanti.
„Mda, drept îi că io-s cam slabă, n-am putere să strâng varza cu frunze groase.â€, È™i de îndată o văd pe tanti cum pune varza-n plasă, o aÈ™ază pe cântar È™i-mi calculează totalul. Și uite aÈ™a am cumpărat o varză acră cu frunze subÈ›iri. The end.
Totuși, care-i diminutivul gogonelei?
În altă ordine de idei, am făcut sarmale (la cuptor, în oală de lut, cu multă afumătură), dar am făcut și bradul. Am muncit, cot la cot cu Laurențiu, vreo 4 ore. Dar a ieșit bine! Doi ani în sticle și doze de bere adunate-n camera lui. Doi ani în care piticul nevrotic, ăla resposabil cu ordinea și curățenia, a făcut spume și crize de epilepsie de fiecare dată când intram în camera lui Laurențiu și vedeam toate dozele înșirate-n cameră. Acum s-a liniștit piticul. E calm și sănătos.
Să fim cu toții sănătoși, că de bani oricum n-o să avem prea mult parte!
Gogoneluțică, Gogoneluțic! :))