E un subiect sensibil. Poate că n-ar trebui să vorbesc despre asta. Ce se întâmplă în familia noastră, rămâne în familia noastră. Cel puțin așa ar fi normal să fie, nu-i așa? Ei bine, nu, nu voi tace! De ce să tac și să pretind că nu s-a întâmplat vreodată? Pentru că s-a întâmplat. Ce-i drept, o singură dată.
Nici nu știu cum să descriu ce-am simțit după ce m-a lovit prima dată. A fost un impuls, desigur, poate un reflex. Ori poate că voia, de fapt, să-mi arate cât de mult mă iubește cu toată ființa sa. Știe că nu-s o ființă geloasă, așa că sigur are un motiv bine întemeiat pentru ceea ce a făcut, nu-i așa?
S-a strecurat în bucătărie în timp ce scriam și, fără să-mi dau seama, a început să-mi facă masaj. De parcă ar fi simțit că sunt încordată. Și nervoasă. Corpul meu s-a lăsat pradă senzației de relaxare ce-l cucerea treptat, fără să intuiască ceea ce avea să se întâmple. Însă mintea mea știa că ceva nu-i în ordine.
Tocmai când începuse să-mi maseze gâtul am simțit cum își încoardă trupul. Din ființa relaxată și drăgăstoasă s-a transformat rapid într-o stană de piatră, vigilentă și cu privirea fixă. Printr-o mișcare prea rapidă pentru a o observa mi-a sărit pe piept și, fără să am timp să reacționez, m-a lovit cu lăbuța peste ochi. Voia să prindă musca aia nenorocită pe care-o vânează de azi dimineață și care mi s-a așezat pe frunte.
Din fericire, are gheruÈ›ele tăiate È™i nu m-a zgâriat. Asta înseamnă că nu există lovituri din dragoste …
Time to say goodbye! She’s becoming wild… wild thing! 🙂