Work hard, stay humble!

Efectele superficialității

Efectele superficialității

Nu știu cum aș reacționa dacă fiica mea m-ar întreba dacă e frumoasă sau urâtă. Dacă ar avea astfel de complexe. N-am pus vreodată frumusețea pe un loc fruntaș în viață. Folosesc rar farduri, în cantități mici și aproape mereu aleg ceva cât mai aproape de ideea de natural. Mereu am pus mai mult accent pe lejeritate, curățenie și cunoștințe. N-am vreo problemă în a ieși din casă nemachiată și nepieptănată, dar mi-e jenă să ies dacă n-am folosit pastă de dinți și săpun / deodorant. Pentru mine e o pierdere de timp să-mi aranjez fața cu zeci de produse, dar să am dinții cariați. Ori să investesc în haine scumpe, dar să fac duș o dată la 4 zile. Deși până în adolescență nu aveam apă caldă la duș (când venea apa caldă pe țeavă, era maronie), am fost învățați cu dușul zilnic, la lighean. Nu am vreun motiv să-mi fie rușine cu asta, au fost alte vremuri cu alte provocări.

Cred că aveam vreo 14 ani când i-am spus tatălui meu că-s urâtă, că nici nu mă gândesc să plec de acasă, că nu mă voi mărita vreodată. Răspunsul lui a fost de forma: „Tu ești urâtă? Uită-te-n oglindă și apoi uită-te la Marinela Nițu toată plasticată și botoxată. Aia-i frumoasă?”. Comparația exagerată a funcționat. De atunci nu țin minte să-i mai fi spus vreodată că-s urâtă. Sau să mai fi avut dilema asta. Vorba aia, ce-o fi, o fi, cui nu-i place să nu se uite.

Amintiri din adolescență

Da, am avut perioada mea de adolescentă supărată. Complexele majore din perioada adolecenței erau legate de faptul că eram slăbuță sau nu știam suficiente lucruri despre muzică, mă strofocam să acumulez cât mai multe cunoștințe din domenii diverse pentru a avea un punct comun cu adulții. Am depășit complexele adolescenței concentrându-mă pe pasiuni. Pe atunci dobândisem microbul radioului, al omului din spatele microfonului.

Seară de seară făceam lecții de dicție și cursivitate, cu un creion în gură și un ziar din care citeam articole întregi până ce rămâneam fără salivă. Mă complexau S-urile și R-urile, pe care reușisem să le pronunț bine după zeci de ore de exercițiu. După școală fugeam la radio unde stăteam până noaptea, exersând atât dicția, cât și compunerea textelor.

Complexele copilăriei

Nu știu cum aș reacționa dacă pruncul meu ar ajunge acasă plângând că ceilalți copii i-au spus că e urât(ă). Probabil că aș încerca să-i îndrept atenția spre lucruri mai importante, spre pasiuni pe care le poate cultiva, care-i pot aduce mai multe satisfacții decât părerile răutăcioase ale unor copii complexați la rândul lor. Sau poate că m-aș bloca și n-aș ști ce să-i spun altceva decât că îl/o consider frumo(a)s(ă), un răspuns care, probabil, (l-)ar mâhni(-o)?!

Fiind afectat de răutățile mediului social în care încearcă să se integreze – colegii de la școală / prietenii -, nu știu dacă au un impact prea mare replici precum „Desigur, draga mea, tu ești cea mai frumoasă fată din lume!” sau „Fata mea, pentru mine ești cel mai frumos copil!”. Chit că sunt răspunsuri cât se poate de adevărate pentru orice părinte care-și adoră pruncul.

E ușor înspăimântător gândul de a fi părinte în vremuri atât de superficiale. Cu toate că știu că nimeni nu s-a născut învățat și că până și părinții noștri au făcut greșeli la vremea lor. Greșeli pe care noi nu le-am conștientizat, dar pe care poate le vedem acum.

Ce poți să-i spui fiicei tale când te întreabă dacă e frumoasă pentru că fetele răutăcioase îi spun că-i urâtă? 🙂 

Lili

Lugojeancă devenită orădeancă. Zâmbesc, citesc și vorbesc mult în compania potrivită. Îmi plac bărboșii, pisicile, câinii și sarcasmul. Nu neapărat în această ordine. Mulțumesc de vizită și de interes! Dacă ai ceva interesant de anunțat, dă-mi de știre!


Reader Comments

  1. Tata-l tau e tare … te compara cu caricatuara aia… LOL … acum sincer oricine e mai frumos ca, chestia aia. Cat despre intrebarea finala. In ochii parintilor ramai cel mai frumos lucru, iar rautatea intre copii e omniprezenta. Indiferent daca esti sau nu, frumusetea o poti gasi in orice presoana. Trebuie doar sa ai ochi sa vezi asta.

    1. Da, dar un copil poate nu înțelege că de răutatea oamenilor se va lovi de nenumărate ori în viață. Poate nu există un răspuns standard, poate fiecare copil trebuie să depășească momentul prin experiențe pozitive.

  2. Mai nou tinerele-şi postează pe YT filmuleţe în care-şi întreabă view-erii dacă-s frumoase sau nu. Genial, nu ? Dacă la băşcălie primesc o tonă de răspunsuri negative, se sinucid. Bun netu ăsta la toate 🙁

    1. Mă, dac-aș fi mamă, mi-aș face griji! Serios! Pentru că dacă mediul de la școală și mediul de prieteni o fac să se simtă prost și o îndeamnă la asemenea acte, e un bai mare. Din păcate, tot felul de complexați de frumusețe au obiceiul de a complexa la rândul lor oamenii din jurul lor.
      Aseară, ieșind de la cinema, am văzut 3 pițipoance, nu cred că erau majore. Cu pantaloni de piele, tocuri de 12, păr cocoțat în coadă de cal, machiate cu 3 straturi de fond de ten, pudră și fard, rimelate-n exces, arse de solar și cu ruj portocaliu. Mergeau țanțoșe, cu gentuța pe braț de parcă ar fi fost rupt și lipit la loc. Noa, astea de obicei complexează fetele simple, astea-și bat joc de oamenii care au alte priorități.
      Te văd io cum o să reacționezi când fetița ta va veni acasă plângând pentru că fetele alea de bani gata și cu poșete scumpe au spus că-i o ratată pentru că-i urâtă și n-are tocuri ori nu și-a vopsit părul. Primul gând ar fi să le snopești în bătaie pe scârbele alea…

  3. Lili, esti frumoasa. Punct 😉

    Io am fost un copil urat. Nu am fost nici o dama bine, ca asta este. Culmea este ca nu am ramas nici fata mare si nici nu m-a scos nimeni din orasul asta sau oricare altele in care am stat mai mult sau mai putin.

    Educa-ti copilul sa fie OM. Sa nu-si bata joc de altii, sa fie curat si respectuos. Chiar daca va avea destule ‘socuri’ prin copilarie sau adolescenta, nu va trai toata viata printre indivizi atat de lipsiti de educatie. Odata ce creste, isi va alege propriul anturaj si va observa ca nu conteaza atat de mult stratul de machiaj, cat ce are intre urechi si cum stie sa relationeze cu altii

  4. Cred ca genul asta de complex poate merge foarte adanc , vad lucrul asta in mine .Mereu destinul a avut grija sa ma puna langa oamenii care sa imi reaminteasca sa tac , pentru ca nu sunt tocmai perfecta .Si am tacut , pentru ani de zile.
    Acum regret ca am fost pusa la tacere de o banda de pustoaice care jucau un joc crud.Cred ca e povara chinuitoare , sa traiesti pentru a fi frumoasa.Stiu asta de la colega de camera , o ignoranta care marturiseste ca frumusetea e telul ei…ce scop gol , mi-am spus .Cred ca oarecum suntem “norocoase” fatal spunand , deoarece am avut ocazia sa cercetam lumea din jurul nostru dincolo de aspectul fizic.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.