The Full Monty @ Teatrul Național din Timișoara

Ieri am ieșit la o plimbare până-n Timișoara. Văzut-am porumbeii care-s învățați să stea pe oameni la poze în schimbul câtorva bucățele de covrigi, simțit-am aroma teilor înfloriți pe lângă gară. Și cu ocazia asta am fost și la teatru, în fața căruia stăteau aliniate zeci de femei. Și vreo 3-4 bărbați. Da, s-a jucat The Full Monty, adaptare după filmul ăla pe care n-aveam voie să-l vedem, copile inocente fiind, că-i „cu spurcăciuni!” (am citat o bunică). 

De vreo jumătate de an aștept să văd mult lăudatul spectacol The Full Monty. Atât PR i-a făcut Ioana de aveam senzația că pierd marele meci al Euro 2012 dacă nu văd piesa asta!

The Full Monty, de Terrence McNally și David Yazbeck, în regia lui Răzvan Mazilu, e un musical la care trebuie să ieși în oraș cu fetele, fără soț, prunci, pisică, purcel, cățel. Și nu cu soacra, dacă-i tradiționalistă. Am văzut filmul acum câțiva ani, dar fiind mică, pudică și fricoasă, am închis ochii la anumite scene și mi-au scăpat unele aspecte :D. Atunci m-am învățat minte să nu ascult tot ce spun bunicii. :))))

Din câte am înțeles, piesa s-a jucat prima dată în anul 2000, iar în anul apocaliptic 2012 a fost pusă-n scenă și în România. Bine că s-a jucat în Timișoara, la o aruncătură de băț de Oradea.

Dacă ai văzut filmul, atunci știi despre ce e vorba. Despre bărbați care, după ce și-au pierdut slujbele și încrederea de sine, vor să fie din nou priviți drept bărbați, nu precum niște ajutoare în casă sau ratați social. Nu vor să muncească la Mall sau la pază la supermarket, vor slujbe care nu-s sub demnitatea lor de oameni puternici, muncitori într-o fabrică de oțel. Curiozitatea îi împinge să afle mai multe despre activitatea pentru care femeile sunt dispuse să plătească și 50 de dolari. Și astfel constată că femeile apreciază bărbații cu burtică sau chelie, cu prea mult păr sau bărbații slăbănogi.

Sunt atinse subiecte sensibile în multe societăți: impotența, homosexualitatea, depresia în rândul masculilor, sinuciderile sau obezitatea, și demontează  preconcepții frecvent întâlnite: dacă ești gras, nu ai succes în dragoste etc. Ai prins ideea!

Lipsesc trivialitățile (penis nu-i cuvânt obscen!), dar nu È™i replicile haioase  („… de fiecare dată când dai de greu, fugi la Mall…”, „… tu plângi È™i la Animal Planet!”). Nu mă pot identifica câtuÈ™i de puÈ›in cu personajele feminine care se distrează, È›ipând isteric, într-un show cu Chippendales. Dar am asistat la o piesă de teatru în care 6 bărbaÈ›i se dezbracă pe scenă. Ironic, nu-i aÈ™a?!

Îți recomand să mergi să vezi piesa asta (dacă se va mai juca!) pentru jocul actorilor (cu mici excepții cam exagerate pentru gustul meu de neofit), pentru coregrafie și decor. E impresionant decorul fabricii ansamblat pe scena Teatrului Național din Timișoara.

Nu È™tiu ce spune despre mine faptul că am făcut un drum de 4 ore cu un microbuz infect pentru a ajunge în TimiÈ™oara la o piesă de teatru în care bărbaÈ›ii rămân în … ahem, curul gol. Dar e un spectacol prea complex pentru a fi redus la doar niÈ™te fese.

Și câteva poze din piesă. Nu-s cele mai clare, dar nici eu nu-s fotograf!. Nu, n-am poze cu finalul, dacă ești curioasă (curios?!), mergi la teatru!

4 thoughts on “The Full Monty @ Teatrul NaÈ›ional din TimiÈ™oara

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.