Triatlonul IronMan ediția 2012

„Eu fac o cafea, tu pregătești micul dejun”, mi-a spus Laurențiu somnoros, în timp ce se ridica ușor din pat, de teamă să nu calce pe mâța nebună. La 7 a.m amândoi am fost în picioare, la 8 și 10 am ieșit din casă, pregătiți să urcăm pe biciclete dealul Paleu. Am ajuns la restaurantul de pe lac în vreo 45 de minute. Eu. Că Laurențiu a profitat de coborârea lungă de pe Paleu și-a prins viteză ca să ajungă în vreo 30 de minute. Mi-e frică la coborâri, culmea!

Gâfâind de zor și scârțâind cu frâna de pe față, am ajuns la lac. „E prea mult soare de dimineață, n-o să-mi iasă vreo poză”, mi-am zis, văzând cum razele se oglindeau în apa murdară. În vacarmul de pe mal o voce masculină anunța debutul triatlonului Half IronMan cu proba de 1.800 de metri de înot în lacul Paleu: „În 7 minute începem, pregătiți-vă”. M-am uitat la ceas: da, era 9 fără 7 minute.

Între timp, susținătorii sportivilor aplaudau candidații IronMan rămași în apă. Triatlonul lor începuse la ora 7. Asta înseamnă că oamenii aceia s-au trezit la 5 sau la 6 dimineața ca să ajungă la proba de 3.800 metri de înot. La ora aia soarele nici măcar nu apucase să încălzească apa lacului, brrr!

Pe la ora 10 fără câteva minute au început să iasă din lac primii concurenți Half IronMan, încurajați de aplauze și uralele spectatorilor. Dezorientați, obosiți și abia ținându-se pe picioare, urcau cu greu digul. Asta când nu se împiedicau la mal în iarba alunecoasă din apă. Unii s-au schimbat rapid, au urcat pe biciclete și-au pornit în proba de ciclism: 90 km. Alții au lăsat colegii bicicliști să continue. Așa-au zbughit-o de îndată ce-au primit ștafeta, de zici că ar fi avut motoare cu reacție pe pedale.

ÃŽntre timp IronManii probabil deja făcuseră vreo 50 de kilometri cu bicicleta… N-am reuÈ™it să È›inem pasul cu cicliÈ™tii. ÃŽn timp ce eu transpiram de zor încercând să urc dealul în 1-2 (viteza 2 pe spate, viteza 1 pe față), ei probabil că urcau cu a 4-a. Și treceau pe lângă mine cam aÈ™a cum trece un Mercedes pe lângă un Trabant. Ah, da, eu am urcat doar un deal mai mare È™i simÈ›eam că-mi scuip plămânii pe asfaltul încins. Ei, triatloniÈ™tii, au urcat mai multe coline de câteva zeci de ori (traseul Paleu – Uilacul de Munte – Cetariu – Cauaceu). Nici ei nu cred că mai È™tiu câte ture au făcut până au ajuns la 180 km pentru IronMan È™i 90 km pentru Half IronMan.

Cu tot efortul depus, au mai avut răbdare să zâmbească la poze și să salute. Am remarcat femeile tinere, dar și concurenții trecuți de 40 de ani care au participat la competiție. Câtă energie au avut, mai ales cei care au participat la toate cele 3 probe!

Pe la amiază am ajuns în parcul Brătianu, acolo unde se desfășura proba de alergat: 42,2 km pentru IronMan și 21,1 pentru Half. Bine că măcar în parc a fost umbră! Am ajuns acasă pe la ora 4, istovită, deși eu n-am înotat, n-am pedalat 90 km și nici n-am alergat 21 km în parc. Așa că am tot respectul pentru cei care au participat la triatlonul IronMan. E o competiție care-ți pune la încercare atât rezistența fizică, dar și pe cea psihică.

Lista cu toate rezultatele o găsești pe blogul organizatorilor, XTerra Oradea.

Dintre sutele de poze făcute, am rămas cu puțin peste 80 pentru blog. Și așa-s prea multe, dar mi-s dragi, că au ieșit bunicele, având în vedere că tot schimbam setările aparatului. Fotografii mai bune are Laurențiu!

Prin iulie probabil vom ajunge la IronBike, tot ca paparazzi amatori!