Acum câteva săptămâni scriam pe Facebook că nu-mi doresc să fiu un „om de succesâ€, ci vreau să fiu un „om mulÈ›umitâ€. Mai în glumă, mai în serios, chiar nu-mi doresc să fiu È™ef, director, manager, CEO, COO etc.. ÃŽn România e la modă să fii È™ef, să conduci prin a da ordine pe un ton agresiv, să-i priveÈ™ti de sus pe subalterni È™i să le spui ce să facă în timp ce tu îți bei cafeaua într-un birou cu ferestre mari. Dar nu-i la modă să te bucuri de munca ta. EÈ™ti considerat un om comun dacă îndrăzneÈ™ti să spui că-È›i place meseria aleasă, precum ar fi aceea de tocilar (ascuÈ›itul cuÈ›itelor, nu geek). Doamne fereÈ™te să spui că nu-È›i doreÈ™ti să devii faimos, că deja eÈ™ti un caz demn de spitalul de psihiatrie.
Fac ce-mi place!
ÃŽn urmă cu vreo câteva luni m-am întâlnit cu o fostă colegă de serviciu. Amândouă lucram la birou, în faÈ›a calculatorului. ÃŽntre timp amândouă am ales alte drumuri: eu spre alt proiect, tot la birou, ea într-un magazin cu haine pentru femei, vânzătoare. Când am întrebat-o ce s-a întâmplat, mi-a spus fără să ezite È™i cu zâmbetul pe buze: „Nu-mi place să stau la birou. ÃŽmi place să lucrez cu oamenii, să interacÈ›ionez, să văd haine È™i să discut direct cu clienÈ›ii.â€
Mi-a plăcut atât de mult răspunsul ei încât nu am vreun motiv să o privesc cu milă. ÃŽn È›ara asta e jenant să spui că-È›i place să lucrezi ca vânzătoare, pentru că asta denotă că eÈ™ti un om prost – ar zice unii -, dar ea zâmbea È™i-mi spunea cât de fericită e că face ceea ce-i place.
Șefi și lideri
Avem atâția șefi și directori în țara asta, dar n-avem lideri. Nu, un director nu e un lider, așa cum niciun președinte nu e un conducător al unui popor. E reprezentant, dar nu-i musai conducător. E la modă să dai ordine, dar să nu pui mâna să faci ceva pentru că e sub demnitatea ta. E rușinos să muncești.
Am fost învățați de mici că doar după ce vom deveni șefi vom fi priviți ca oameni buni în societate. Că numai dacă ai ambiția de a fi manager peste o echipă ești un om de succes. Cum rămâne cu oamenii cărora chiar le face plăcere să muncească și să se bucure de roadele muncii lor? S-a pus atât de mare accent pe ideea de a fi șef, încât ideea de a munci s-a devalorizat. Nu mai vrem să muncim, e sub demnitatea noastră să lucrăm în producție.
O viață liniștită
Parcă s-a devalorizat și ideea de a fi o femeie independentă, gospodină. Și acum îmi amintesc de acele „prietene†care râdeau de mine când menționam că am gătit paste pentru cină. Faptul că știi să gătești nu înseamnă că ești inferioară bărbatului și că locul tău e la cratiță. Faptul că tu, ca femeie, știi să te hrănești, să ai grijă de tine și să te întreții, îți confirmă că ești o persoană care poate trece peste multe obstacole, o femeie care n-are nevoie de un bărbat cu bani care s-o întrețină.
O femeie care se poate descurca singură în aproape orice circumstanțe. Sau cel puțin așa privesc eu lucrurile. Într-o vreme îmi era rușine să spun că știu să gătesc sau că am grijă de casă pentru că-mi place, nu pentru că aș fi nevoită. Dar am scăpat și de cuibul de viespi.
Revin la ideea începută: dacă toți suntem directori, cine mai muncește? Și, mai ales, de ce-i privim de sus pe cei care vor să ducă o viață liniștită de oameni muncitori, care n-au ambiții de șefi? Să nu uităm că odată cu o poziție de director, vin o mulțime de responsabilități. Care trebuie duse la bun sfârșit, indiferent de programul de lucru.
Da, eu am crescut într-o familie în care ai mei au încercat pe cât posibil să ne învețe să ne bucurăm de roadele muncii noastre. Părinții mei nu sunt directori și nu cred că și-au dorit asta. Cred că mai important a fost, pentru ei, să aibă o viață liniștită, să aibă timp de serviciu, familie și pasiuni. Lucruri care adesea intră în contradicție cu ideea de carieră. E știut faptul că nu le poți avea pe toate: o carieră de succes, o familie fericită, o mentalitate echilibrată și sănătoasă. Între carieră, șefie, liniște și munca pe care-o ador, le aleg pe ultimele 2.
A nu se înÈ›elege că detest managerii. Departe de mine gândul ăsta. Articolul ăsta l-am scris în ideea că toÈ›i părinÈ›ii își îndeamnă copiii să urmeze cariere la birou, fără a-i îndemna să-È™i asculte pasiunile. Ne gândim că e înjosnitor să munceÈ™ti într-un mall, dar e „foarte cool†să fii „project managerâ€, „assistant directorâ€, „assistant manager†și „CEOâ€.
Nu-i greșit să faci ceea ce-ți place, dacă asta te face fericit!
Important este sa valorifici cat mai mult potentialul din tine, fie prin cariera/servici sau hobby. Eu consider ca fiecare om are potential, un fel de talent nedescoperit, pe care majoritatea nu il valorifica niciodata pentru ca e mai comod sa faci ceva ca toata lumea.
Tu zici ca e bine sa traiesti simplu; eu zic ca e bine sa traiesti simplu daca atat esti in stare sa faci, pentru ca daca poti mai mult, e pacat sa nu o faci. Si nu ma refeream la bani.
Uneori dintr-un trai simplu ies lucruri frumoase. Eu n-am avut vreodată aspirații de carieristă. Nu vreau să-mi trăiesc viața întocmind rapoarte, dând ordine și făcând analize. Asta nu înseamnă că-i desconsider pe cei care sunt motivați tocmai de astfel de idealuri. Dimpotrivă, am toată stima pentru cei care vor să aibă cariere de succes.
Mi se pare doar greșit să-ți îndrumi pruncul spre o carieră în finanța, când acesta vrea doar să cânte la pian. Și-o face bine. Sau poate că pruncul vrea să studieze fizică, nu științe politice care i-ar deschide calea spre o carieră politică.