Daily life (IV)

În Lugoj, în copilăria și adolescența mea, mușcatele și trandafirii erau cele mai întâlnite flori din intersecții, parcuri, pe poduri. Parcul din fața clădirii fostei Prefecturi era plin de trandafiri roșii și roz. În clasa a 11-a, când se iese la furat de flori pentru împodobirea claselor celor ce termină liceul, acela era primul parc vandalizat. Deși, culmea, era păzit de jandarmi. Dar dacă ești o fată drăguță, cu privirea unei căprioare inocente, e suficient să clipești mai des, să te miorlăi puțin și-ai scăpat de percheziția corporală ori de drumul până la secție (care-i la 5 minute de parc).

În Lugoj până și podurile sunt înfrumusețate cu flori, de primăvara până toamna. Și sunt udate zi de zi de către regia locală. Sau cel puțin așa era acum 2 ani.

Dar nu despre Lugoj e articolul acesta. Ci despre flori. Și Oradea e un oraș plin de flori. În aproape toate zonele unde am locuit în ultimii 7 ani grădinile blocurilor erau îngrijite și încărcate de flori. Exemplu în poza de mai jos (făcută cu lumia 800, un detaliu pe care îl interesează în mod deosebit pe Dan):

panselute

Pentru că suntem la capitolul orașe, flori și telefoane, poate vă interesează să aflați că dacă postați o poză cu orașul vostru, făcută cu Nokia Lumia și i-o arătați lui Cipri, aveți șansa să câștigați o boxă wireless. 

fotografie nokia lumia 800

Și ultima poză e cu noile oje de la Farmec – le puteți comanda online. După multe, multe încercări, în sfârșit sunt mulțumită de o poză cu ojele astea. Pe cea albastră – Pool Party – o dau cadou (mai am una) dacă-mi povestiți o trăznaie din liceu. Că tot e perioada finalului de an școlar și a banchetelor școlare.

oje farmec

4 thoughts on “Daily life (IV)

  1. Gabriela

    In clasa a noua, de 1 aprilie, am incercat sa-i facem o farsa profesoarei de romana, pe care nu o cunoasteam prea bine. Profitand de faptul ca elevii din clasa vecina aveau ore in alta sala, ne-am decis sa schimbam clasa. Cand a venit profesoara, clasa noastra era goala, insa ne-a luat “urma” si a aparut in sala de clasa vecina. Cu o mina extrem de serioasa si suparata, ne-a spus: scoateti o foaie de hartie! si ne-a dat extemporal din minunatii cronicari. In timp ce noi ne agitam sa scriem ceva – cine poate iubi si invata ceva despre cronicari!?! – ea radea in spatele manualului. Ne-a lasat sa fierbem cateva minute bune in suc prorpiu, apoi s-a decis sa ne curme chinul, spunand-ne ca ne-a pacalit. Cu alte cuvinte, cine rade la urma rade mai bine!

    Reply
  2. Bianca

    Nici nu stiu ce mai pot numi traznaie, am facut o gramada si multe s-au terminat cu lacrimi…de ras. Imi amintesc ca in primul semestru de liceu, bobocei fiind, ne-am adunat la sfat si am cazut de comun acord sa fim curajosi…asa ca am plecat toti de la ora de latina. Aveam latina vineri de la ora unu la doua, nimeni n-avea chef sa mai ramana asa ca am zbughit-o. A aflat dira , scandal si predici, de atunci n-am mai plecat toti impreuna de la ore, doar pe bucati.
    Cativa colegi s-au apucat sa puna la murat in clasa a dousprazecea tot felul de prostii intr-un flacon, si le-au inghesuit si-au fermentat si s-a umplut sticla de gaze. Nevinovata, sticla a rabufnit in cursul orei de istorie…. noi toti in picioare sa vedem fenomenul, profa pleaca nervoasa din clasa. Ce sa facem, ce sa facem, daca afla dira e prapad…sticla intre timp a fost pusa pe catedra unde a dat pe dinafara. Am gasit o scuza plauzibila, un coleg pe nume C. a vomitat. Vine dira in clasa, “unde-i C? Bine mai, C, ai baut aseara si acuma ai venit la scoala asa?!” La care C, “Doamna diriginta, n-am vomitat eu!” Si-a ramas asa povestea pana acum spre final cand a aflat diriginat istoria falconului.
    Sa nu mai vorbim de ziua in care jumatate din clasa si-a comandat mancare de la fast food cu livrare in scoala, a ajuns livrarea, au mancat pe saturate, au imputit clasa cu miros de ceapa si mujdei. A doua zi jumatatea de clasa care-si comandase mancare a ramas acasa bolnava cu stomacul…morala: Sanviciul pus de acasa nu se compara cu cel luat de la fast food. :))

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.