Auzite prin Bihor

Am terminat tura de biciclit cu puțin timp înainte de a se dezlănțui furtuna în munții Pădurea Craiului. Ajunseserăm înapoi la mașini, în dreptul valăului din sat, de-o dată cu văcarul și-ale sale vaci care nu se lasă mângâiate de oricine, aveam să aflu chiar de la bătrânul cu ochelari vechi cu lentile groase.

valau cu apa

În timp ce-mi dădea sfaturi despre cum să le fotografiez mai bine, din ce unghi să le încadrez și cum să le surprind, văcarul nostru  vede o bătrână cum urcă alene dealul. Se repede spre mine și, șușotind plin de veselie, îmi zice:

„- Domniță dragă, iaca fă o poză unei băbuțe die optzăci șiiiii șăpti dă ani. Da, da, 87!”, repetă și zâmbește șugubăț.

„- Vă referiți la bătrâna care tocmai a urcat la vălău?”, îl întreb, deși era singura bătrână care se vedea pe o rază de câțiva kilometri.

Își potrivește ochelarii, cască gura, se uită cu atenție la bătrână. Câteva secunde mai târziu se întoarce la mine, ușor dezamăgit, și-mi spune:

„- Ni mă că nu-i baba me. Am crezut că-i vecina aia faină, di optzăci șiiiii șăpti dă ani”, îmi zice, parcă ușor rușinat că a confundat-o pe băbuța lui preferată cu o alta, care, bag de samă, nu-i tocmai în grațiile sale.

„- Și pe bătrâna care a urcat vreți s-o fotografiez?”, îl întreb și ridic aparatul foto în direcția vălăului unde bătrâna spăla găleata de apă.

„- ioaaa, nuu, lăsați-o pe asta, că baba asta nu-i așe bătrână”, zice și pleacă spre vacile sale care deja o luaseră la vale, spre gospodării.

Mno, ce să-i mai spui?!

batrana nu prea batrana

2 thoughts on “Auzite prin Bihor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.