„Ptiu, ptiu, scuipaÈ›i-i bine, să nu mi-i deocheaÈ›i!â€, a strigat după noi bătrânul, înainte de a ieÈ™i din grajd. Purceii aceÈ™tia sunt o mică avere dintr-o gospodărie din Tomnatic, Bihor.
„Iote È™i la orășenii ăștia, or venit să-mi tragă-n chip purceii, n-or mai văzut aÈ™e bogățieâ€, a glumit bătrânul în timp ce scormonea prin cuibare după ouăle găinilor.
Micuții aceștia vor să ajunge vedete în ograda omului. Alături de găini și curcani, se vor bucura de viață scurtă, dar plină de libertate și mâncare din belșug. Fiindcă s-au născut la țară, vor avea norocul de a colinda nestingheriți crestele din Tomnatic și vor lenevi la soare pe Valea Mnierei. Pentru că viața unui porc de la țară, născut într-un grajd și lăsat să se hrănească singur pe coclauri, nu se compară cu viața strictă a unui porc dintr-o fermă de producție.
În altă ordine de idei, nu credeam că voi vedea vreodată un câine de pază cum fuge ca o oaie beată la vederea unui porc de casă. Bancurile cu și despre porcușorul isteric au și-o fărâmă de adevăr în ele.
Intr-una dintre pozele acestui articol m-am recunoscut. 😀 Nu spun care! 😛
Referitor la teoria enuntata se pare ca n-ai testat-o pe cine trebuie, nu de alta dar, e nu sunt femeie – SIGUR!