Umbrele colorate

A fost o dată ca niciodată un nene care, în micul său atelier prăfuit, făcea umbrele. Locuia pe o stradă mică, departe de marile bulevarde aglomerate, pavată cu dale, unde ajungeai numai dacă te rătăceai. Lună de lună se străduia să o scoată la capăt cu furnizorii și asta pentru că oamenii nu prea mai cumpărau produsele sale.

Odinioară accesoriile astea nu lipseau din ținuta de amiază a doamnele din înalta societate, care ieșeau la plimbare pe malul gârlei. Umbrelele, una mai împopoțonată ca cealaltă, erau motivele lor de fală. Și ce se mai complimentau domnițele pentru dantele ori  culori, făcând uz de cuvinte pompoase pe care nu le înțelegeau, dar așa impresionau competiția în fața masculilor din înalta societate. Vedeți voi, o „femeie adevărată” nu ieșea la plimbare fără umbrelă. Pentru că simplul accesoriu o transforma într-o ființă plină de mister, precum gheișele din Japonia care-și ascundeau zâmbetele după evantaiele pictate.

Malul gârlei, monoton și plictisitor în timpul săptămânii, devenea un adevărat bal colorat de sâmbătă până duminică. Zeci de domnițe  se plimbau, cu umbreluțele lor cochete, călcând cu atenție pe dale, să pară cât mai misterioase pentru „Făt frumos” și-a sa mumă.

Dar nimic nu trăiește o veșnicie, așa cum bine spune un clasic. Doamnele au îmbătrânit, înalta societate s-a schimbat, iar acum ne lăudăm în gadget-uri și-n superficialitate. Plimbările inocente nu mai au loc în lumea noastră rapidă, de asta avem baruri și cluburi, unde, cu un cocktail „sex on the beach”, agăți orice amețită. Sau Tinder, pentru cei ce nu-și permit un vin la un restaurant.

De ce-ar avea cineva nevoie de o umbrelă când poate verifica prognoza meteo direct pe mobil și, în caz de ploaie, se poate urca-n autobuz ori tramvai? Sau chiar în mașină. Că dacă-ți permiți un telefon de 1000 de euro, îți permiți și-o mașină. Sau nu?!

Dar să revenim la meșterul umbrelelor. Într-o zi cu soare, după ce a verificat stocul și-a văzut că are prea multe umbrele în magazie, s-a gândit să le dea un folos. Așa că le-a agățat pe strada mică pavată cu dale, să facă umbră celor 3 cotoi care-și apărau teritoriul de singurul maidanez care uda colțurile clădirilor la ore fixe.

Toți vecinii l-au înjurat, le mureau mușcatele din cauza umbrelelor. Bătrânul meșter avea un temperament coleric, se enerva ușor și puțini aveau curajul să-l înfrunte.

Într-o zi cu soare o corporatistă cu stilettos a ajuns pe străduța bătrânului, căutându-și muza pentru următorul viral de succes. Cu pisici, pentru că toată lumea știe că pisicile-s viitorul în orice campanie de comunicare. Și când a văzut umbreluțele colorate s-a împiedicat și s-a lovit la cap. Și-a rupt și-un toc, desigur. A înjurat de câteva ori, în fond pantofii costau cât toate umbrelele bătrânului la un loc. De fapt, cât tot atelierul său.

Când s-a întors la birou și a fost nevoită să producă 3 idei de viral diferite pentru următorul client, și-a adus aminte de umbrelele bătrânului. Clientul a fost sceptic la început, ce legătură au umbrelele colorate cu mâncarea pentru pisici? Pentru că, vedeți voi, clientul era un producător de hrană pentru pisici. Dar și-a dat acordul, contractul a fost semnat, iar corporatista hipsteriță și-a încasat comisionul.

Ca să nu mai lungesc povestea cu metafore și drăgălășenii cinice, bătrânul meșter a murit înainte de a afla că ideea sa cu umbrelele colorate a făcut înconjurul lumii. Avea 85 de ani.

Și-am încălecat pe-o umbrelă și-am povestit o bagatelă.

Unde găsiți umbrelele colorate atârnate în Oradea? 

umbrele colorate in oradea

p.s: sigur că nu-i adevărată povestea, dar mi-era dor să inventez o poveste stupidă pentru un trend hipsterish. 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.