no-mediocrity

Bine că am răbdare, că de aveam putere …

De felul meu sunt liniștită și destul de calmă, când situația e tensionată am tendința de a face glume (pe care, de obicei, doar oamenii isterici nu le înțeleg…) pentru a detensiona atmosfera. Și am răbdare, chiar și atunci când am de-a face cu un om prost. Cum s-a întâmplat azi, cu un curier …

Recurg la sarcasm când the shit hits the fan, că e singura modalitate prin care pot face față unor imbecili. Dacă se aliniază stelele și nimeresc zevzecii taman în ziua când o migrenă mă chinuie cu orele, șansele să rămân calmă scad cu vreo 50%.

Mă sună un curier:

El: „Alo, aaaa, domnu sau doamna aaaa… Liliana?”

Ahm! Da, pentru că vocea mea e atât de groasă încât o poți confunda cu a unui bărbat … 

Eu: „Da, eu sunt Liliana, spuneți …”

El: „Aaaaa, am un pachet pentru domnu sau doamna Liliana, de la Timișoara, nu știu dacă am nimerit numărul de telefon …” (?!?)

Eu: „Liliana e prenume de femeie, încă n-am întâlnit bărbați numiți Liliana, dar fie, nu le știu io pe toate. Unde sunteți?”

EL: „Io-s la adresă, dar nu vă găsesc. Unde să vin?”

Îi explic adresa, de 2 ori, cu o mulțime de detalii în repere: parcare, partea stângă, un cabinet, apartamentul, ce scrie la interfon.

EL: „Bine, întorc mașina și vin imediat”.

Mă sună după 10 minute:

El: „Alo, doamna Liliana, am ajuns, unde să vin?”

Eu: „Urcați la etaj, scrie pe ușă firma, aici sunt”.

El: „Dar unde să urc, că nu văd scări de urcat”

WTF?!

Într-un final cobor și-l aștept în fața clădirii, pe stradă – care e-n centrul orașului! Și stau și aștept. Pentru că e atât de descurcăreț bărbatul ăsta încât a ignorat toate indicațiile mele și m-a căutat în clădirea de peste drum de biroul nostru. Dap! Pentru că … fuck logic!

Dăm unul de altul și începe cu gargara! Că el nu e din zonă, că el nu știe numerele, că trebuia să cobor eu de la început, că câr, că mâr, aaaaaaa, shut the fuck up!!! Durerea de cap e tot mai puternică, simt că-mi iese ochiul drept din orbită, mă înțeapă sub arcadă și mi-e tot mai greu rămân calmă. Colac peste pupăză? Se laudă că mă știe, că a mai adus colete la birou!

Așa că, dacă o exista o divinitate acolo sus, un duh magic și atotștiutor, mulțam, bă! Mulțam că mi-ai dat răbdare și nu putere. Că altfel rămânea fără dinți stimabilul curier!

no-mediocrity

7 thoughts on “Bine că am răbdare, că de aveam putere …

  1. ces

    Volanul eu il tin putin – ma uit tot timpul in ipod, clientului sa-i prind un nod… – Ah ! de-as avea eu un navod, sa-i trag la mine in mic efort, tu, vino-nteres, efortul tot, nautic sport, clientul la inotat.

    Reply
  2. frunzadebrusture

    Funny. Dar why so multa english in scrierile yours? E ceva trendy si doing asa este un must? Adica, futu-i logica is not la moda anymore si must spunem fuck logic? Sau e like ungurii care use trei in magyar si doi in romana?

    Aside from the above described aspect, liked the article, was awesomly FAIN.

    Reply
    1. ces

      A kindly bit of sword, Your Little March, my word (sabiuta), engleza nu e maghiara, asa cum eu ma traduc in versuri, asa si ea, in english, sensuri 🙂

  3. lilisor Post author

    Haha, da, am tendința de a abuza romgleza. E un reflex de care încerc să scap. Mai ales că nici engleza n-o stăpânesc la nivel de vorbitor nativ.
    Merci 🙂

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.