Aseară, la concertul de jazz #Sinatra100, artistul a cam stricat, pentru mine, piesele Strangers in the Night È™i Feeling Good. ÃŽn rest, spectacolul a fost ok, ba chiar am ieÈ™it din sala teatrului cu zâmbetul pe buze È™i cu o nouă glumă pentru prieteni : „maaaaai weeeeeeiâ€.
Cele două piese nu prea pot să le ascult în alte variante, nu-mi plac. Pentru că  … nu stârnesc porii, nu ridică firele de păr pe ceafă, nu provoacă atacuri nostalgice dintr-o adolescență petrecută într-un studio de radio dintr-un oraÈ™ mic etc.
Așa că azi am încercat să scap de gustul amărui ascultând pe repeat „Feeling Good†varianta unicei Nina Simone. Căutând pe televizor, în aplicația de youtube, unde trebuie să bifezi literele cu săgețile de pe telecomandă, am observat că până am terminat de scris „Feeling Good†toate sugestiile erau de la piese idioate de care nu cred că am auzit vreodată, de la remixuri cu Justin Bieber (dafuq?!) la Nicki Minaj.
La fel și cu Strangers in the Night, abia când deja scrisesem complet numele piesei mi-a apărut ca sugestie piesa lui Frank Sinatra.
Și-am avut aÈ™a un un sentiment de „nu mai vreau să cunosc lumea asta, mă închid iar în cochilie unde-i cald, muzica-i bună È™i oamenii nu au impresia că trăieÈ™ti doar ca să-i ataci pe ăilalÈ›iâ€.
https://youtu.be/OfJRX-8SXOs
Poti incerca varianta lui Michael Buble (pt. Feeling Good). E ok (cu orchestra ca-lumea). E putin combinata cu stilul madamei Shiley Bassey (chiar si videoclipul te duce cu gandul al James Bond).
Asta daca nu ai oroare de cover-uri in general …
Nope, nu-mi place.