pisoi-roscat

Jurnal de catsitter – prima zi

Din motive personale ce implică și acte, finanțe, dar și alte documente destul de importante, voi redeveni lugojeancă pentru câteva zile. Coincidența face că taman în perioada asta am rămas și pisi-doică sau catsitter. Pentru o bestie încăpățânată roșcată. Nu, nu-s propria-mi dădacă. 😀 Așa că dacă nu-mi distrug nervii ăia de la Finanțe, o să mi-i toace mărunt bestia!

Day one!

Casa a rămas a noastră de 2 ore. Lungi. Prea liniștite. Ne ignorăm reciproc. De fapt, amândoi am adormit rapid după ce-am mâncat ca doi purcei, dar dă mai bine, pentru intriga poveștii, să insinuez că ne-am ignora pentru că el nu mă acceptă pe teritoriul lui.

Am descoperit filmul Ex Machina, iar el și-a dat seama că au trecut cam 3 ore de când s-a tăvălit ultima dată pe cimentul din balcon, sub razele călduroase ale soarelui de mai. Așa că ambii ne-am ocupat timpul cu activități plăcute. Pfoai, cum se aude basul sistemului audio în vitrina mobilei 😀 Ajung aproape de jumătatea filmului.

S-a lăsat seara, ceea ce înseamnă că stomacul iarăși a cerut mâncare. Ne-am îmbuibat ambii, din nou. Brusc, motanul și-a adus aminte că lipsesc niște oameni din peisaj. Așa că a început operațiunea „Să dominăm ființele bipede din casă!”. Ceea ce, pentru o mâță nebună, înseamnă: hai să ne urcăm pe cel mai înalt punct din cameră (dulapul), unde știm că n-avem voie, dar ne urcăm pentru că așa fac bestiile, și să miorlăim isteric către oamenii din cameră care ne ceartă că ne-am urcat acolo.

Doar că bestia roșcată nu s-a oprit la miorlăituri. A început să hârâie și să mârâie isteric. După 5 minute și intense de „ieși/afară/jos/nu-i voie” și „cââââh, hââââr, mrrrr”, motanul a coborât singur de pe dulap, aterizând ca un zevzec pe fotoliu. Așa de ratată i-a fost aterizarea, încât a rămas locului vreo 2 minute, pretinzând că a vrut să rateze aterizarea.

S-a retras din cameră cu coada între picioare, ofuscat că n-a reușit să domine decât cei doi ursuleți de pluș, pe care i-a doborât în cădere. O oră mai târziu a reîncercat treaba cu dominanța, refuzând să iasă din bucătărie la rugămințile mele înmiresmate cu gustări de pui. Un minut mai târziu mă urmarea, ca un cățeluș trist, în sufragerie.

Probabil că n-ar fi jucat cartea cu dominanța dacă nu i-aș fi tăiat ghearele la 10 minute după ce-am rămas singuri în apartament. Pe de altă parte, ce bine că i le-am tăiat! Om vedea dacă mă atacă-n somn la noapte sau mai coace la planul său grandios de răzbunare.

Între timp, bestia mea a rămas la Oradea. Sper ca la întoarcere să răspundă și la „Ceau, pisi”, nu doar la „Szia, țiți” 😀

Concluzia primei zile: o zgârietură pe brațul stâng. 

bestie-paroasa-felina

pisoi-roscat

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.