Lilisor.net

După succesul Germanos cu drăgălaşul câine rasa Jack Russel, agenţiile de publicitate nu s-au lăsat mai prejos şi au readus animalul în prim plan. Doar sexul şi animalele vând cel mai bine, nu?

Un alt trend e acela al preluării unei idei vechi care a avut succes într-o altă reclamă.

Cuţu-cuţu, pisi-pisi

De vreo 2 ani Germanos încearcă să atragă clientela apelând la imaginea unui câine rasa Jack Russel. Peste ocean spoturile publicitare cu animale au dus la rezultate neaşteptate, imaginea unei familii tipic americane nefiind completă fără un câine de companie (în Marea Britanie balanţa înclină mai mult în favoarea felinelor). Românii au început să acorde din ce în ce mai multă importanţă animalelor de casă, în special câinilor. Aşa că era de aşteptat că şi agenţiile de publicitate din România vor adopta trendul utilizării unui patuped simpatic în spoturi, indiferent de produs.

Prima dată când am văzut spoturile Germanos m-am întrebat: “Bine, bine dar ce legătură are patrupedul cu telefonul?”, întrebare care n-a mai contat după ceva timp. M-am îndrăgostit de căţeluş. Din păcate spoturile de acum nu mai sunt atât de amuzante ca cele de la început.

În ultimele săptămâni am văzut un spot pentru Prigat - Pisica energică. Deşi iniţial mesajul era acela că sucul îţi dă mai multă energie (nici asta nu înţeleg cum vine), se poate interpreta şi prin faptul că sucul e aşa de nasol că până şi copiii preferă să-l dea pisicilor, aşa cum făceam fiecare dintre noi în copilărie când ne obliga bunica să păpăm ceva ce nu ne plăcea.

Un alt câine “publicitar” e şi cel din spotul pentru berea Stejar (o fi mai sănătoasă decât sucul Prigat?). Chiar nu înţeleg asocierea dintre berea Stejar, noul lor slogan şi bietul Terrier care o păţeşte. Ok, am înţeles că se adresează unui public masculin dar câinele? Punem pariu că Terrier-ul a plăcut mai mult publicului feminin decât masculin? Un bărbat ce are grijă să nu-i fie lezată masculinitatea nu-şi ia ca şi câine de pază un Terrier. Nu se uită decât la câini de talie mare, de la Ciobănesc German în sus. Nu-i aşa Arhi?

Copiem dar suntem originali

Ţin minte când a apărut primul spot Sony Bravia. M-a fermecat pe loc. Dacă nu mă înşel, au optat pentru un spot teasing, m-au făcut curioasă despre ce e vorba şi abia după câteva săptămâni au apărut cu un spot despre produsul efectiv. Mi-a plăcut mai mult decât campaniile Peugeot. Oricum genialitatea celor ce au creat întreaga campanie Sony Bravia nu putea rămâne fără “epigoni”. Aşa că noul spot Click Net, de la Romtelecom imită foarte bine spotul acesta. Prima dată când am văzut spotul de la Click Net chiar am crezut că Sony lansează un nou produs sau ceva. Până şi melodiile seamănă.

Probabil agenţia de publicitate care colaborează cu Romtelecom duce lipsă de oameni creativi altfel nu-mi pot explica preluarea ideii din spotul Panasonic Viera în spotul Romtelecom Journey.

Tragem o concluzie?

Bruta mică spunea că spoturile româneşti devin din ce în ce mai isteţe. Posibil. Fără să fiu rea trebuie să recunosc faptul că sunt multe spoturi care mie nu îmi spun nimic ci dimpotrivă, îmi lasă impresia că se adresează ţaţei Floare din piaţă care are nevoie de tot soiul de detergenţi, supe la plic şi iaurturi cu diferite arome şi denumiri.

Acum 2 ani, locuiam în Timişoara şi lucram în Iulius Mall (job modest dar care îmi plătea chiria). În magazin eram o echipă de 5 fete: eu, fană înrăită Hallmark, 2 telenoveliste, o microbistă (şefa!) şi una înnebunită după tot ce ţine de Italia şi italieni.

Am amintiri frumoase din perioada respectivă pentru că a fost unul dintre acele locuri de muncă unde te poţi distra cu cei alături de care munceşti.

Într-o seară de primăvară (parcă!) intră în magazin Cabral. Eram pe tură cu una dintre colegele telenoveliste. Emoţionată nevoie mare, ia o foaie şi un pix şi fuge la nenea Cabral după un autograf. Neştiind cum să intre în vorbă cu el, îl întreabă :

Î: “Domnu’ Cabral, cu ce ocazie pe la noi?”.

R: “Caut un solar să mă bronzez!”.

Când l-am auzit am căzut sub birou! Cred ca vreo 2 zile am râs pe seama colegei. Întrebarea ei era cam logică având în vedere că intrase într-un magazin cu haine pentru femei.

Sunt una din persoanele care lucrează mai cu spor ascultând muzică. Dar nu orice muzică, ci rock, blues, jazz, oldies şi chiar pop din anii ‘80-’90.
Problema e că la lucru am un proxy din cauza căruia nu pot asculta Europa Fm (singurul post de radio care difuzează muzică pe gustul meu). Nici măcar Magic Fm nu am voie.
Am optat pentru Yahoo Music dar de câteva zile mă stresează cu muzichie gen “regheton”. Pur şi simplu nu suport să ascult aşa ceva. Mă stresează în loc să mă relaxeze. Din 20 de piese, 10 sunt de tipul mai sus menţionat.
Un coleg mi-a dat url-ul unui post de radio francez (nu ştiu cum trece de proxy) însă ăia difuzează prea multă muzică house şi iarăşi ceva nu merge.
Ai vreo sugestie?

Azi dimineaţă am aşteptat, ca în fiecare dimineaţă, tramvaiul care mă lasă chiar în faţa firmei (ca să vezi ce noroc am! :p). Staţia aglomerată, oamenii nervoşi, eu relaxată, citeam Castelul prinţesei de caramel de Eduard Ţone (mersi Andrei). Dintr-o dată observ că încep să se agite spiritele în jurul meu. Unii se minunau, alţii înjurau dar cei mai mulţi se uitau cu gura căscată la “chestia aia” ce se arăta pe şinele de tramvai.

S-au deschis uşile, îngrămădeală mai ceva ca la cozile de pe vremea lui Ceauşescu, oamenii din tramvai se uitau urât la cei care voiau să urce şi dintr-o dată se aude o voce agitată.

“Călătoria cu acest tramvai este gratuită. Urcaţi şi depărtaţi-vă de linia galbenă de la uşi. Vă mulţumesc!“

Cei care au urcat pentru prima dată în noul mijloc de transport în comun s-au uitat, curioşi în stânga şi în dreapta să desluşească misterul vocii. După o încercare de a închide uşa, se aude din nou vocea, de data asta şi mai agitată :”Treceţi de linia galbenă de la uşile tramvaiului! Vă mulţumesc!”.

Şi tot aşa, în fiecare staţie. Ca să fac o comparaţie, noul Siemens se aseamănă foarte bine cu trenurile Intercity, alea cu scaune cam incomode. Nici nu simţi liniile de tramvai, doar îmbinările prost făcute de cei care s-au ocupat de schimbarea lor astă vară. Totuşi OTL-ul ar trebui serios să se gândească la nişte cursuri de Anger Management pentru vatmani. Cred că nervozitatea conducătorului a întrecut-o pe cea a călătorilor. Sau măcar să înregistreze mesajul. O voce calmă ar avea un alt efect asupra publicului.

Ajungem la Piaţa Mare, peronul plin de babe şi de moşi ieşiţi de la piaţă. O babă, mai curioasă, urlă :”Băi, da’ ăsta nu are scaune, nu urc!”. O doamnă din tramvai îi spune că sunt scaune, dar mai puţine şi că e înghesuială mare în tramvai.

M-au amuzat discuţiile dintre călători.

“Da’, naiba mai merge cu tramvaiul ăsta. Ajungeam deja de 2 ori până la piaţă cu ăla vechi”, “Lasă doamnă, că am intrat şi noi în NATO cu tramvaiul ăsta. Ce, nu e bun?”, “Haide fată, urcă sus, şi aşa e gratuit.”, “Tanti, pe ăsta nu mai compostezi biletul până la Crişu. Decât să luaţi de la Parc 3 roşu, mai bine mergeţi roată cu ăsta, că şi aşa e gratuit. Dacă mergeţi cu ălalalt, tre’ să plătiţi”, “Te mai miri că au mărit biletele?” şi multe altele.

Scriam în postul anterior că sunt curioasă în cât timp vor fi sfâşiate husele. EI bine, scaunele nu au huse. În privinţa mirosului … să spunem doar că pe durata călătoriei o ţigancă s-a lipit de spatele meu (probabil i-a plăcut şi ei mirosul de balsam emanat de bluza mea) iar 2 moşi puturoşi şi-au făcut loc printre călători până când au prins 2 locuri libere. Dacă era aer condiţionat poate nu mai simţeam putoarea lor.

Bineînţeles că m-am ales cu vreo 2 coate în stomac, un moş mai că nu m-a sufocat între 2 femei voluminoase de vreo 40 de ani şi, fără să vreau, l-am călcat de vreo 2 ori pe picior pe un tip care stătea lângă mine.

Tramvai modern, confortabil însă mai trebuie lucrat la partea cu amabilitatea vatmanilor şi cel mai important, la educarea călătorilor.

- Probabil ai observat noua temă a blogului. Adevărul e că m-am cam săturat de cea veche, adică m-am săturat de spaţiul mare ce-l lăsa între primul post şi cele de jos, aşa că am purces la “vânătoare de wordpress themes”. Nu-mi asum credit pentru toate schimbările temei. Bruta mică a urcat tema sus, eu am schimbat termenii din engleză în română şi mărimea caracterelor iar nenea Designerul m-a binecuvântat cu un header drăguţ şi hazliu.

- Dacă eşti orădean şi porţi ochelari, citeşte mai departe. Acum 2 săptămâni mi-am schimbat lentilele (s-a schimbat cilindrul la lentila dreaptă, aşa că era musai să le înlocuiesc pe amândouă). Un coleg mi-a povestit de un magazin, situat pe strada Primăriei, unde pot să-mi schimb ochelarii la un preţ rezonabil. Pe schimbarea lentilelor am dat 70 de lei, cu tot cu manoperă (au antireflex, protejeaza ochii de razele emise de calculator şi multe altele). Să-ţi explic unde e locul cu pricina : cum vii pe strada Primăriei în jos, e imposibil să nu vezi o tăbliţă pe care scrie Anticariat şi Optica. Intri în curte şi imediat la stânga intri în magazin. Nenea de acolo e foarte amabil iar preţurile sunt mult mai mici faţă de ce găseşti la Optica Ovidiu sau alte magazine. Lucrează numai cu lentile din plastic. Dacă are pe stoc ceea ce ai nevoie, a doua zi poţi să-ţi ridici ochelarii. Dacă nu, aştepţi câteva zile după comandă. Păcat însă că există destui orădeni care încă îşi procură ochelarii de vedere din piaţă.

- Am fost aseară pe la Ciuperca. Campania electorală începe să-şi facă simţită prezenţa şi aici. Marginile treptelor au fost văruite, stâlpii băncilor au fost daţi de asemenea cu var, iarba a fost tăiată. Probabil angajaţii Urbana sau Rer, care au golit coşurile de gunoi au uitat să le pună la loc, nu de alta dar n-am mai văzut vreun coş prin zonă. Plus că băncile tot nu au fost reparate, dar măcar au plivit iarba de pe platoul de sus. Aloo, nenea actual şi fost primar, se aude? Dacă tot faceţi o treabă, măcar faceţi-o bine, nu de mântuială!

- Azi dimineaţa mijloacele de transport în comun orădene au circulat foarte greoi. Am asteptat 25 de minute pentru un tramvai. Aglomeraţie mare în fiecare staţie, aglomeraţie în tramvai. Parcă în 23 (adică azi) trebuia lansat oficial noul tramvai Siemens, cel mai modern din România. L-am văzut aseară, făcea ture de test în zona Cantemir. Sper doar ca aerul condiţionat să elimine mirosurile pestilenţiale emanate de unii concetăţeni. În caz contrar, vom avea nişte tramvaie moderne şi puturoase. Partea bună e că refugiile de tramvai s-au modernizat, adică acum ai unde să te adăposteşti în caz de ploaie iar în câteva staţii au apărut indicatoare luminoase care afişează ora şi locul.

Nu aş vrea să fiu cârcotaşă, dar sunt curioasă cât timp va trece până când husele scaunelor vor fi sfâşiate, vom găsi coji de seminţe pe sub scaune iar geamurile vor fi zgâriate cu tot felul de mesaje cretine.