Lilişor.net » Diverse

Să-i dau boabe sau s-o-mbăt?

lilisor — Fri, 10 Feb 2012 14:25:12 +0000

Și-a făcut apariția într-o seară friguroasă de februarie. Afară ningea cu fulgi mari, iar înăuntru ne delectam cu un pahar de vin fiert. A doua zi, dis de dimineață, am observat că nu mai am voce. Am încercat să strig pisoiul, dar tot ce s-a auzit a fost „To…iii. Îhâââm. To…Îhâââm!”

Răceala mă cucerise! A venit fără vreun simptom clasic: dureri de gât, temperatură sau slăbiciunea trupului. A fost parșivă și s-a instalat în timp ce dormeam.

De când i-am simțit prezența, mi-am dedicat toate resursele în a o face să se simtă bine. Că așa am fost învățați de mici: să fim ospitalieri cu musafirii nepoftiți în speranța că vor pleca mai repede. Așa că am investit în răceală o cutie de Paracetamol Sinus. La o asemenea răceală un simplu Paracetamol nu ajunge, numai Sinus o mulțumește pe deplin. Apoi am plusat cu niște Decasept, dar care nu i-a prea priit, pentru că, vezi tu, Decaseptul e prea albăstrui și e deprimant pentru o răceală domnească.

Așa am ajuns la Propolis cu vitamina C. Răceala mea a fost încântată de pastilele astea. Parcă se ruga de mine să le iau ca pe bomboane. Apoi am ajuns la Coldrex al cărui praf l-am scăldat în ceaiul de mentă culeasă din grădină, combinat cu tei și soc.

Între timp încercam s-o îmbunez cu cele mai bune fructe și compoturi: banane, portocale, mere, pere, prune, cireșe și vișine. Din păcate, cu fiecare zi ce trecea observam cum vocea mea dispărea. De la o răgușeală simplă, am ajuns la o voce pe care n-o mai recunoșteam când o auzeam.

M-aș fi înțeles cu răceala dacă n-ar fi adus și o tuse urâtă după ea. Nu de alta, dar când tușești tot trupul se contractă iar cei din jur se feresc de tine ca de un lepros. Și mi-a fost atât de jenă să tușesc în public, mai ales că la EcomTim au fost tot felul de invitați de renume. Cum să tușesc eu ca măgărița în sala aia imensă, să atrag atâtea priviri asupra-mi? Am adoptat strategia tușitului în șervețel, să nu împrăștii microbi, dar parcă tot simțeam privirile tăioase ale ipohondrilor. Să recunoaștem, cu toții ne ferim de un om care tușește, că doar nimeni nu-și dorește să i se contracte tot trupul într-un acces de tuse necontrolată.

Și așa ajungem la 2 soluții care mi-au rămas: antibioticele sau o beție cruntă. De antibiotice mă feresc cât pot de mult, dar nici cu durerile de cap ce apar după beții nu mi-ar plăcea să mă confrunt. Plus că io n-am experimentat vreodată beția …

No, să-i dau boabe sau s-o îmbăt?

[foto] De ce iubim iarna?

lilisor — Tue, 07 Feb 2012 18:44:02 +0000

Alte câteva poze, tot din Lugoj, tot cu zăpada. În cartier doar câțiva locatari au curățat trotuarele ce țin de blocurile unde locuiesc. Printre care și vecinii mei. Deși ningea de zor, au ieșit de 3 ori pe zi și-au măturat, au dat cu sare sau nisip. În rest, cam toată lumea așteaptă să vină căldura, bag de seamă.

Pentru că acoperă doar mizeria, nu și mesajele de dragoste! Cineva iubește cu foc oltencele.

Pentru că ne învață să fim mai atenți în trafic. Și ne amintește că e de datoria noastră să curățăm în fața casei

Pentru că elimină delimitările convenționale…

Pentru că scoate la iveală atât trăsăturile bune, cât și trăsăturile negative ale omului…

Pentru că uniformizează și nu discriminează…

Pentru că până și pisicile iubesc zăpada!

Pentru că acoperă urmele oamenilor leneși și necivilizați.

Atenție la țurțuri! :)

lilisor — Mon, 06 Feb 2012 06:32:31 +0000

Fie ger, fie zăpadă, tot e musai să aveți grijă la țurțurii care se formează pe la streșinile caselor. Sau la țurțurii de pe becurile care asigură iluminatul străzii.

EcomTim – 8-9 februarie în Timișoara

lilisor — Sun, 05 Feb 2012 07:36:21 +0000

Se spune că toate evenimentele interesante despre online și marketing au loc în București. Dar de vreo 2 ani Timișoara a început să devină un punct de atracție pentru organizatorii care vor să-și „propovăduiască învățăturile” și-n restul țării.

Un bun exemplu în acest sens e EcomTim. Evenimentul, organizat de 2parale, e la a doua ediție și va aduce în premieră în România reprezentanții unor companii precum PayPal, Magento și SEOmoz.

EcomTim se desfășoară în perioada 8-9 februarie (în 8 sunt conferințele, în 9 sunt workshop-urile). Practic se va discuta despre e-commerce și noile tendințe, se vor prezenta studii de caz de succes, sfaturi practice de la oameni cu experiență în industrie și vei afla cum poți să maximizezi vânzările, transformând vizitatorii în cumpărători.

Participantii ecomTIM vor avea ocazia de a invata mai multe despre marketing si dezvoltarea unui business online si de la o serie de specialisti de top din Romania. Google Romania vine la ecomTIM cu o intreaga echipa pregatita cu recomandari pentru cei prezenti: Dan Bulucea, Country Manager, Bogdana Butnar, Industry Manager si Norbert Simionescu, Account Strategist.

Grupului speakerilor care vin in februarie la Timisoara i se alatura Cristian Manafu, Owner&Consultant The Connector, Costin Radu, Managing Partner The Geeks, Mihai Seceleanu, CEO Internetcorp si fondator Kuponiada, Calin Fusu, CEO Neogen, Stephen Jones, co-fondator Adulmec.ro si Matei Pavel, cel care a pus bazele agregatorului CautaReduceri.ro.

Ne vedem la EcomTim 2012?

Despre lene şi limite

lilisor — Sun, 29 Jan 2012 22:03:28 +0000

O mare problemă a omului e că nu vrea sau îi e lene să gândească pentru el. Îi e lene să-şi pună întrebări. Îi e lene să caute informaţia la sursa originală. Îi e lene să gândească logic. Ia de bun orice os aruncat de mass media, de prieteni, de rude. Şi pe osul ăla roade până când face spumă la gură. Roade pentru că nu vrea să vadă că există şi altceva în afară de osul ăla jegos.

Practic aşa se limitează…

Sau îi e frică de raţiune. Căcat, totul a devenit emoţional. De la publicitate, la justiţie, totul trece prin filtrul emoţiei, cel al raţiunii fiind ignorat.

Ştie să devină violent, rău şi nemernic de fiecare dată când e pus în faţa faptelor prezentate raţional, chiar dacă nu-l afectează direct. Refuză, pur şi simplu, să accepte că osul pe care l-a ros a fost doar o modalitate de a i se distrage atenţia de la întregul ciolan pe care l-ar fi putut avea dacă ar fi deschis ochii. Dacă ar fi pus întrebări.

Şi-apoi plânge că are o viaţă mizerabilă. Că e grele viaţa asta. Că nimeni nu-l iubeşte.

Uneori e greu să faci o schimbare mare-n viaţă. Dar abia după ce faci pasul ăsta realizezi cât de mult aveai nevoie de timpul tău şi de filtrul ăla al raţiunii.

Sau poate mi se pare …

Cooler pentru laptop: CoolerMaster Note Pal X-Slim

lilisor — Thu, 19 Jan 2012 06:50:49 +0000

“Auzi, da’ la laptopu’ nou pot să-mi cumpăr un cooler d-ăla cu ventilaţie, care răcoreşte degetele?” (a se observa pleonasmul, da?)

Şi uite aşa folosesc un cooler în defavoarea unui stand pe care-l aveam de mulţi ani. Am ales Cooler-Master Note Pal X-Slim pentru că e subţire, ventilează bine şi în partea din faţă a laptopului, unde se încălzeşte mai tare, şi pare rezistent.

E subţire, are plasă din metal deasupra (mi-am zis io că ar ventila o suprafaţă mai mare decât un cooler care are plasă doar unde-s motoraşele), iar picioruşele din plastic îi asigură stabilitate şi pe birou, dar şi pe reviste când ţin laptopul pe picioare, în pat.

Cablul ajunge în ambele părţi ale laptopului şi are 1 x USB 2.0/1.1 (Power In). Mai pe înţelesul celor ca mine, care nu-s familiari cu termenii tehnici: chiar dacă folosesc un USB de-al laptopului pentru alimentarea coolerului, cablul are la capăt un USB la care pot conecta altceva, cum e mouse-ul sau card reader-ul.

În privinţa răcirii, că doar d-asta l-am cumpărat, e eficient. Laptopul nu s-a încălzit, deşi toată ziua am avut 2 browsere deschise (cu realitatea tv LIVE sau grooveshark), skype, YM, Tweetdeck, XN Convert pt poze, un word, Gimp şi-un pdf. Cea mai ridicată temperatură înregistrată de CPUID Hardware monitor a fost de 60 grade Celsius şi media-i 45-47 grade Celsius. Nu mă întreba de jocuri pentru că momentan n-am încercat Age of Empire 2, că ăsta-mi place. Sau Monopoly. Adică jocuri de casnice…

Mă aşteptam să fie zgomotos, dar nu e. Adică e la fel de gălăgios cât e un laptop care rulează un HoN.

Samsungul ăsta nu prea ţine de cald, nici defunctul HP nu ţinea de cald. Bine, în ultimul an se încălzea ceva mai tare pentru că nu i-am curăţat coolerul intern şi era plin de praf şi de păr de pisică…

Dezavantaje? Brr, mi-e frig la încheieturi când scriu articole lungi, că ventilează bine pe toată suprafaţa fundului de laptop. N-are trepte de reglare a vitezei, ci porneşte de îndată ce-l conectezi la laptop.

Cea mai sigură cale spre “omuciderea unui laptop” e să-l ţii pe o suprafaţă care nu-i permite “să ia aer”. De asta şi nevoia unui astfel de echipament. Chiar dacă nu-i alimentat, tot e util pentru că-i permite coolerului din laptop să ventileze.

Articolul ăsta-i scris pentru cei atehnici, pentru rudele şi prietenii în vârstă care caută o alternativă mai eficientă la cartea pusă sub laptop, să poată “respira”.

Psihologia maselor

lilisor — Mon, 16 Jan 2012 04:14:38 +0000

„O mie de indivizi reuniți din întîmplare într-o piață publică, fără niciun scop bine determinat, nu constituie nicidecum o mulțime psihologică. Pentru a dobândi caracteristicile speciale ale acesteia, este necesară influența anumitor excitanți, cărora va trebui să le determinăm natura.”

„O întâmplare oarecare reunindu-i, va fi suficientă atunci pentru ca purtarea lor să îmbrace de îndată forma specifică actelor mulțimii. La anumite ore ale istoriei, o semiduzină de oameni pot să constituie o mulțime psihologică, pe cînd sute de indivizi reuniți accidental nu vor putea s-o constituie. Pe de altă parte, un întreg popor, fără a exista o aglomerare vizibilă, devine uneori mulțime sub acțiunea cutărei sau cutărei influențe.”

Gustave le Bon – Psihologia Maselor

Cât ţine vopseaua de păr?

lilisor — Fri, 13 Jan 2012 12:18:51 +0000

În decembrie 2011 am început un experiment. Voiam să văd cât timp părul vopsit arată bine dacă e îngrijit cu produse pentru păr măzgălit. În perioada blondă alegeam vopsele care aveau nuanţe foarte apropiate de culoarea naturală a părului meu. Nu foloseam produse făcute pentru îngrijirea părului vopsit, ci cumpăram şampoane în funcţie de miros, iar culoarea se decolora foarte rapid, părul ajungând să arate cam ars…

După ce Farmec a lansat gama pentru păr vopsit de la Gerovital, am zis că-i vremea să fac un mic experiment. Io-s ca Toma Necredinciosu’: nu cred că un produs îi bun, până nu văd efectele. Aşa că m-am apucat de experimentat pe propria-mi podoabă capilară.

Am cumpărat noua vopsea de la Palette, cea care se face spumă şi miroase a căpşuni. Recunosc, sunt fricoasă atunci când vine vorba de schimbări drastice ce implică părul, aşa că am ales o nuanţă apropiată de culoarea-mi naturală: mahon. Într-o seară de 18 decembrie am aplicat vopseaua spumă şi după 35 de minute am spălat-o. A ieşit o culoare foarte interesantă care, zic io, mi se potriveşte.

De atunci folosesc exclusiv şamponul, masca şi serul pentru păr vopsit de la Gerovital. Şamponul parcă e prea lichid şi usucă scalpul, dar na, îşi face treaba, mai ales dacă şamponezi părul de 2 ori. Masca de păr, în schimb, e extraordinară. Și Denisa e de aceeași părere!

Părul, care, de la vopsea, e aspru şi încâlcit, devine fin, uşor de descurcat şi miroase foarte bine. 4 săptămâni mai târziu culoarea e intensă (deşi vopseaua tot iese la spălat, puţin câte puţin), dar părul nu mai e uscat, ci moale, fin şi nu mă chinui să-l aranjez.

Cât ţine culoarea părului vopsit? După 4 săptămâni încă arată foarte bine, părul nu-i decolorat şi nici nu arată ars. Adică exact ceea ce speram să obţin!

Revin cu impresii despre culoare şi gama de produse pentru părul vopsit după ce mai trec vreo 3 săptămâni. Că-n reclame se spune că vopseaua ţine 8 săptămâni. Doar că-n reclame cred ca tipelor nu le mai creşte deloc părul la rădăcină. Altfel nu-mi dau seama cum ar putea să reziste culoarea atîta amar de vreme…

Pozele nu-s cele mai reușite, mai ales că nuanța diferă în funcție de lumină. Sunt făcute la 4 săptămâni după vopsit (pozele 1&2), respectiv 3 săptămâni după vopsit (poza 3). Îl ultima imagine părul era proaspăt spălat, la vârfuri nefiind complet uscat, de unde și culoarea mai întunecată.

Ar fi utile niste servicii de impachetat la Posta Romana

lilisor — Wed, 04 Jan 2012 14:13:48 +0000

Cand vine vorba de a trimite un colet prin Posta Romana, cea mai mare provocare vine atunci cand trebuie sa-l impachetez. Coletul, fireste! Bine, si cozile la care trebuie sa stau sunt enervante…

Urasc sa pastrez in casa cutii si hartii de ambalat. De obicei, tin doar cutiile obiectelor foarte scumpe, pentru garantie. Adica laptop, router scump si cam atat. Mi se pare inutil sa-mi aglomerez apartamentul cu tot felul de cutii si cutiute. Cand am de trimis ceva mai mare si-i musai sa trimit prin Posta Romana (ramane, totusi, cel mai ieftin serviciu de curierat din tara), intreb farmacistele si angajatii de la magazinul de la parter daca au ceva cutii de care nu mai au nevoie.

Recent am trimis 2 colete cu Posta. Daca nu gaseam prin casa niste folie cu bule (de la obiectivul cu care se tot joaca Laurentiu), nu aveam cu ce sa impachetez coletul. La Posta nu au decat plicuri cu protectie, dar cele mai mari sunt de dimensiunea A4. Am improvizat pe moment, am cumparat 2 plicuri mari, le-am taiat pe margine si-am imbracat coletul in asa fel incat sa fie protejat din toate colturile. Ca io acasa n-am hartie de ambalat, iar la Posta nu se vinde asa ceva. In felul asta am avut unde scrie adresa de livrare.

De ce nu exista pungi speciale, cum au cei de la FanCurier sau Nemo, pentru impachetarea coletelor? As plati pentru astfel de servicii de impachetare a coletelor. Decat sa-ntreb prin farmacii si magazine daca au cutii de donat, sa ma chinui sa impachetez cu hartie, sa lipesc colturile si sa scriu adresele de destinatar si expeditor de 2 ori (pe colet si pe foaia de trimitere), e mai simplu sa bag coletul intr-un sac rezistent care se inchide ermetic, sa scriu adresele pe un AWB, prima parte ramane la posta, restul foilor raman pe colet. E practic, usor, mai rapid. Si ieftin, ca doar asta cautam toti, nu?

Nu va deranjeaza sa tot cautati dupa ambalaje cand trimiteti colete prin Posta Romana?

Sau cer prea mult de la Posta Romana? Cer prea multa eficienta?

Preţurile de la Târgul de Crăciun din Viena

lilisor — Tue, 06 Dec 2011 22:14:30 +0000

Pe principiul „dacă tot am ajuns în capitală, hai să mergem la piaţă”, zilele trecute, cu ocazia unei excursii cu mândrii colegi de serviciu, am ajuns şi la tradiţionalul Târg de Crăciun din Viena. Cred că-i cel mai cunoscut bâlci de iarnă de prin Europa. Am citit zeci de articole despre românii care preferă să meargă până-n Viena pentru a-şi cumpăra decoraţiuni de Crăciun şi ţoale. C-aşa-i obiceiul: de Crăciun şi de Paşti ne cumpărăm haine noi. Umblă vorba prin mass media că-s mai ieftine lucrurile în Viena!

Da, capitala austriacă e un oraş superb, magnific, uimitor etc. Înţelegi ideea. Dar nu când vine vorba de preţuri! Cele mai ieftine decoraţiuni costă 3 euro! Adică vreo 15 lei! Dacă nu ai prins ideea, îţi explic: un glob costă 15 lei! Un îngeraş de agăţat în brad e între 10 şi 15 lei! Raportat la salariile românilor, mie mi se par preţuri mari. Dar pentru vienezi şi restul europenilor care trăiesc în ţări mai mult sau mai puţin civilizate, preţurile sunt bune.

Vrei să mănânci un senvici (d-ăla cu ce-ţi place ţie)? Scoate 3 – 3,5 euro. Vrei o cafea? 3 euro! Vrei o clătită cu Nutella? 3 euro!

Ori sunt prea săracă, ori sunt obişnuită cu preţuri de Oradea, dar o cafea la pachet cu 15 lei mi se pare prea mult! Pentru buzunarul meu. Un cârnăcior învelit în aluat şi scăldat 2 minute în ulei încins a fost 3,60 euro. Atât costă 2 bucăţi mari de cârnaţ picant unguresc în Kaufland!

Şi-atunci de ce aud atât de mulţi oameni lăudând târgul de Crăciun din Viena? Că găseşti turtă dulce excelentă sau decoraţiuni superbe? Astea le găseşti şi la noi, la preţuri mai pentru români. Nu de alta, dar io nu ţin minte să fi dat 15 lei pe un glob în Oradea! (bine, io-s şi zgârcită!). De fapt, chit că nu-ţi permiţi prea multe, dacă te nimereşti prin zonă e păcat, mare păcat să nu vizitezi târgul.

Te pierzi în oferta bogată. De la mâncăruri cu specific austriac, la zorzonele, chinezării comercializate de slovaci sau cehi, agende şi caiete desenate şi legate manual de unguri pricepuţi, statuete frumos finisate şi pictate, globuri atent desenate, jucării interesante şi sticluţe de alcool rafinat, ai de unde alege. Probabil de asta românii care nu trăiesc din salariul lunar merg la târgul de Crăciun din Viena.

Ţigănie? Nici vorbă! N-am văzut vreun cerşetor prin zonă! De fapt, cerşetorii dormeau la metrou sau prin diverse canale. Frig năprasnic în Viena!

Pe stradă oamenii zâmbesc. Poate din cauza frigului, le-o fi îngheţat zâmbetele pe feţe, poate pentru că n-au motive să fie amărâţi sau poate zâmbeau pentru că eram 4 femei pe stradă, cu aparatele foto la gât. Cert e că e plăcut să te plimbi pe străzi într-un oraş străin, să admiri clădirile restaurate şi superbe, iar bărbaţii să-ţi zâmbească atunci când îţi întâlnesc privirea.

În plus, austriecii vând tot ce au! Dacă vrei vin fiert (de fapt, îi zice punsch, un fel de vin fiert), îl bei în cană de ceramică, nu în plasticuri să te frigi pe degete. Costă vreo 6 euro o cană cu punsch, din care 2,5 euro reprezintă garanţia pentru recipient. Dacă vrei cana, o poţi păstra suvenir de la târg. Dacă nu, o returnezi la tarabă şi primeşti banii înapoi. Acelaşi lucru l-am văzut şi la palatul imperial austriac. Dar despre asta îţi voi povesti într-un alt articol!