Category Archives: Diverse

pod-metal-suncuius

Piramida priorităților

În România anului 2017 oamenii au mai mare încredere într-un popă pedofil, fiind dispuși să meargă până-n pânzele albe pentru a-l apăra, în ciuda dovezilor de pedofilie. Dar nu au încredere în doctori, aruncând constant cartea aia cu „e o conspirație mondială a corporațiilor farmaceutice care vor să ne îmbolnăvească pentru a se îmbogăți pe spinarea noastră”. Dar asta nu ne oprește din a consuma tone de gel și săpun antibacterial sau antibiotice după ureche, la fiecare răceală ce ne incomodează existența. Și că tot vorbim despre medicamente, norocul omenirii că mai există cercetare-n domeniu, că altfel riscăm să ne autodistrugem prin automedicație și imunitatea bacteriilor la antibiotice. În altă lume, cu alte priorități, americanii au ajuns la concluzia că o copilărie fără microbi duce la o viață de adult bântuită de probleme de sănătate.

Tot aceiași români simt nevoia să intervină în viețile oamenilor, impunând cine cu cine ar trebui să se iubească. Pentru că prioritatea nu e bunăstarea pruncilor din familii abuzive („sigur au făcut ei ceva prostii și merită o palmă ca să nu și-o ia în cap”), nici măcar ajutorarea femeilor traumatizate de soți violenți („asta le trebuie  dacă nu-și pot ține gura, nu pot sta acasă cu ‘ăi mici, ce atâtea pretenții?!”), important e să le spunem noi femeilor că le e interzis să iubească alte femei, iar bărbaților le e interzis să pupe alți bărbați. Nici nu-i nevoie să ne uităm prea departe prin Europa, să vedem că-ntr-o țară democratică, unde besericile nu-s stăpâni pe moșie, lucrurile au evoluat firesc, chiar dacă Angela Merkel are alte opinii.

E bizar cum oamenii nu dau 2 bani pe părerea medicilor sau pe organizațiile de sănătate, însă ridică la rang de adevăr inepțiile unei pseudo-vedete de televiziune traumatizată de o nefericire în familie. În timpul ăsta, în UK, un bucătar îndeamnă la moderație și echilibru în dietă, o atitudine atât de puțin populară într-o lume aflată constant între extreme.

Românilor le e frică de aerul condiționat, pentru că-i vinovatul suprem pentru orice boală de pe lumea asta. Dar în același timp se îndoapă cu chimicale, energizante și tot felul de ape cu microbi „buni”, pentru că, nu-i așa?!, de unde trăiesc broaștele, pot bea și oamenii. În Oradea sunt oameni dispuși să meargă săptămânal în Tinca (aprox. 40 km) pentru apa „binefăcătoare” cu microbi, dar fug, ca mâțele de lămâie, de apa de la robinet, pentru că n-ar fi suficient de potabilă. În altă lume, peste iaz, Amazon lucrează intens la a deschide magazine fără stoc fizic și fără casieri.

Am văzut atât de multe mașini noi de 20-30.000 euro care circulau cu geamurile deschise, ceea ce înseamnă că nem io aer condiționat. Când afară sunt peste 35 de grade Celsius, trebuie să-ți fie mai frică de AC decât de moarte, de vreme ce preferi geamurile deschise.

Bine, nici cu prioritățile mâțelor nu mi-e rușine. Bestia mea, spre exemplu, mai degrabă ar băuna constant și enervant decât să mănânce alea 20 de bucățele de hrană rămase-n bol. Îi e mai simplu să cerșească atenție și mâncare decât să aștepte cuminte ora mesei.

Și bonus un articol prea bun pentru a nu-l citi!

În 2017 mi-aș dori …

… să nu mai văd cuvinte inventate pe afișe stradale. Chef e, conform dexonline, o stare sau o petrecere. Chefi nu știu să existe, dar poate mă înșel, că nu lucrez la Academia Română.
chefi-dedeman

… să nu mai văd reclame AdWords care înșală așteptările clientului. Elefant.ro, dacă n-aveți pantofi Guban pe site, pentru ce, sfinte zeu al pantofilor roz, apare Guban în textul reclamei?!

reclama-falsa-elefant

… mi-ar plăcea să nu mai văd ridicate-n slăvi saituri de chinezării fashion, cum e Zaful, DressLily, sheinside etc. Produse extrem de proaste, la prețuri prea mari pentru calitatea oferită.

… să nu mai văd magazine online care vând produse scumpe fără detalii despre dimensiunile produselor. Vinzi o fustă drăguță? Scrie și măsurile, că altfel n-o să-și dea seama nimeni cât e de mare/mică după 2 poze cu fusta întinsă pe canapea. Și apropo de poze, tare mult mi-ar plăcea să văd că oamenii care vând pe platforme cum e Breslo, încarcă 3-4 poze pentru un produs, eventual un cadru apropiat cu materialul, să-mi dau seama dacă merită să dau 100 lei pe o rochie. Să mai amintesc despre detaliile materialelor folosite?! Niciodată n-am să cumpăr de la un mic producător care nu scrie din ce material e făcut produsul. Vinzi o bluză drăguță, dar nu-mi spui din ce e făcută? Păstreaz-o sau poart-o!

Cât despre imagini, tare mi-aș dori ca oamenii să învețe să nu-și mai pozeze produsele seara, cu blitz, cu ghivece cu flori în fundal / canapeaua bunicii / peretele roz acoperit cu o carpetă. Da, știu, n-avem toți bani de cutie foto și lumini, aparat de 2000 de euro, dar cu o săpunieră și o coală albă de hârtie, la lumina naturală a zilei, poți obține poze mult mai bune și mai apropiate de cum arată produsul în realitate, decât noaptea, cu blitz.

Am întâlnit și români pricepuți

Și pentru a nu încheia articolul într-o notă negativă, că doar trăim în era „positive thinking”, recomand cu drag un mic producător de haine din Cluj. Se numește Iuliana Pîslaru și o găsiți pe Breslo. Am 3 fuste și-un cardigan făcute de ea, prețurile se pretează la cât de bine sunt lucrate produsele și mi-a oferit toate detaliile de care aveam nevoie pentru a cumpăra un produs: poze bune, detalii despre dimensiuni, detalii despre material.

Un alt producător român care mi-a plăcut e Ciprian Crăciun din Satu Mare, dar din păcate pentru el, siteul său e praf la capitolul usability și ofertă. Însă recomand produsele pe care le găsiți în magazinul Crișul, la etajul 2 parcă. Hainele sunt bine făcute, prețuri acceptabile pentru calitatea lor. E păcat însă că pierde nișa online, unde câștigă detașat momentan brandurile internaționale – Zara, H&M, Mango etc., care-au înțeles că e mai ieftin să vinzi online decât să deschizi magazine în fiecare orășel românesc.

Dacă sunt producători români pe care-i recomandați, dați exemple-n comentarii. Fără spam, că se taxează, da?! 🙂

russian-kitty

Fast `Thinking`

În vara lui 2016 am descoperit podcast-ul lui Malcom Gladwell, The Revisionist History. Îmi place cum caută o altă abordare pentru a sublinia câteva ciudățenii din societatea de azi, de la feminism, drepturi egale, homofobie, isterie-n masă, până la marketing. Pe lângă podcastul lui Gladwell, aș recomanda și cartea lui Jonathan Haidt – The Righteous Mind: Why Good People are Divided by Politics and Religion. Cred că orice om care citește și ascultă ideile celor doi, va rămâne cu impresia că lumea în care trăiește nu-i deloc doar albă și neagră. Că nuanțele sunt multe și că uneori trebuie doar să ai răbdare să le vezi, deși sunt în fața ta. E mult mai intensă și plăcută senzația de a descoperi nuanțele, decât sentimentul că trăiești închis între două tabere aflate la cuțite.

Spun asta pentru că am impresia că tot mai mulți oameni tind să vadă lumea bicolor, în alb și negru, în pro și contra. Zilele trecute, după ce-am fost încadrată în „prostimea credulă de la proteste”, cineva încerca să-mi demonstreze cât de prost și de corupt e Nicușor Dan. Omul a plecat de la premiza că de vreme ce-am ieșit la protestele anti-ordonanță sunt anti-PSD, anti-guvern, deci sunt pro USR și pro Nicușor Dan. Ceea ce e greșit! E total greșit. Doar pentru că taxez un abuz, nu înseamnă că am sărit în aceeași barcă împreună cu toți cei care au taxat același abuz inițial, având și alte obiective. Doar pentru că-mi place salata de vinete, nu am devenit vegetariană, friptura de porc – gătită la foc mic, în sosuri ușor picante – îmi place la fel de mult.

Parcă totul se reduce la „cine nu-i cu mine, e împotriva mea”, simplificându-se valorile și renunțându-se treptat la drepturi greu câștigate doar pentru a adera la o tabără sau alta. Și asta cred că mă înspăimântă, de fapt. Pentru că se simplifică totul doar pentru a cataloga mai rapid și mai ușor.

Parcă gândirea și mentalitatea s-au adaptat la vremurile „fast forward” în care trăim.

p.s: cat tax!

russian-kitty

masina veche oradea

Da, am ieșit la protest!

Tot încerc să înțeleg de ce Dragnea & co. tot cântă despre manipulare și „prostime credulă”, așa cum am fost descrisă de-o colegă care-ar mai vota cu Vadim, dac-ar mai trăi, sărmanul. Campioni la manipulare sunt taman PSD-iștii. Pentru că PSD și ALDE refuză să creadă că românii pot ieși-n stradă pentru un principiu, fără a avea interese ascunse.

Nu, domnilor Dragnea & Tăriceanu, nu ies pentru a da jos un Guvern, n-am primit bani, nu consider că acest guvern nu e legitim. Asta e, ați câștigat, am înghițit în sec și-am așteptat să văd că vă țineți de programul acela cu tăieri de taxe și măriri de pensii și salarii, pe care susțineți că-l cunoașteți din scoarță-n scoarță. Nici în 12 decembrie n-aș fi ieșit pt a contesta alegerile, nu văd rostul în a contesta un proces democratic. Nu e scopul meu.

De ce am ieșit la protest?

Am ieșit pentru un principiu. Pentru că a adopta pe furiș niște ordonanțe delicate, fără o dezbatere publică între specialiști, denotă clar lipsa de bună voință. Și un asemenea proces de adoptare pe furiș nu înseamnă democrație. Ci înseamnă că în orice moment ne putem aștepta ca Guvernul să adopte alte ordonanțe care ne vor limita încet-încet niște drepturi fundamentale. Libertatea de exprimare, dreptul de a ne mobiliza, de a protesta, dreptul la un vot corect și cine știe ce vă mai trece prin cap. Spun asta pentru că acea carte de încredere pe care v-am acordat-o în decembrie, s-a dus pe apa sâmbetei în 31 ianuarie.

În trecut PSD a mai adoptat tot pe furiș câteva ordonanțe și legi care-au limitat drepturile presei. Doar că atunci tinerii n-au fost atât de proactivi, mulți – inclusiv eu – erau prea tineri, trăiau pe banii primiți de la părinții care se chinuiau să o scoată la capăt lună de lună. Și nu exista o rețea de socializare care să faciliteze comunicarea. Pentru că-n aceste zile, poporul a comunicat mai mult decât ați făcut-o voi, cu toată mașinăria voastră de propagandă – serios, când văd că încercați să deturnați ideea protestelor anti-PSD cu „Iohannis trădător de țară”, îmi vine să râd ca o isterică, un om rațional și normal nu se lasă păcălit cu o asemenea strategie.

Dezinformare 

Sigur că s-a dezinformat și încă se dezinformează mult, din toate părțile, inclusiv Digi24 a manipulat nițel cifrele și felul în care a difuzat imagini de la proteste, dar  în mare, cred că România a asistat la o bună lecție de cultură civică. Pentru că la agresivitatea și aroganța voastră oamenii au reacționat cu ironie și umor. În loc de violențe, oamenii au îndemnat la pace și calm. Facebook s-a mutat în stradă, cu toate meme-urile și glumele, iar asta e ceva greu de înțeles pentru un partid obișnuit să unească prin ură (ura împotriva lui Băsescu, Soros, Cioloș acum împotriva lui Iohannis). M-aș bucura dacă n-aș mai auzi tâmpenia aia cu „nu ne vindem țara” și „nu stăm noi ca ghioceii în fața străinilor”, pentru că mizând foarte mult pe astfel de non-argumente naționaliste, ajungem la inepțiile lui Ceaușescu. Și de acolo până la a încarcera intelectuali și oameni școliți în Europa nu-i decât un pas.

Iar strategia de a desecretiza o stenogramă din guvernul Cioloș și una din guvernul Grindeanu, încercând să sugereze în acest fel că oamenii sunt manipulați de opoziție pentru a ieși în stradă, deși și celălalt guvern a făcut modificări codului de procedură penală, e o altă dovadă că buna credință nu există ca principiu. Dacă guvernul Cioloș ar fi făcut aceste mișcări mișelește, la ceas de seară și fără a anunța, sunt sigură că ar fi ieșit oamenii în stradă.

Cultură civică

În ultima săptămână eu am câștigat, iar voi – PSD & ALDE – ați pierdut. Am câștigat încredere în țara aceasta și cunoștințe despre cum funcționează unele structuri ale statului (nefiind de profesie jurist ori magistrat, nu mi-a fost deloc ușor să înțeleg unele formulări, dar totuși am citit legi și ordonanțe și-am ascultat opiniile specialiștilor în domeniu, chiar și-ale celora care vă susțin).

Și cu acest articol cred că mi-am spus oful vis-a-vis de protestele democratice din România.

masina veche oradea

Networking politic

Turma de oi

Turma de oi


După toată mascarada din ultima lună din România, în frunte cu ceea ce delirează V Ponta pe pagina sa de facebook și terminând cu stilul lui Dragnea de a transforma o minciună în adevăr, ultima picătură a fost decizia noului guvern privind educația.

Noua prevedere ce le permite directorilor și directorilor adjunct de a rămâne pe aceleași posturi, chiar dacă au picat examenele, arată cât de important e să ai relații și cunoștințe într-un sistem defect. 

Dacă-n ultimii 10 ani uitasem de ideea de “pile” pentru a obține un loc de muncă ori o consultație la un medic, un bilet în cine știe ce stațiune etc, ei bine acum pare-se că revine la modă ideea de a obține ceva pe baza relațiilor din diverse domenii, indiferent de competențe. 

Aș zice că doar în sectorul public se întâmplă astfel de lucruri, ca incompetenții să fie recompensați cu locuri de muncă de conducere pentru loialitate și supunere, dar asta se întâmplă și-n mediul privat, într-o măsură mai mică. Diferența e că în mediul privat concurența și competiția pe piață echilibrează lucrurile, pe când în sectorul public nu există așa ceva. Ce competiție să ai când tu stabilești și impui regulile jocului?!

Și asta mă sperie! Pentru că nimic nu poate fi mai frustrant decât un om incompetent care ia decizii pentru un sector, o companie publică, un minister, o țară, doar pentru a servi intereselor politice, indiferent de factorii sociali, juridici și economici.

Dar cel mai mult mă sperie curentul naționalist, anti occident, anti european ce-și face loc în rândul tinerilor și lipsa unei opoziții clare, hotărâte. 

Trăim vremuri interesante 🙂 

pisoi-fericit-vladeasa

Tinerii frumoși

De fiecare dată când se apropie un soi de alegeri electorale, lumea se împarte în bisericuțe: în bătrâni comuniști și tineri frumoși, în corupți și cinstiți, în „ăia vechi care-au furat 25 de ani” și-n „hai să dăm o șansă și altora”.

Și parcă fiecare tabără se închide în propria bulă, fiecare tabără știe că o nimicește pe cealaltă în sondaje. Dacă de la bătrânii care trăiesc de pe-o zi pe alta n-am așteptări, tinerii frumoși sunt cei care cresc și întrețin bula asta a schimbării, a unui viitor luminos și prosper. Tinerii frumoși care cred doar în pozitivism, în gânduri curate și bune, în proactivitate și-n influență pozitivă, în schimbarea care pornește din fiecare. Sună atât de bine în teorie!

Atenția tinerilor pentru societate și politică durează cât viața unei musculițe care se odihnește pe marginea butoiului cu vin. Și apoi se risipește exact la fel de repede cât îi ia acelei musculițe să se dezintegreze în milioane de bucățele invizibile. Pentru că tinerii frumoși au probleme reale, mai importante decât un vot. „Cu cine merg la munte/mare/Paris? Unde găsesc UGG-uri de firmă? Să ies în oraș cu X, Y sau cu Z?! De ce-mi ignoră mesajul pe FB?! Omaigad, mă plictiseeești!

Și apoi tinerii frumoși nu merg la vot. Dar îi judecă pe ceilalți, pe cei implicați și dezamăgiți de oamenii pasivi din jur, îi judecă pentru că n-au aplicat cartea aia cu schimbarea care vine din fiecare. Dar adevărul e că multora dintre acești „tineri frumoși”, pe care-i tot menționează unii politicieni, nu le pasă de politică, de voturi și de guvern. Nu e „cool” să discuți despre parlamentari, guvern, premier ori probleme sociale. Așa cum nu e „cool” să spui că ai o problemă și ai nevoie de ajutor, pentru că o problemă distruge feng șuiul și oricum, „sigur ai făcut tu ceva greșit de ai probleme”. Nu e „cool” să aprofundezi un subiect ori să conștientizezi că există și o parte gri sau neagră a unei situații, dar e „cool” să trăiești într-o stare continuă de ignoranță, ca un unicorn într-un lan de brândușe. Pentru că, nu-i așa?!, ignorance is bliss.

Oare există un antidot pentru superficialitate? 🙂

pisoi-fericit-vladeasa

cat-under-blanket

oumaigad, mă plictisești!

Când vine vorba de-un subiect serios abordat pe rețelele de socializare, tendința e de a răbufni c-un tradițional „oumaigad, mă plictiseeeeești!”. Și-i dai unfollow omului care-a distribuit o știre legată de alte impozite/ legi stupide / reportaje sociale/ articole despre cum să fii mai productiv. Pentru că unfriend e prea vizibil și, cine știe, poate mai ai nevoie de ajutorul acelui om, cândva.

La șoping lumea e mai roz …

Așa că, pentru a nu-i răni orgoliul și pentru a-i lăsa impresia că-ți pasă, îi dai unfollow și-ți continui discuțiile despre lucruri mult mai importante pentru statutul social: mașini, rochii/costume și papioane, vacanțe în locuri exotice, seriale ori filme de duzină. Plus bârfa clasică despre un coleg / un vecin / un prieten care are alte valori față de tine și grupul cu statut social superior din care consideri că faci parte. Din când în când mai distribui un articol despre viața sănătoasă, despre mersul la sală și mâncarea bună fără chimicale. Pentru că în felul acesta cei din jur vor rămâne cu impresia că ești o persoană bună și serioasă, care-și prețuiește corpul și vrea să le arate și celorlalți cât de important e un stil sănătos de viață. Iar viața sănătoasă nu include și subiecte serioase de discuție, pică greu la digestie. Iar cărțile provoacă mici crize de alergie, se știe, care se tratează cu o sesiune de șoping la mall!

Ocazional mai discuți articolele scandaloase pe subiecte serioase, pentru că uneori sunt atât de vizibile, încât nu le poți ignora. Dar nu te strofoci să le verifici autenticitatea. Nu e treaba ta, sunt pe internet, trebuie să aibă o sămânță de adevăr, așa-i? Și dacă au ajuns chiar și la tine, om care și-a filtrat cu mare grijă bula în care trăiește, sigur sunt adevărate.

Nu-i nimic rău în a te înconjura de lucruri care te fac fericit(ă), dar nici ignorarea unor probleme reale nu-i cea mai bună soluție. Pentru că așa ajungem la a trata totul cu superficialitate, valorile morale sunt bune dacă sunt cool și la modă. Ne închidem în bula comercială în care totul e bine și frumos, toți oamenii gândesc ca noi, iar lumea e un loc minunat. Orice om care nu gândește ca noi e excomunicat din minunata lume pozitivă.

Minunata bulă nouă …

Și apoi, când scoatem căpșorul din bula creionată după bunul nostru plac, ne lovim de griul societății, unde omul, care câștigă salariul minim pe economie, e acru și amărât, nu are timp să-ți asculte povețele despre cum ar putea ieși din sărăcie dacă-și dorește suficient de tare. Sau te lovești de facturile pe care trebuie să le plătești, pentru că și creditul trebuie plătit la un moment dat. Ori te trezești că dintr-o dată nu mai ajunge doar să gândești pozitiv, să glumești pe teme banale ori să te refugiezi în șoping la mall (deși, recunosc, în zilele nasoale, așa de bine ridică moralul o prăjitură cu ciocolată servită lângă un ceai cald, în timp ce discuți banalități cu un prieten).

Pe de altă parte, nu susțin nici cealaltă extremă, când oamenii prea serioși își impun ideile în grupurile de prieteni, pentru a-i forța să adere la aceleași valori. Pentru că se ajunge la derapaje de genul dacii au fost primii oameni pe lume sau a teoriilor conspiraționiste, care ne arată că extratereștii sunt printre noi și ne vor mânca sufletele dacă nu consumăm quinoa de 3 ori pe săptămână.

Dar ce știu io despre treburile astea? Merg să-mi mai tricotez o pereche de ștrimfi, am înțeles că va fi o iarnă rece, iar mâța cere de mâncare!

Sau poate lumea chiar e minunată și frumoasă, iar eu n-o văd de ochi. Și poate-ar trebui să nu mai citesc articole ca ăsta sau ăsta.

cat-under-blanket

belis-prin-romania

Condamnarea celuilalt

Sâmbătă dimineața. Ora 7, trenul tocmai ajungea pe peronul 4. Circula din Oradea în direcția Cluj Napoca. Am găsit locuri pentru a șede și pentru a ne așeza ghiozdanele de tură.

În scurt timp singurul vagon pus la dispoziție de CFR pe-o rută populară – sunt trenurile acelea noi care arată de parcă ar fi trecut prin iad și printr-o zonă de război – se umpluse de călători. Așa de mulți că dacă cineva avea nevoie de toaletă, avea mai mari șanse să-și ușureze vezica în chiloți decât să se chinuie să ajungă până la toaleta trenului. Sau învăța să zboare până la toaletă. Fiind un tren de navetiști, m-a surprins că CFR a ales să pună în circulație un singur vagon. Da, trenul s-a golit undeva prin Bratca – Șuncuiuș, dar pentru o rută atât de populară pe timp de vară, să aloci un singur vagon pentru sute de călători, e nesimțire și gestionare proastă.

Să se dea câte una, să ajungă la toți!

Mă rog, nu despre alegerile CFR-ului e articolul, ci despre cum au reacționat oamenii. Fiind o rută populară pentru concedii și ture la munte – în zona Bratca / Șuncuiuș / Valea Drăganului se fac ture superbe de mountain biking – evident că, printre navetiști, și-au făcut loc bicicliști și familii care mergeau la munte pentru sfârșitul de săptămână.

Iar navetiștii și oamenii care veniseră-n Oradea să facă piața, s-au simțit trădați că n-au mai avut loc pe scaune, că au fost nevoiți să se înghesuie printre proprii saci cu varză și plasele uriașe cu legume. Și-au început să comenteze către conductor să-i dea jos pe bicicliști. Că … au biciclete. Care ocupă spațiu în tren. Asta în timp ce sacii cu varză și plasele cu legume nu deranjau, deși ocupau de 2 ori mai mult spațiu decât bicicletele!

E fascinant de observat cum românul mai degrabă se întoarce împotriva altuia care e puțin diferit, în loc să atace sistemul greșit care i-a plasat în acea situație.

Când vom începe să nu-l mai condamnăm pe celălalt om aflat în aceeași situație cu noi și vom începe să ne revoltăm împotriva sistemului care ne-a forțat să ne luptăm unul cu altul?

belis-prin-romania

legume

Poze cu mâncare

Pentru că n-am poze noi cu bestia păroasă aka TheMitsi. Și pentru că am auzit că după 30 de ani oamenii se îngrașă, deci dacă trec de 52 de kg, măcar am poze care pot fi folosite împotriva mea. Asta în caz că vreodată voi ajunge la tribunal și avocatul celeilalte (celeilante dacă n-ai trecut Bacalaureatul) părți va trebui să demonstreze că s-a stricat cântarul pentru că am mâncat prea mult.

Din legumele din poza asta am făcut o supă cremă de porumb. N-am găsit bacon, dar tanti de la măcelărie mi-a dat șunculiță cărnoasă pe care-am prăjit-o. Iar de nu scăpam tot ardeiul ăla iute în supă, cred că lingeam și oala cu un dărab de pită. Atât a ieșit de bună. Rețeta e la Adi Hădean pe blog, desigur.

Ah, și toate-au costat în jur de 22 lei. Roșiile nici măcar nu le-am folosit la supă, ci le-am lăsat pentru o telemea proaspătă și-o bucată de slănină afumată. Ce mic dejun, ce savoare!

legume

În acest cadru, stimați telexpegtatori, avem salată de vinete cu ardei copți. Pentru că așa m-am obișnuit din copilărie. Mami mereu punea și ardei kapia copți în salată. Și cu ceapă roșie, niște roșii coapte și zemoase, o maioneză dreasă cu iaurt, tulai! Numai pâinea nu-i ca-n copilărie, că acasă făceam pâine în cuptorul aragazului, dar bună e și pita neagră cu semințe. Mai ales dacă-i prăjită.

salata-de-vinete

Sigur că aș mai avea poze cu mâncare, dar de-ar fi să ajung la tribunal, aș vrea ca celălalt avocat să depună un pic de efort. Că nu tot timpul lucrurile-s mură-n gură!

Pam-Pam!