Category Archives: Oradea

pisica-adormita

Activistul de feisbuc

Anul trecut, când am vizitat cealaltă capitală taman de ziua lor, în 20 august, am văzut că nici ungurii nu-s prinți ce râgâie lavandă și nici nu vomită iasomie. Au petrecut ca porcii pe străzi, cu vin spumant, bere și alte băuturi pe care, probabil, io nici nu le-am mirosit vreodată. Apartamentul unde-am stat în sejur e aproape de o stație mare de metrou, prima după Parlament. Și-a fost o înghesuială și-o mizerie pe tot malul Dunării, până la metrou, de ziceai că-i zonă de război cu sticle și doze.

A doua zi era curat, nicio urmă de petrecere. Oamenii de la salubritate au venit, au curățat și-au plecat cândva când noi dormeam. Ne-am trezit pe la 7 dimineața, că-i mai bună cafeaua băută pe balcon în timp ce privești vasele de pe Dunăre. Și n-am văzut nici mizerie, dar nici angajați de la salubritate.

Tot în perioada aceea a fost organizat IronMan Budapesta, unde-au participat foarte mulți oameni. Seara mizerie pe străzile din jurul competiției, dimineața curat. Iar pe străzi organizatorii se plimbau și strângeau după cicliștii din competiție care aruncau din mers sticle sau ambalaje. ‘Om vedea-n septembrie dacă vor face curățenie la fel de repede și după Red Hot Chilli Peppers 😀

Ei bine, la Oradea au apărut activiștii de feisbuc. Oameni care consideră că, dacă pozează sticlele de bere și cojile de semințe care apar în piața Unirii după un eveniment, și le pun pe Feisbuc, cu texte precum: „orădenii-s jegoși și nesimțiți”, cumva vor reuși să stârnească rușinea, iar orădenii petrecăreți vor strânge după ei. Toți cei 5-6-10 mii de oameni care participă la evenimente, își vor lua sticla de bere și-o vor îndesa în tomberonul sufocat de alte sute de doze de bere.

În loc să-i faceți de rușine pe orădenii care ies din casă la evenimente, n-ar fi mai bine să-i bateți obrazul șefului RER? Că e de datoria lui să se asigure că se face curățenie după un eveniment organizat în centrul orașului. Sau chiar primarului, dacă evenimentul e organizat de Primărie.

Și dacă suntem la capitolul bătut obrazul, nenea șefu de la RER, curățăm și foișoarele de pe malul Crișului măcar o dată pe săptămână? O fi greu ca angajații salubrității să dea cu mătura și pe acolo? În unele foișoare încep să încolțească semințele care-au scăpat de maxilarele orădenilor.

Sigur că discuția-i mai lungă și că e de datoria noastră de cetățeni să strângem după noi, dar serios, la evenimente e greu să strângi și ultimul ciob după tine, când te înghesui lângă alte mii de oameni.

Numa’ zic!

budapesta

Cel mai sigur pariu

Ar fi fost alegerile locale din Oradea. Serios! Aș fi câștigat un pariu pe tema: așa-i că iese Bolojan primar în Oradea? Pentru că, în opinia mea (reflex dobândit după The Good Wife), n-a existat un alt candidat puternic, unul care să i se opună, cu argumente, idei etc.

Știu că-s discuții pe tema Bolojan vs. Oradea, ba că-i primar bun, ba că nu-i așa, că-i vândut Selina și RER și așa mai departe. Dar toate discuțiile astea au făcut un lucru: l-au ținut pe Bolojan în gura lumii. Oriunde-am ieșit din casă, am auzit de Bolojan. La coadă la oficiul poștal, la supermarket (o tanti voia să fie ironică la adresa unui prunc, de față cu vânzătoarea și-i spusese că-i dă Bolojan înghețată numai să se miște din loc), la piață, pe interneți. Bolojan parcă a fost acea celebritate a momentului care a murit și de care toată lumea-și amintește dintr-o dată. Ok, nu-i cea mai potrivită comparație, dar subliniază exact ideea.

În afară de Vușcan, care fie vorba-ntre noi ar face carieră-n București, unde-i plin de păcălici cu gura mare, de niciun alt candidat la Primăria Oradea n-am auzit. Am văzut ceva știri despre Nadia Pal, care miza foarte mult pe combaterea mirosurilor îngrozitoare care vin când de la ferma de porci, când de la Zahărul. Și zău că i-aș fi acordat votul dacă ar fi avut vreo șansă. Pentru că problema asta a mirosului pestilențial mă afectează și pe mine, chiar mai mult decât parcările sau ecranul uriaș din centrul orașului unde poți vedea meciuri de fotbal.

Adelina de la PSD a trecut neobservată, am aflat că există cu vreo 2 săptămâni înainte de ziua votului. Pe internet a fost inexistentă pentru mine. La fel și cu ceilalți candidați. Am aflat de ei în ziua votului, de pe buletin. Așa am văzut că și Alexandrinuța cea naivă și-ar fi dorit un fotoliu de consilier. Cu câteva zile înainte de vot am dat peste promisiunile unuia de la PSD care vrea internet gratuit pentru studenți. În condițiile în care în Oradea nu sunt suficiente locuri în cămine, unde mâncarea e proastă pentru că-i asigurată de o firmă ce face catering la majoritatea instituțiilor de stat orădene, unde cursurile nu-s deloc aliniate cu ceea ce se cere pe piața muncii, ei promit internet gratuit. De parcă n-ar exista internet gratuit în aproape tot orașul!

Poate trăiesc într-o bulă, de fapt nu poate ci sigur trăiesc în propria-mi bulă, unde primesc doar informațiile pentru care mi-am setat niște filtre destul de bune, dar pe internet n-am văzut mai nimic despre vreun alt candidat la Primăria Oradea. Și-o spun din prisma omului simplu, care consumă știri pe internet, iese-n oraș și mai aruncă un ochi pe pliante.

În timpul ăsta, io încă aștept un răspuns de la Primăria Oradea despre strada pe care locuiesc

miting_usl_oradea_iulie_2012.1

poza-i de la mitingul organizat de roșii în centrul orașului.

pisica-in-copac

O lume minunată

În care totul pare să clocotească. Care formează o presiune incredibilă pe psihicul uman. Azi dimineață am descoperit un comentariu agresiv în moderare, la un articol de acum 5 ani. O agresivitate pe care n-am mai văzut-o pe blog de mult timp. L-am dezbătut cu prieteni apropiați și l-am ignorat. Probabil e cea mai sănătoasă abordare, uneori ignorance is bliss.

Apoi am descoperit o rețea de socializare unde rusoaicele distribuie gratuit și fără jenă tutoriale plătite, create de designeri de renume din domeniul croșetatului. Ce drepturi de autor? Ce bun simț? M-am întrebat dacă mai are vreun sens să mai fac ceva, dacă mai are vreun rost să mai creez ceva. Apoi am văzut știrea cu accidentul patronului Hexi Pharma.

Mă țin departe de teoria conspirației – în definitiv, nu-s criminalist, nici măcar nu cunosc informațiile de la sursă, ci prin prisma filtrului mass media – însă uneori lucrurile se așază într-un fel. Ironic, nu cred în zei și religii, dar consider că există un fel de karma, o modalitate prin care universul are grijă să așeze cumva lucrurile. Cred că am văzut prea mult Fringe. :))

Aș crede că oamenii sunt din ce în ce mai agresivi și mai răi, dar cred că-i doar o idee de moment. Fiecare simte presiunea într-un fel sau altul și răbufnește în felul său. Unii răbufnesc prin agresivitate, alții prin pasivitate sau miorlăindu-se pe „interneți”.

În ceea ce mă privește, contracarez răutatea cu poze. Spre exemplu, sâmbătă am văzut un cuplu ce-și plimba pisica prin parc. Firește că n-am rezistat tentației și-am fotografiat felina. Iar azi dimineață, când am prelucrat câteva imagini, am descoperit macii și mâța. Și parcă presiunea aceea, cauzată de agresivitatea din jur, s-a mai domolit.

Ce-aș fi vrut să înțelegi citind articolul e că dacă n-ai cum să aduci un ton pozitiv discuției, mai bine uită-te la poze cu pisici. Pentru că uneori pisicile-s mai interesante decât teoriile și conspirațiile de care te lovești pe internet.

cetatea-oradea

floare-de-mac

pisica-in-copac

pisoi-in-copac

iar-se-sparge-strada

Da’ cu strada mea ce aveți?

Am amânat mult timp să scriu articolul ăsta, pentru că nu-s genul de om care se plânge când lucrările incomodează. Pentru simplul fapt că-s conștientă că n-ai cum să construiești fără praf ori mizerie. DAR!

Un pic de context: în campania electorală de acum 8 ani, Ilie Bolojan a organizat o întâlnire cu blogării. Și, pe lângă subiectul care ardea la momentul respectiv – construirea unei mostruozități de cruce pe Ciuperca, a menționat că nu vor mai exista lucrări făcute fără un plan. Practic, dacă o stradă va fi spartă pentru schimbarea canalizării, în aceeași perioadă se vor face și restul lucrărilor adiacente, pentru a nu sparge aceeași stradă de 10 ori.

Tranșeele de pe Bd. Dacia

Ei bine, de 2 ani de zile strada pe care locuiesc e spartă constant. La fiecare 4-5 luni se sparge strada. Nu exagerez! E bulevardul Dacia, partea din spatele blocurilor, nu spre bulevard. Acum mai bine de un an a venit RDS care-a tras fibra pe sub pământ – cred că au făcut și infrastructura pt curent electric, dar nu-s sigură, că era doar un zvon auzit de la asociație. Cei de la RDS au aranjat strada, au asfaltat frumos în urma lor. Pe bune, am rămas impresionată că au lăsat curat în urma lor.

3 săptămâni mai târziu au venit niște muncitori – nu erau de la RDS, ci de la Compania de Apă sau CIAC, nu mai știu exact – și-au spart intersecția. Au săpat jumătate din stradă și, după alte 3 săptămâni de spart, săpat, praf, mizerie, au lăsat strada vraiște. Nu vreți să știți ce jeg a fost în fața blocului.

Buuun. Astă toamnă au venit cei de la CIAC să lucreze la canalizare. Vreo 2 sau 3 luni au durat lucrările. Jeg, mizerie, au mai lăsat strada semiacoperită cu pământ vreo 3 săptămâni, că probabil n-aveau fonduri ca să termine lucrarea. Au terminat, într-un final prin noiembrie. Și-au turnat beton pe stradă. Fiind sezon rece și pentru că ploua, au acoperit betonul cu o folie de plastic pe care, pentru a nu o lua vântul, au fixat-o cu bolovani. Care bolovani au lăsat ditamai gropile pe stradă. Inclusiv în mijloc de intersecție!

A venit primăvara. Cu noi lucrări!

Acum nici o lună au revenit muncitorii și-au spart betonul acela, dar doar pe partea care includea intersecția, și-au asfaltat. Restul gropilor au primit câte o lopată de asfalt. Oricine le poate vedea.

Bun, acum câteva zile au revenit muncitorii și-au tăiat în jurul gurilor de canalizare. Iar azi au venit să spargă cu mașinăria aia mare, extrem de zgomotoasă. Când am coborât la o cafea, am dat peste un nene simpatic de la CIAC:

“- Ziua bună! Știți cumva de ce se sparge, iarăși, strada? Că v-am văzut și acum 2 săptămâni.
– Apăi, nu se mai asfaltează strada asta. Nu anu’ ăsta, și acu’ tre să aducem gurile de canal la nivelul străzii.
– Deci nu se amenajează parcarea? Că muncitorii cu parcările imediat ajung la colțul străzii, dar ziceți că nu trec strada să vină și aici?
– Nu anu’ ăsta. Amu, domniță dragă, io ce și fac? Așe le-or gândit, că zîci că ș-or folosît curu’. Noi în toamnă am lăsat gurile de canal mai sus, că trebuiau să asfalteze frumos, c-așe o fost vorba. Amu ne-or zîs că tre și le aliniem că nu mai asfaltează anul ăsta.”

Nea Bolojan, mi-ești drag, dar imaginează-ți că oamenii ăștia vin și sparg periodic strada pe care locuiești matale. Așa, la fiecare 6 luni, cum e la mine. Și că, așa cum a fost aici în toamnă, trebuie să lucrezi câteva luni ascultând zgomotul din clip. De praf nu mai vorbesc. Și, colac peste pupăză, strada matale să fie în continuare spartă și fără parcări, după 2 ani de lucrări.
Cum era aia cu spartul străzilor după un plan bine gândit? Muncitorii cu parcările sunt la colțul străzii, dar nu asfaltează și pe Bd. Dacia în spatele blocurilor pentru că ….? Biserica vieții din curte nu-i gata și nu poate binecuvânta asfaltul? Sau or să vină muncitorii peste alte 6 luni să spargă din nou strada, ca locuitorii să vadă că se fac lucrări?

Am tăcut din gură când am rămas fără apă caldă și căldură, că am înțeles situația cu CET-ul, dar serios că nu pot înțelege planul după care se sparge periodic strada pe care locuiesc. Parcă era vorba că atunci când se fac lucrări, se fac până la capăt, pentru a fi mai ușor pentru toată lumea.

Ce păcat că locuiesc pe Bd. Dacia și nu în piața Unirii …

iar-se-sparge-strada

Cursuri interesante în Oradea : gătit şi foto

Două pasiuni mari am: a mânca şi a face poze. Cu toate astea, încă n-am trecut de la a face poze la fotografii, iar mâncarea pare să nu vrea să-mi dea forme oricât aş înfuleca-o.

Şi dacă vorbeam despre mâncare, ei bine, acum 2 săptămâni am fost la primul curs de gătit cu chef Attila Nagy de la Graf, iar sâmbăta asta – în 2 aprilie – va avea loc al doilea curs. E cu peşte şi fructe de mare, yuuum!

La primul curs am învăţat să fac gnocchi de cartofi şi zilele trecute am făcut acasă, ca să-i arăt domnului Ungur că io când vreau să gătesc, gătesc bine! :)) Mi-a ieşit o mâncare bună, mai ales că am folosit ouă de la ţară şi legumele au fost proaspete. De vreme ce domnu’ nu s-a plâns şi a mâncat tot din farfurie, presupun că şi lui i-a plăcut.

La curs îl urmăream fascinată pe chef Attila, cât de uşor şi de repede se desfăşoară lucrurile când găteşte, dar când ajung eu în bucătărie totul pare să dureze o veşnicie. În poză e chef Attila, când explica despre avocado – pe care cineva încearcă să i-l ia din mână -, cum îl alegem pe cel copt, de ce e bine să-l tăiem chiar înainte de a-l servi etc.

Sunt curioasă de al doilea curs, mai ales că va începe cu o sesiune de cumpărături de legume în Piaţa Mare. Detaliile le găsiţi pagina de Facebook a restaurantului Graf.

chef-attila-nagy

Al doilea curs interesant care se va desfăşura în Oradea e ţinut de Radu Badoiu – în 15,16,17 Aprilie 2016 la Hotel Continental. L-am cunoscut pe Radu când a făcut fotografii biroului (și oamenilor, desigur) e-spres-oh din Oradea. Două zile a stat prin birou şi de multe ori uitam că e acolo. Ca mulţi alţi oameni, şi eu urăsc să stau la poze. E un efort prea mare să-mi caut faţa aia bună de pozat dintre zecile de mutre şi strâmbături pe care le afişez „on a daily basis”. Așa că apreciez cel mai mult fotografii care-s discreți și știu să-și aleagă momentul fotografierii fără a te forța să afișezi zâmbetul tâmp de pozat „I woke up looking fabulous like this”.

De altfel, Radu are câteva proiecte faine, printre care Working People. Mno, detaliile despre curs le găsiți la Radu pe site.

[e-spres-oh]_WP_Oradea-2227

ochelari-de-vedere-ballance

Maia Optic în Oradea pentru ochelari

Într-un final, după căutări și miorlăituri, tot mi-am refăcut ochelarii. Și-am descoperit că nu-i tocmai ok să lucrezi 12 ore/zi, chiar dacă-ți place ce faci. Pentru că munca de aproape – în fața laptopului, croșetând, scriind, desenând etc., lasă niște traume pe ochi. Mă rog, pe mușchiul ochiului. Care se contractă prea mult și prea tare și nu se mai relaxează. Și-n cazul meu e cam musai să se relaxeze, că altfel scapă de sub control și-n crizele de gelozie, cel drept se uită urât la cel stâng.

După șocul cu prețurile și modelele exagerate de pe piață, am primit mai multe recomandări de optici medicale unde găsesc ochelari buni. Așa am ajuns la Maia Optic (pe Nicolae Jiga, lângă Crișul). Consultația am făcut-o, ca de obicei, la Optica Ovidiu în Centrul Civic unde există un medic oftalmolog (fără trimitere de la medicul de familie), iar la Maia Optic mi-am comandat ochelarii și am aflat o căruță de informații despre lentile. Cum sunt filtrele, de ce au anumite culori, grosime, cilindru, dioptrii etc. Dacă m-ar pasiona domeniul, aș fi înțeles mult mai multe, dar așa am rămas cu câteva informații de bază.

Am căutat în mod deosebit o ramă ușoară și din metal și așa am rămas la Ballance. Pentru că știu că oricât de grijulie aș fi, o să scap ochelarii la un moment dat. Și zău că m-ar durea sufletul să se rupă rama, cum am și pățit-o în adolescență. Iar cea pe care mi-am ales-o pare rezistentă, e foarte ușoară și nu-mi lasă urme adânci pe nas.

Am găsit o mulțime de modele care mi-ar fi plăcut, în culori diferite și trăznite, la prețuri foarte decente, dar și prețuri de brand. De altfel, colecția Ted Baker mi-a plăcut în mod deosebit (unele modele aduc un pic cu o pereche de ochelari purtați de Eric Clapton), dar vorba aia, după buget, că nu croșetez atât cât să-mi și permit.

Concluzia e că mi-am găsit optometrist în Oradea și-l recomand – pe Ovidiu de la Maia Optic. Că tare mult mi-a plăcut cum mi-a explicat totul, ca să înțeleg ce aleg și de ce.

ochelari-de-vedere-ballance

ochelari-noi-2016

discriminarea nu e ereditara

O conferinta și filmul Usturoi @ Oradea!

Asociația „Cultură în Mișcare” continuă seria de evenimente interesante în Oradea (după primele organizate în 2015) și-n 18 februarie de la ora 18 va avea loc conferința „Discriminarea nu este ereditară”. La Hotel Hilton.

E cu atât mai interesant subiectul evenimentului cu cât zilnic văd în presă tot felul de articole fără pic de documentare despre țigani ori refugiați.

Vorbitorii (aș fi dat-o cu speakerii, dar încerc să-mi limitez romgleza la 3 termeni/articol) acestei ediții sunt Petre Florin Manole, membru al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) și Radu Băzăvan, blogger, scenaristul și producătorul filmului “Usturoi”.

Participarea la conferință e gratuită, dar pe bază de invitație din motive de locuri limitate.

Și pentru că titlul sugerează că filmul Usturoi (cei ce-ați mai dat pe aici, ați observat într-o perioadă bannerul cu o pălărie și-un usturoi frumos) ajunge în final și-n Oradea. Adică din 19 februarie va rula și la Cinema Palace în Lotus. Detaliile le găsiți pe www.filmulusturoi.ro

 E musai să vedeți filmul Usturoi!
discriminarea nu e ereditara
pisica-la-panda

Voi deschideți ușa oricui?

Vorbesc despre ușa de la intrarea în bloc, în situația în care aveți interfon. Cu excepția prietenilor, care, înainte de a suna la interfon, mă întreabă ce număr să formeze, întotdeauna întreb cine e.

Dacă sună interfonul și nu răspunde nimeni, nu deschid ușa. Dacă nu cunosc persoana care răspunde, nu deschid. E atât de simplu.

În decembrie m-am trezit la ușă cu un grup de țigănuși care voiau să colinde. Acum 2 zile m-a speriat un individ care voia să-mi vândă o pilotă. Azi m-a deranjat un individ cu o șapcă de hipster care voia bani pentru un caz umanitar.

Probabil că nu m-ar irita atât de tare indivizii ăștia dacă s-ar oferi să-mi ducă gunoiul. Sau să-mi aducă o pită de la magazin. Dar nu, întotdeauna vor să-mi vândă ceva sau să le dau bani.

În astfel de cazuri zău că tare mult mi-ar plăcea să am un câine în casă, să sperie străinii. Deși, la fel de utilă ar fi o aplicație care, după sunetul soneriei, ar emite un sunet de câine furios care alergă și mârâie. Pentru că oricum doar străinii sună la sonerie.

Dar întrebarea rămâne: voi deschideți ușa de la bloc oricui?

simplus

Fabricat în Țara lui Andrei la Oradea

În 22 iunie, de la ora 9.30 la Hotel Double Tree by Hilton va avea loc un eveniment care-ar trebui să fie interesant pentru mici întreprinzători sau chiar creatori de handmade. Pentru înscrieri e musai confirmi prezența printr-un telefon la 021 528 21 23 sau printr-un e-mail la [email protected]

În cadrul acestei întâlniri vei afla de la reprezentanții OMV Petrom și experții NESsT detalii despre:
• conceptul de afacere socială şi evoluţia acestuia în România;
• modelul de business social şi şansele pe care acesta le are ca să contribuie la dezvoltarea economică a ţării noastre;
• poveștile de succes ale antreprenorilor câștigători în prima ediție Fabricat în Țara lui Andrei și modul în care și-au transformat ideile de afaceri sociale în realitate, cu sprijin OMV Petrom;
• cine se poate înscrie în Fabricat în Ţara lui Andrei;
• completarea formularelor de înscriere;
• procesul de evaluare şi criteriile de selecţie, etapele de proiect.

Un proiect mișto care a beneficiat de programul „Fabricat în Țara lui Andrei” e Atelierul Simpluș, o afacere socială care tare mult îmi place cum se dezvoltă.

 

concert-nat-osborn-band

Nat Osborn Band @ Oradea, 6 mai

Miercuri, în 6 mai, de la ora 20, la Filarmonica de Stat. De altfel, prima reprezentaţie a trupei pe scena unei filarmonici.

Nat Osborn Band stârnește pofte sonore precum un bucătar care mixeaza condimente: un strop de funk aici, o bucată de jazz acolo, o pata de reggae în jurul unei baze solide compozitionale
Rezultatul: un sunet unic și original, propriu lor.

Miercuri vom degusta si savura o mostra de originalitate, bun gust si muzica adevarata.
Nicky Egan – solistul trupei, nascut in New York, este un suflet nelinistit. El a studiat “tabla” in India, a cantat la chitara pe străzile din Budapesta, a compus melodii pe balcoanele spaniole, a colindat pe strazile din New York, și a fost deportat din Marea Britanie – toate acestea inainte de varsta de 25 de ani. Fiind un compozitor naiv și prolific, fluenta lui de trecere prin genurile muzicale creează un sunet unic și cu adevărat original.

Formata la sfârșitul anului 2011 , trupa si-a făcut rapid un nume pentru ea însăși pe scena din New York si pe plan mondial.
Trupa a lansat albumul de debut Regele și Clovnul la 28 martie 2013. Regele și Clovnul a fost desemnat ca fiind unul dintre cele mai bune albume ale anului 2013.

Biletele sunt 25 lei şi mai găsiţi de cumpărat la sediul Filarmonicii de Stat, dar si la Moszkva Café.

Partener : Cartier Prima

concert-nat-osborn-band