Category Archives: Personal

29_ani-budapesta

Prima experiență cu Air BnB

A fost astă vară, în august, când un ungur m-a plimbat prin Budapesta, ținându-mă strâns de mână, de frică să nu mă pierd pe străzile alea frumoase. Străzi late și trotuare înguste, alei pietruite, clădiri uriașe și atât de frumoase arhitectural. Zău că m-aș fi lăsat pierdută încă vreo săptămână pe acolo, dar mno, apartamentul fusese plătit doar pentru 2 nopți și 3 zile.

Pentru că am vrut să stăm cât mai aproape de centru, să ajungem rapid în caz că pic de oboseală (am obiceiul de a adormi brusc și rapid când sunt foarte obosită), am căutat pe AirBnB un apartament. Și l-am găsit pe Vam Utca, pe malul Dunării, la 2 minute de stația de metrou.

Micuț, o idee mai încăpător decât garsoniera din Oradea, apartamentul a fost mobilat și utilat pentru a împăca atât privirea, cât și picioarele obosite după multe ore de plimbat pe străzi. Pe balconul mic au avut loc o masă, 2 scaune și o scrumieră. O adevărată plăcere să-ți începi dimineața cu o cafea pe balcon, ascultând vasele care treceau pe Dunăre.

Zău că tare mult mi-a plăcut. Proprietarii, aflând că vizitam Budapesta pentru prima dată, mi-au lăsat 2 borcane cu dulceață. Ne-am întâlnit o singură dată, când ne-au lăsat cheia apartamentului. Am avut tot ce-am vrut la dispoziție, apartamentul curat.

Parcă aș mai merge o dată în vizită 😀

tokaji vin unguresc

strada din budapesta

cetate-budapesta

dunarea in budapesta

usa parlamentului budapesta

parlamentul din budapesta

29_ani-budapesta

 

bula-sapun

Ostilitate creștină

O parte din monarhia românească a aprins o lumânare în fața clubului Colectiv, odată cu mulțimea îndurerată, duminică. Nu cred că a făcut-o pentru vreun capital de imagine, pur și simplu nu ai cum să rămâi indiferent în fața unei asemenea tragedii.

Biserica Ortodoxă a așteptat o invitație oficială, apoi a argumentat că mulțimea era ostilă și mesajele ostile din partea oamenilor au ținut reprezentanții BOR în palatele lor. Ba chiar am auzit popi care-au condamnat oamenii care ascultă rock. Fărâma aia de umanitate

Un reprezentant al catolicilor a ajuns și el în fața clubului și-a aprins o lumânare, neinvitat fiind. N-a ținut morțiș să aducă oamenii în biserică, te poți ruga oriunde pentru a aduce alinare. Papa a transmis de la Vatican o rugăciune, nefiind invitat oficial de cineva.

Nu-s un om care pune preț pe biserică ori pe ideologii religioase. Dar înțeleg nevoia oamenilor care doar într-o confesiune, într-o credință mai găsesc consolare. Așa că nu înțeleg ostilitatea și aroganța Bisericii Ortodoxe Române de a acționa în modul acesta.

Papa încearcă să apropie tot mai mult enoriașii de biserică, o instituție care a fost mult timp percepută prea închisă, prea arogantă. În timpul ăsta preasfințitul nostru îndepărtează oamenii de credință cu aroganța lui. Cu lipsa de reacție și de empatie față de aproapele său.

În clasa a 6-a, parcă, am întrebat un profesor de religie – popă la rândul său – de ce preoții își încalcă predicile pe care le fac. Mi-a răspuns că sunt obraznică și că ar trebui să fac ce zice preotul, nu ceea ce face el, că și el e om și are dreptul de a greși. Așa e. Și preafericitul e om. Și greșește. Dar greșelile trebuie asumate pentru a fi iertate.

Iar aroganța unui om, care-ar trebui să ofere cuvinte de alinare în loc de condamnări, e de neconceput. Mai ales când prin acest mod reușește să întoarcă oamenii, creștinii, unii împotriva altora.

lumanare

O fărâmă de umanitate

E revoltător nivelul scăzut de toleranță, de compasiune și de empatie al unora. Mă îngrozesc la gândul că oamenii ăia, care urlă pe diverse forumuri că rockării-s nespălați și merită să moară, sunt ființe care trăiesc în societatea asta și nu le crapă obrazul de rușine și nesimțire. Mă enervez când văd cum persoane publice uită cât de fragil e trupul și psihicul uman, uită că-n urma victimelor au rămas părinți și prieteni care nu pot concepe gândul că atât de mulți tineri s-au stins în câteva minute. Au rămas în urmă oameni care au nevoie de alinare și de consolare, nu de isterii și amenințări cu pedepse divine.

Ce creștin e ăla care, în loc să ofere consolare, se transformă în judecător în momente critice?! Cât de habotnic și cât de obtuză trebuie să-ți fie gândirea ca să arunci cu vorbe despre iad, diavoli și pedepse divine, în timp ce părinții, care și-au aflat pruncii la morgă, nu reușesc să găsească un gând de consolare?!

Tot încerc să-mi dau seama cum au ajuns unii să compare și să lege o tragedie de o joacă de-a costumatul?! E fenomenală abilitatea unora de a găsi simboluri, legături oculte în coincidențe și accidente. Refuz să cred că trăiesc într-o lume atât de bolnavă și de rea, de meschină.

Am citit nenumărate articole și mărturii despre ce s-a întâmplat în 30 octombrie. Nu știam pe cineva de acolo și tot nu pot să fiu indiferentă. Pentru că n-ai cum, ca om, să rămâi indiferent la o asemenea tragedie.

Tot ce poți face e să oferi condoleanțe și ajutor celor îndoliați. E singura atitudine acceptabilă față de cei rămași în urmă, în astfel de situații. Orice alte idei legate de religie, pedepse și simboluri ascunse păstrează-le pentru tine, purule cre(ș)tin.

Din respect față de oameni, din respect față de ideea de umanitate!

living-the-hungarian-dream

Românca în Budapest

Pe cât de străin mi-e graiul maghiar, pe atât de mult mi-a plăcut cealaltă capitală. Clădirile restaurate și valorificate, toate marcajele și-n limba engleză, curtea lui Gojdu – în ciuda zecilor de restaurante diverse de la parter, toată construcția arată impecabil și-ți lasă impresia că ești în altă lume, alt oraș, altă țară – Szimpla Kert cu dezordinea și amalgamul de culori, cafenelele cu pisici unde ești rugat să nu te atingi de mâncarea și apa felinelor, Dunărea cu zecile de ambarcațiuni de tranzit sau de lux, cetatea cu miile de trepte, citadela de unde se vede o mare parte din oraș, toate m-au cucerit. Am folosit Here Maps pentru a nu ne pierde prin oraș.

Că-s prea mulți turiști pe străzi, iar chinezii sunt neciopliți, e partea a doua. Nu cred că am perceput chinezii ca needucați doar pentru că nu le înțeleg limba – anumite limbi par agresive deși nu sunt – pur și simplu mulți chinezi nu aveau pic de respect față de ceilalți turiști, se băgau în față, își lăsau pruncii să urle pe străzi și se certau. Pe un pod mic mai mulți prunci chinezi se jucau incomodând și împiedicând turiștii care voiau să treacă, în timp ce părinții se amuzau de pe margine.

Pasajele subterane, precum și toate zonele din jurul gării Budapest Keleti sunt pline de refugiați, iar voluntarii unguri le aduc mâncare în canistre. Nu le-am recunoscut dialectele, dar sunt pașnici, mulți stăteau pe saci de dormit și se jucau pe telefoanele mobile.

Selfie sticks! Atât de multe bețe pt selfie! Nu înțeleg rostul bețelor respective, așa cum nu înțeleg nici rostul pozelor selfie cu obiectivele turistice. Mi s-a părut că deși avem tehnologie din abundență, dispunem de tot mai puțină empatie, de compasiune și de respect față de cei din jur. Oamenii se înghesuiau, se călcau pe picioare, dar puțini își cereau scuze pentru disconfortul provocat altui om.

În 20 august a fost gratuită intrarea în Parlamentul Ungariei, dar coada de așteptare se întindea pe cel puțin 1 km. Așa că decât să stăm la rând, am preferat să ne plimbăm prin oraș. Seara a fost un spectacol de artificii și m-am distrat văzând zecile de drone care zburau deasupra parlamentului, ca-ntr-un joc al ielelor.

Trei zile de plimbat pe străduțele pietruite sau asfaltate mi-au pus capac, am dormit aproape o zi întreagă la întoarcere.

Mi-a plăcut nespus de mult apartamentul unde-am stat în sejur, dar despre asta în alt articol.

Momentan câteva poze. Cred că toate obiectivele turistice au fost fotografiate din toate unghiurile posibile, așa că nici pozele mele nu-s spectaculoase.

chinezi-budapesta

croaziera-viking-dunare

lavanda-parlament-budapesta

living-the-hungarian-dream

parlament-budapesta-lateral

parlament-budapesta-opinca

parlament-budapesta-ziua

parlament-maghiar-noaptea

pod-vechi-budapesta

straduta-budapesta

tipic-unguresc

autobuz-pe-dunare

budapesta

amfiteatrul-boga

Padiș, iulie 2015

O floare văzută pe Valea Galbenei. Mi-am zis că-i bună de afișat pe blog. Deși nu-i nici bine încadrată și nici punctele de focalizare nu-s taman nimerite. Dar când atârni deasupra apei, cu un picior prins de-un lanț, iar cu o mână îmbrățișezi un colț de stâncă, zău că punctele de focalizare nu-s primordiale …

floare-mov-valea-galbenei

 

valea-galbena

Aproape de izbucul Văii Galbene (Padiș), înainte de porțiunea de lanțuri. Ne-am aprovizionat cu apă rece și fără pic de gust de clor. Acum îmi pare rău că am lăsat răul de înălțime să mă cuprindă și n-am făcut o poză cu cele 3 (sau 4?!) marmite uriașe, una sub alta, care se văd când treci printr-o parte îngustă a traseului Văii Galbene. Superb peisajul!

poza-cetatile-ponorului

Poză din Cetățile Ponorului. Nu-i grozavă, dar io m-am simțit nemaipomenit că am reușit să evit mulțimea de pe traseu, coborând ușor și cu grijă printre uriașii bolovani. Nu-mi luați exemplul, io am 50 de kile cu tot cu bocanci și flexibilitatea unei mâțe sălbatice.

Am întâlnit mulți, tare mulți turiști străini. E interesant cum turistul străin (ungur, polonez, american) poate veni echipat în Padiș, cu bocanci și haine sintetice, care se usucă rapid, cu șosete trase peste glezne și o șapcă/pălărie care să-l ferească de soare, cu ghiozdanul în spate și cu bețe de trekking. Însă, cu excepții desigur, turistul român vine-n balerini/sandale/teniși și-n blugi/fustă (?!?), cu poșetuța de piele într-o parte, oripilându-se la văzul traseului. Care traseu marcat, deși nu-i complicat, presupune ceva mai multă dibăcie decât urcarea scărilor rulante din mall.

amfiteatrul-boga

pietrele-boghii

vedere-pietrele-boghii

Ultimele 3 poze sunt făcute din Amfiteatrul Boga sau Pietrele Boghii. Traseu ușor, marcat.

calea-ferata-vadul-crisului

La munte, fără filtre

Poze de acum 2 săptămâni, când am făcut o plimbare din Vadul Crișului până-n Bratca. Pădurea încă arăta ca după un război cu iarna, mugurii abia-și făceau loc pe crengile copacilor, însă câteva specii de păsări deja-și intraseră în ritm, în dansul împerecherii.

Oricât de bine arată pozele alea saturate de culori, natura e frumoasă așa cum o vezi în realitate, fără filtre și adaosuri exagerate de culori. Mai ales dacă o vezi de sus, de pe creastă, după 20 de minute de urcat printre crengi semiputrezite și frunze uscate. Ăsta-i felul meu de a vă încuraja să vă luați bocancii-n picioare și să dați o fugă până-n Șuncuiuș, spre exemplu. Că-i la o aruncătură de băț de Oradea, iar traseele sunt marcate.

Uitându-mă la pozele făcute, da, mai bine-mi cumpăr un obiectiv 18-55 mm decât pantofii ăia drăguți, dar pe care nu pot merge fără a mă simți ca o girafă leșinată. Oricât de mult iubesc obiectivul de 50 mm, e frustrant să nu pot cuprinde peisajele în cadre mai mari. Da, știu, nu-i cel mai sharp, mai ales pe un 400D vechi de 8 ani, dar pentru poze de blog e ok. Și ieftin.

apuseni-vad-crisului

calea-ferata-vadul-crisului

poza-de-pe-stanci-suncuius

vadu-crisului

 

aprilie-2015-vadu-crisuluimerci, Robi :)

 

trandafir

Caut tabletă

De vreo 2-3 săptămâni mă chinuie niște dureri de rinichi. De fapt, am aflat zilele trecute, nu rinichii mă chinuie, ci coloana. Care coloană vertebrală e terorizată, la rându-i, de ghiozdanul mult prea greu pe care-l duc aproape zilnic pe umeri și spate.

Ghiozdanul meu zilnic a ajuns să cântărească vreo 6-7 kg. Practic, cu tot cu ghiozdan ating și eu greutatea necesară săriturii cu parașuta. :))

Cel mai greu – și mai dăștept echipament din geantă – e laptopul, ov cors, vreo 3,5 kg, 4 cu tot cu încărcător. Pe care aș vrea să-l las acasă, iar la birou să-l înlocuiesc cu o tabletă. Documentele și imaginile necesare le-aș accesa remote sau în drive/dropbox, că de aia există teamviewer și cloud services.

Doar că sunt atât de multe modele pe piață, la prețuri de laptopuri, încât zău că nu știu ce să mai aleg.

Știu sigur că nu vreau o tabletă cu Android! Mai degrabă-mi iau un laptop ieftin, fără sistem de operare, și rog pe cineva să-mi instaleze Ubuntu decât o tabletă cu Android. Fiecare cu piticii săi, da? 🙂 Ăl de-aruncă piatra cu Android is better than anything else, și-o ia peste dejte cu făcălețul!

Momentan mi-au atras atenția iPad mini retina – care-i vreo 1400 lei – mini pt că atât mi-e bugetul – n-am croșetat suficient luna asta 🙂 -, și un Asus Tab 8 – windows, vreo 1200 lei.  Quad Core, 2 GB ram și o rezoluție ok. Plus că-mi place cum se mișcă windows pe telefon – am lumia 520, cel mai bun telefon ieftin pt mine -, rămâne să văd dacă se mișcă la fel și pe o tabletă.

Pe tabletă am nevoie de thunderbird/client mail, browser, tweetdeck, PhotoScape/soft editare foto, soft pt imprimanta din birou.

Diferența de preț dintre cele 2 e mică, mă atrage iPad-ul, dar și tab 8 cu win e ok, în ideea că multe din aplicațiile pe care le folosesc pe laptop le găsesc și pe tabletă, practic n-ar fi o schimbare majoră. Nu știu prea multe despre iPad ori despre vreun produs Apple, n-am lucrat până acum cu iOS, dar presupun că n-o fi prea greu să învăț.

Nu țin musai să iau o tabletă nouă, poate fi și second hand.

Help? 🙂 Pro and cons, mai ales dacă aveți deja o tabletă și vorbiți din experiență.

trandafir

 

blue cat

AFF – Away from Facebook!

Speram să treacă neobservată decizia mea de a renunța, temporar, la profilul de Facebook. În definitiv, nu sunt o persoană populară ori sociabilă, speram că eticheta de om arogant sau nesuferit – pe care mulți necunoscuți mi-o atribuie – mă va feri de multe aspecte neplăcute ale vieții de adult care trebuie să se scalde în baltă cu toate animalele, c-așa a fost învățat.  Însă în ultimele 2 zile am primit neașteptat de multe mesaje/SMS-uri/mailuri despre cum de nu mai apar online, dacă-s ok etc. Și aș vrea să se înțeleagă un lucru:

I need a break! Am nevoie de liniște, de filtre mai eficiente. Uneori sunt precum o furtună de vară: întâi se văd fulgerele, dar tunetele sunt cele care înspăimântă. 

Nu, n-am blocat pe nimeni (de altfel, nu știu să fi blocat pe cineva, dar presupun că n-o fi o procedură prea complicată), am folosit foarte rar butonul „Unfriend” și, de obicei, în cazurile unor persoane prea înguste la minte pentru a le tolera, iar atunci când am realizat că nu am prea multe în comun cu unii oameni, am preferat opțiunea „Unfollow”.

Nu sunt obligată să dau explicații cuiva, dar am o obligație față de propria-mi persoană de a avea grijă de mine. Facebook e un canal prea intruziv și, bizar, tentant. În ideea că dacă îți pierzi capul pt 2 secunde, poți scrie și lansa online o mulțime de afirmații pe care nu le-ai lăsa să vadă lumina zilei în mod normal. Facebook parcă te invită să te oferi pe tavă, să lași să se vadă cât mai multe, să spui tot ce-ți trece prin cap, fără a te gândi pentru câteva secunde la consecințe. E atât de ușor să rănești pe cineva în era social media…

A nu se înțelege că am adoptat curentul „anti-facebook”, ce s-a viralizat în anumite grupuri. Nu, pur și simplu am realizat că e prea mult zgomot de fundal în jurul meu. Iar 90% venea de pe FB.

Da, momentan nu mai sunt pe Facebook, dar atelierul continuă. Pentru prieteni sunt pe YM!, skype și telefon. În rest mă găsiți prin e-mail și twitter.

blue cat