Lilisor.net

Aşa spunea Mihai Constantinescu, dar probabil că pe vremea aceea problema câinilor vagabonzi nu era atât de gravă.

Am văzut campania iniţiată de Evenimentul Zilei şi o susţin întru totul. Păcat că a fost demarată după ce câinii vagabonzi au făcut alte victime.

Iubesc animalele şi aş da orice să am căsuţa mea unde să cresc vreo 2 câini şi 3 pisici. Mi-e milă să ţin un câine într-un apartament micuţ, mai ales la un program de lucru inflexibil. Mă doare când văd câini de rasă fără stăpân, colindând confuzi pe străzi sau când pisoi amărâţi sunt bătuţi cu bestialitate. Dacă iubesc animalele nu înseamnă că doresc să le văd pe stradă, umblând în haite, atacând şi semănând spaimă în lumea din jur.

La bloc avem un câine care are grijă de cele 3-4 pisici care au supravieţuit iernii. Acum câţiva ani au venit hingherii, l-au luat, l-au castrat şi i-au dat drumul. Nu e agresiv, mai latră din când în când pe alţi câini dar dacă îi spui “Marş”, tace şi pleacă în treaba lui. Partea amuzantă e că răspunde la apelativele “Ţiţu!” sau “Pisi!”. Cu toate acestea, niciodată nu poţi să fii sigur că nu va ataca vreodată! E totuşi un animal imprevizibil!

De când a venit căldura, în jurul blocului s-au adunat tot mai mulţi câini. În fiecare seară şi noapte au “concerte”. Latră de parcă ar fi în Al Doilea Război Mondial canin. Sper să treacă hingherii să-i ducă la vreun adăpost. Mai bine prevenim decât să tratăm, nu?! Acele persoane care se bat cu cărămida în piept că iubesc animalele şi că hingherii comit un sacrilegiu atunci când adună câinii, ar trebui lăsate într-o cuşcă plină cu animale adunate de pe străzi.

Un animal fără stăpân, fără o educaţie e un animal sălbatic. Dacă îi dai de mâncare nu înseamnă că te-a adoptat, nu înseamnă că nu te va ataca vreodată. Eu am fost muşcată de un câine. Aveam 7 ani, şi cu doar 2 săptămâni înainte de nefericitul eveniment am fost vaccinată anti-tetanos la şcoală (chiar, se mai fac astfel de vaccinuri în clasa 1?). De atunci mi-e frică de câini.

Ca o comparaţie, poate puţin deplasată: aşa cum locul unui copil nu e pe stradă, aşa niciun câine nu ar trebui lăsat liber în oraş. Diferenţa e că un câine nu are de ales.

Dacă edilii oraşului Oradea tot vor să facă ceva pentru acest oraş, în loc să construiască o cruce stupidă mai bine ar investi banii într-un centru unde să fie adunaţi, castraţi şi, dacă e cazul, eutanasiaţi câinii fără stăpân. Măcar străzile vor scăpa de pericolul câinilor maidanezi.

M-am săturat de prostiile extremiştilor! M-am săturat de naivitatea de care dau dovadă toţi cei ce cred că sunt discriminaţi în societate, că în România nu e musai să vorbeşti limba naţională sau că în Transilvania legea nu are nici o putere.

M-am săturat de extremiştii maghiari dar şi români deopotrivă care pentru a obţine câteva voturi şi un fotoliu cald recurg la orice prostie pentru a-şi îndoctrina electoratul.

M-am săturat de afirmaţiile iredentiste şi extremiste ale lui Tokes, care pe baza naivităţii electoratului maghiar are asigurat bine mersi un fotoliu în Parlamentul European.

M-am săturat de articolele pline se subînţelesuri şi de instigare la ură faţă de minorităţi.
În Oradea nu au fost probleme între etnii. De ce e musai să apelaţi la slogaluri iredentiste pentru a obţine ceva? Mi-e groază de campania electorală pentru postul de primar.

Acum vreo 2 săptămâni în Oradea câţiva extremişti au lipit afişe în care se spunea că Ardealul aparţine Ungariei. Românilor şi maghiarilor, nu vedeţi că e doar o formă de a vă instiga? De a vă întoarce unul împotriva altuia? Sunt scârbită de spiritul ăsta de turmă. Judecaţi înainte de a trage concluzii pripite. În loc să vă urâţi şi să vă omorâţi pentru o tâmpenie mai bine cautaţi adevăratul motiv pentru această râcă. Hai că nu e greu! Materie cenuşie avem cu toţii, contează cum o folosim!

De când e lumea s-a folosit această strategie. Pentru că e mai simplu să te evidenţiezi prin a acuza şi a instiga decât prin a încerca să găseşti o rezolvare. Vai, dar cât de uşor e să te arunci în luptă atunci când te afli în spatele oştenilor.

În ceea ce mă priveşte, toate articolele şi afirmaţiile iredentiste îmi aduc aminte de Troia. Sau de cruciadele duse în numele religiei. Nu contează cine pică, important e ca acele persoane care conduc din spate să-şi atingă scopul.

Azi am citit câteva articole - aici, aici şi aici - ce tratau subiectul limbii maghiare în instituţiile sanitare şi arhicunoscuta problemă a minorităţilor din Ardeal. Conform autorilor articolelor, maghiarii riscă să moară pentru că doctorii nu cunosc limba maghiară, motiv pentru care un doctor care nu cunoaşte limba minorităţilor riscă să-şi piardă locul de muncă. Probabil că acele persoane care au scris articolele (dar şi cei care au făcut aceste afirmaţii) nu cunosc realitatea. În toate spitalele din Ardeal doctorii şi asistentele cunosc şi limba maghiară. Nu toţi, dar majoritatea o cunosc. Spun asta în cunoştinţă de cauză.

Vreţi exemple? Mergeţi în Ardeal şi vă documentaţi. Intraţi într-un cabinet medical şi veţi auzi maghiară apoi română sau ambele limbi. Nu mai otrăviţi românii din restul ţării cu articole prost documentate şi scrise doar ca să ai ce pune în ziar.

Din cei 2 cititori fideli ai acestui mic blog (undeva jos, se poate observa că mi-am pus şi eu feed şi am 2 subscriberi, yey!) probabil că unul s-a întrebat ce s-a întâmplat de n-am mai scris de vreo 2-3 zile. Adevărul e că zilnic sunt pe blog dar nu am timp să scriu, îmi pierd ideile pe drum sau în timp ce vin obosită de la vreun examen sau job.

Anyway, azi am băut cafea (pentru necunoscători, cafeaua are un efect asemănător cu … marijuana asupra mea, dar numai dimineaţa) aşa că ideile au început să curgă. Era şi cazul, având în vedere că la examenul de marţi inspiraţia a fost sublimă dar a cam lipsit cu desăvârşire, mai ales că a fost un examen de … creativitate. Oricum mâine mă aşteaptă un alt examen, la Partide politice, o materie ce nu mă atrage absolut deloc, politica nu mă interesează, dimpotrivă îmi provoacă scârbă şi îmi taie pofta de mâncare aşa că dacă în săptămânile ce urmează veţi citi despre studenţi cu restanţe, să ştiţi că mă număr printre ghinionişti.

Mă număr printre cele 20 de milioane de români care nu au o cultură politică şi nu doresc a aprofunda subiectul. Dacă m-ar interesa politica probabil acest blog ar fi plin de articole pe tema platformelor politice ale partidelor din România, probabil că pseude-blogul lui Ion Iliescu ar fi la mine în blogroll iar cel al lui Năstase ar fi linkuit din 2 în 2 posturi. Sau poate cel al Elenei Udrea, că tot e tanti blondă.

Înţeleg faptul că există jurnalişti ce se axează pe economic, politică, social, divertisment, dar nu înţeleg de ce trebuie să mi se impună să studiez o materie pe care nu o pot aprofunda, nu-mi face absolut nici o plăcere să o studiez şi nu am nici un interes în a învăţa pentru examenul respectiv. Nu era mai simplu dacă era opţională? Nu era mai simplu dacă fiecare student avea dreptul de a alege domeniul preferat? Am colegi care sunt mari iubitori de sport şi doresc a se axa pe jurnalismul sportiv după terminarea facultăţii. Mi se pare o tâmpenie să le impui să studieze politica din moment ce sportul e singurul domeniu în care vor reuşi. Spun asta pentru că eu consider că orice muncă depui, dacă nu o faci cu drag şi pasiune nu vei reuşi să atingi performanţe şi rişti să devii un om frustrat şi plin de ură.

Politica mi se pare un domeniu în care lucrurile nu au un curs firesc, de parcă în politica râul curge din aval în amonte.

Of, cred că am băut cam prea multă cafea azi. Merg să-mi mai fac una, cine ştie ce mai debitez!

Politica e un subiect la care toţi ne pricepem. Cu mic, cu mare, toţi suntem “aşi” în a evidenţia doctrinele şi ideologiile politice. Teoretic suntem buni la toate, suntem buni de gură dar n-am acţiona. Suntem urmaşii lui Moromete din Poiana lui Iocan.

En fine, nu despre asta voiam să vă vorbesc. Cu toţii aţi auzit de rezultatele alegerilor de ieri. Referendumul a picat, parlamentarii vor fi aleşi tot pe liste, cine dă mai mare şpagă va avea asigurat un fotoliu în Senatul României şi va dormi în continuare, că doar FNI veghează .. de fapt asta era altă poveste. Citeşte mai departe »

Zilele trecute am văzut o dubiţă plină de afişe electorale, scrise în maghiară iar din maşină se auzea ceva mesaj electoral, tot în maghiară.

Am crezut că nu văd bine. Eram în tramvai şi chiar am crezut că a fost o simplă coincidenţă.

Azi dimineaţă am venit la servici, ca în fiecare zi “muncitorească”. Pe panoul din faţa firmei, plin de tot felul de afişe electorale, ce mi-e dat să văd? Afişe în maghiară ale partidului UDMR. Mi-am dat seama că sunt ale acestui partid după ce o colegă mi-a tradus şi mi-a spus că şi numele partidului a fost tradus în maghiară. Cum puii mei să faci o campanie electorală în maghiară? Eu, ca româncă nu am voie să fiu informată corect în ceea ce-i priveşte pe candidaţii UDMR? Eu nu am voie să votez cu acest partid? Cum să-i mai votez dacă eu nu ştiu o boabă de maghiară iar ei îşi fac campanie electorală în maghiară? Citeşte mai departe »