Lilişor.net » Retete Culinare

Sarmale cu “păsat”

lilisor — Fri, 23 Dec 2011 21:06:10 +0000

Şi cu varză acră, carne de porc & vită. Fierte cu şonc afumat în oală obişnuită, că n-am de lut.

Mâine voi încerca să gătesc sarmale cu păsat. Până nu m-am mutat ïn Oradea nici nu ştiam de păsat (sau e pisat? Fără ş).

Voi documenta foto procesul şi voi reveni cu detalii mâine seară.

Ciorba bogatului

lilisor — Sat, 29 Oct 2011 18:11:54 +0000

Acum ceva vreme îţi povesteam de ciorba săracului, despre cât de uşor şi de rapid se face, dar şi cât de gustoasă e. Ei bine, acum îţi propun să încerci ciorba bogatului. Am numit-o aşa pentru că, pe lângă legume, conţine carne. Bucăţi de şonc (sau pecină, cum îi mai zice bunica din Banat) afumat bine.

Reţeta e simplă, orice neiniţiat într-ale bucătăriei poate găti ciorba bogatului. Da, chiar şi cei care nu ştiu să taie o ceapă, dar au un robot de bucătărie la îndemână. Sau un bărbat, după caz!

Iei o ceapă mare, o tai mărunt şi-o căleşti într-o oală antiaderentă cu 1 linguriţă de ulei. Apoi toci un ardei iute, pe care-l pui în oala cu ceapa călită, apoi o linguriţă de boia dulce şi imediat o cană de apă, vreo 250 ml. Eu pun apă imediat după ce-am pus boia ca să nu apuce să se ardă, că se amăreşte şi nu pică bine la ficat. Apoi pui bucăţile afumate de şonc şi cartofii tăiaţi cubuleţe. Dacă-i musai, mai pui sare, dacă nu, doar piper şi, la final, pătrunjel proaspăt.

Io am avut pecină (jambon cred că-i zice) adusă de ai mei, era bine sărată şi afumată. Dă o aromă excelentă mâncării! La bunica la ţară carnea asta de porc se afumă şi se sărează bine şi-apoi se păstrează într-un chiscant mare plin cu untură. Toată iarna bunica făcea sarmale cu pecină de porc.

p.s: în Banat chiscantul e un vas de metal cu interiorul emailat ca şi găleţile de pe vremuri, în care se păstrează, peste iarnă, diverse preparate din carne afumată sau brânzeturi. Sus e îngust, cilindric, devenind tot mai mare la bază. Pentru a menţine temperatura optimă în vas, se acoperă cu un capac, fie ermetic fie doar de formă. Tot chiscant îi spune şi stropitoarei, dar numai dacă-i de metal. Habar n-am cum îi zice prin restul ţării.

Tortilla cu nişte carne de curcan

lilisor — Sat, 17 Sep 2011 15:21:23 +0000

Aveam poftă de tortilla de câteva luni. Dar pentru că-n Oradea nu ştiu să existe vreun local unde se serveşte mâncare cu specific mexican, indian, thailandez, japonez etc., mi-am pus pofta-n cui şi-am răbdat. Până aseară când piticul ăla responsabil cu poftele a ieşit din cuib şi-a făcut scandal. El vrea tortilla şi nu-i pasă ce fac, dar tortilla să-i dau la cină!

Am găsit lipii în Kaufland, la 12 lei pachetul cu 8 bucăţi. Scump, dar n-am avut de ales. Ţi-am spus doar că piticul m-a ameninţat şi m-a prins la înghesuială!

Pentru maglavaisul de umplutură am tăiat 2 cepe, 2 bucăţi de ardei gras galben (2,99 lei/kg la Kaufland, faţă de 7,99 lei kg de ardei roşu), vreo 500 de grame de carne tocată de curcan, o conservă de porumb, un ardei iute, 3-4 frunze proaspete de busuioc, piper mozaic (roşu, verde, negru), sare, 2 roşii zemoase, curăţate de pieliţă, şi nişte pastă de ardei, d-aia ungurească pe care o folosim de obicei la bogracs. Le-am băgat toate astea pe rând într-un wok, la foc mediu, cu o jumătate de linguriţă de ulei.

După 25 de minute maglavaisul era gata, am încălzit lipiile pe rând într-o tigaie unsă cu unt şi ne-am pus pe mâncat! Piticul a fost mulţumit. S-a plâns el că voia tortilla mai picante, dar i-am mai băgat pe gât nişte piper mozaic şi Doamne, bine i-a picat! Da, ştiu că nu e reţeta originală de tortilla. Pe pachetul de lipii era trecută o reţetă ce implica multe sosuri din comerţ, aşa că am improvizat.

Dacă ştii unde găsesc lipii mai ieftine, dă-mi de ştire. Cam scump 12 lei 8 bucăţi de lipii mici. Sau na, poate mi se pare mie, că-n Oradea salariile nu-s ca-n alte oraşe…

Poftă de ardei umpluţi cu carne de curcan

lilisor — Tue, 19 Jul 2011 15:35:30 +0000

Zilele trecute, venind de la serviciu în miezul zilei (c-aşa-i în preaviz), pe la etajul 3 m-a izbit un miros de ardei copţi şi umpluţi. Vecina de palier deschisese uşa apartamentului, să aerisească. Aşa-i la etajul 4. Vecina e o bătrânică de vreo 50 de ani, simpatică foc, mereu zâmbeşte când ne vede. Şi, judecând după mirosurile ce ies din apartament, găteşte excelent!

Io-s mai ruşinoasă de felu-mi, chiar dacă salivam precum un câine în faţa unei bucăţi de cârnaţ afumat, tot nu m-am dus să-i cer vecinei o bucăţică de ardei. Oricât de simpatică mi-ar fi! Dar mi-am pus în gând să gătesc, chit că mă omoară căldura din casă. Zis şi făcut!

Am fost la piaţă şi-am găsit la un nene de la ţară nişte roşii d-alea suculente şi cu miros de roşii din grădină, câteva bucăţi de ardei galben şi nişte varză acră mărunţită. Delicioasă! Viitorul fost coleg, Andrei, mi-o spus să încerc şi carnea de curcan. Spre ruşinea mea, n-am mai mâncat până acum carne tocată de curcan. Nu ştiu de ce, dar prost am procedat până amu. E excelentă!

Am avut 7 ardei mari, i-am curăţat de seminţe, iar căpăcelele rezultate le-am tăiat mărunt şi le-am călit cu 3 bucăţi mari de ceapă. În tigaia cu ceapă şi ardei am adăugat puţină pastă roşie de ardei cu pătrunjel, apoi am pus şi o jumătate de kilogram de carne tocată de curcan. Am amestecat bine, am mai adăugat nişte curry (nu ştiu de ce, dar parcă acest condiment se potrivea), piper măcinat, sare şi am mai lăsat puţin la călit. Pentru că s-a lăsat zeamă de la legume şi carne, am omogenizat cu nişte pesmet şi o mână de orez. De obicei pun mai puţin orez la ardeii umpluţi pentru că mi-e lene să-l fierb înainte şi dacă e prea mult, se umflă-n ardei şi se împrăştie tot amestecul prin oală.

Apoi, la fierbere am pus o parte din varza acră pe fundul oalei, iar restul peste ardeii umpluţi. Am mai pus şi 2 roşii d-alea uriaşe, să dea gust. Oala a stat pe aragaz, la foc mic, vreo oră. Între timp, am deschis toate geamurile de la balcon (fiind pe colţ, se mai face niţel de curent şi mai adie vântul) şi-am ieşit din bucătărie. În timp ce găteam, pisica miorlăia ca o disperată în coridor. Probabil mirosurile ce ieşeau pe sub uşă o ispiteau şi ea n-are voie în bucătărie când fac de mâncare.

Să mai spun că s-a mâncat tot şi singurele ingrediente pe care le-am aruncat au fost o frunză de dafin şi multe boabe de piper negru?

Mic dejun dulce

lilisor — Tue, 12 Jul 2011 06:02:03 +0000

Nu ştiu de voi, dar în copilărie părinţii mei nu prea erau adepţii micului dejun dulce. Când eram prunci de grădiniţă, motivau cu eternul pretext: „să nu facă pruncul viermişori”. Odinioară, la ţară (poate încă şi acum, cine ştie?!) se spunea că dulciurile duc la apariţia acestor paraziţi. Cam la fel cum ne ameninţa bunica atunci când beam multă apă: „ai să faci broaşte-n burtă!”.

De câţiva ani, micul meu dejun e aşa cum îl poftesc: fie o omletă delicioasă, fie chiflă cu măsline, roşii şi brânză, cereale cu lapte, fructe uscate sau … lubeniţă! (sau lebeniţă, cum îi zice în Ardeal)

Mmmm, nimic nu se compară cu o felie rece şi dulce de lubeniţă. Iar dacă mai adaugi la combinaţie şi nişte porumb fiert, sărat bine, gata, poftele copilăriei sunt satisfăcute.

Bună dimineaţa

Cum să cucereşti un bărbat?

lilisor — Tue, 05 Jul 2011 19:48:08 +0000

Nu ştiu ce fac alte domniţe, dar io l-am cucerit pe Laurenţiu după ce i-am făcut de mâncare. Sau cel puţin asta sper! De obicei, ardelenii se gândesc mai mult la stomac decât la sâni, aşa că, am avut noroc!

Astă seară i-am reamintit de ce în câteva zile vom ciocni un pahar de vin în cinstea celor 5 ani: i-am făcut mâncare cu multă carne. Practic e cea mai bună reţetă de a cuceri un bărbat pe termen lung, fireşte.

Reţeta o am de la bunica: căleşti 2 cepe împreună cu vreo 2 ardei kapia (dacă n-ai kapia, sunt buni şi cei graşi, dar n-au aceeaşi savoare), apoi adaugi vreo 600 gr. de carne tocată de porc şi nişte pastă ungurească de ardei (picantă, dacă vă pică bine). Amesteci bine să nu se formeze gogoloaşe de carne şi apoi adaugi cartofi tăiaţi cubuleţe.

Nu uita să pui sare, piper, vreo 2 frunze de dafin. La final adaugi frunze de pătrunjel şi ţelină, tăiate mărunt, şi vreo 3-4 căţei de usturoi pisaţi. Mai laşi să dea un clocot şi gata!

Probabil mâncarea asta are o denumire, dar io nu o ştiu. La ţară îi zice pur şi simplu mâncare de cartofi cu carne. Şi tare bună e!

Poftă mare!

p.s: cele de mai sus nu se aplică bărbaţilor care gătesc. acolo trebuie să încerci cu … nu ştiu cu ce, că al meu nu găteşte!

Idee de prânz rapid: piept de pui scăldat în bere!

lilisor — Tue, 28 Jun 2011 12:23:49 +0000

Ideea e pentru cei care locuiesc la 5 minute de serviciu (cazul meu) sau cei care au neveste (soţi, logodnici care gătesc) şi pot ajunge rapid acasă în pauza de masă.

Am cumpărat 2 bucăţi mari de piept de pui, le-am spălat bine, le-am tăiat cubuleţe şi le-am aruncat în wok (tigaia aia adâncă în care se prepară mâncare la temperaturi ridicate). Alături am pus o ceapă tăiată nu prea mărunt, o linguriţă de ulei şi 2 linguri de miere.

După ce carnea de pui a prins o culoare roşcovană, am adăugat o doză de bere. Amu, io n-am găsit bere neagră, că aia-i mai bună, aşa că am folosit Borsodi, bere ungurească. E bună.

După circa 20 de minute poţi adăuga 2 linguri de smântână (berea deja şi-a făcut treaba bine, dar nu prea o mai vezi în wok) şi după vreo 2 minute poţi lua wok-ul de pe aragaz că e gata mâncarea. Rapid, bun, gustos, delicios! Poţi mânca cu o garnitură de mămăligă sau de orez cu nişte curry. Dacă ai! Dacă nu, e bun şi aşa!

Reţeta e preluată de la maestrul Adi Hădean, fireşte!

Ouă vopsite natural cu coji de ceapă

lilisor — Sat, 23 Apr 2011 18:43:16 +0000

Anul ăsta, ca niciodată, am vopsit ouă de Paşti. De obicei mergeam acasă la Lugoj şi îi ajutam pe ai mei să vopsească ouă. Dar pentru că am rămas în Oradea, am avut de pregătit totul pentru masa de Paşti. Am colorat doar 15 ouă, suficient pentru noi doi şi musafirii care vor veni.

Fiindcă m-am decis pe ultima sută de metri să vopsim ouă, după ce iniţial am cumpărat vreo 20 de ouă de ciocolată, n-am avut coloranţi. Aşa că am improvizat cu coji de ceapă. Am curăţat vreo 3 cepe roşii şi una albă şi-am pus cojile la fiert împreună cu ouăle. Am lăsat oala să fiarbă la foc mic vreo jumătate de oră.

Un singur ou s-a spart, restul au ieşit de-o culoare maronie-roşiatică, naiba ştie ce culoare e exact.

Poate anul viitor voi evolua şi voi vopsi ouă în mod natural şi cu alte culori.

Să paşteţi fericiţi şi fără excese culinare!

Salată de leurdă cu ton

lilisor — Wed, 30 Mar 2011 11:42:15 +0000

Altă idee de prânz rapid: salată de leurdă cu ton. Se cumpără următoarele: leurdă, conservă de ton în ulei, ridichi, ardei roşu şi gras, lămâie.

Toate cele mai sus menţionate sunt supuse unei spălări temeinice (chiar şi conserva, dacă e prăfuită). Apoi, exceptând lămâia şi conserva, sunt tăiate cubuleţe şi aruncate într-un bol. Se potrivesc de sare, piper, oţet balsamic şi se adaugă conţinutul conservei de ton, cu tot cu ulei. Se mai poate pune şi ceapă roşie, dar din motive de fiere leneşă, eu nu pot mânca ceapă.

Se amestecă bine, se mai verifică dacă e destulă sare şi suficient piper, apoi se înfulecă. Rapid, că nu-i timp de stat degeaba!

Pentru mine a fost o premieră leurda, n-am mai mâncat până acum, dar a fost bună. Din fericire, fiind acasă, am avut opţiunea de a folosi apă de gură şi pastă de dinţi după ce-am mâncat-o, aşa că nu prea am mirosit a usturoi leurdat.

Cum se învelesc sarmalele? [video]

lilisor — Mon, 14 Mar 2011 19:01:23 +0000

Am învăţat să gătesc pe când aveam vreo 10 ani, parcă. O urmăream adesea pe mami când făcea de mâncare, însă am învăţat să învelesc sarmalele urmărind-o pe bunica. Sunt foarte uşor de învelit. Prefer varza acră pentru sarmale dintr-un motiv foarte obiectiv: nu ştiu să fierb îndeajuns de bine varza crudă şi mereu frunzele sunt fie prea moi, fie prea tari. Însă la varza murată, frunzele sunt excelente.

Să nu mai spun de gustul senzaţional pe care-l au sarmalele acre fierte cu nişte slănină afumată.

p.s: în rolul cameramanului amator: mortu!