Category Archives: stupid

don't feed the dictator

Leadershipul vieții.

Într-o perioadă erau foarte populare (probabil că încă mai sunt, dar am ascuns toate reclamele care nu mă interesează și-am setat să nu mai fie afișate) cursurile de leadership. N-am fost vreodată curioasă ce presupune un asemenea curs, așa că nu știu să-ți spun ce se învață acolo, dar presupun că se discută inclusiv despre asumarea responsabilității? Despre diplomație? Despre maniere în afaceri?

E bizar că-n vremuri cu atât de multe cursuri de leadership și atât de multe cărți despre subiectul acesta suntem conduși (nu mă refer doar la români) taman de cei mai iresponsabili oameni, lipsiți de diplomație și tact, de maniere.

Dragnea, Trump sunt doar două exemple.

fructe-toamna

Ziua când mi-a fost rușine că trăiesc în Oradea și-n România

Încerc pe cât posibil să limitez interacțiunile cu oamenii bătuți în cap, cu precădere cu oamenii care cred prea mult în zei imaginari și-n politicieni. Întotdeauna un habotnic va avea grijă să intre cu bocancii-n viața ta și să-ți ordone cum trebuie să-ți trăiești viața. Nu contează că nu-ți cunoaște ambițiile, dorințele, greutățile pe care le-ai întâmpinat, motivele pentru care nu urmezi calea turmei, un creștin întotdeauna va ști mai bine decât tine ceea ce ți se potrivește.

Inițial mi-a crescut tensiunea când am văzut adunarea de oameni în piața Unirii din Oradea, în frunte cu familia „creștină” care-și bate pruncii. Aceeași familie care a făcut scandal că guvernul norvegian a intervenit, pentru că nu acceptă ca „valoare morală” bătaia aplicată copiilor. E unul dintre motivele pentru care nu voi sprijini vreodată o asemenea coaliție (care e dubașă). Dar m-am calmat, pentru că eu chiar cred că pocăiții și habotnicii nu reprezintă majoritatea acestei țări. Pentru că eu chiar cred că există și oameni raționali și pragmatici în țara asta.

Cum poate o organizație să susțină valorile morale ale unei familii sprijinind bătaia în familie? 

E bizar cum scandalul acesta de a cere modificarea constituției, pentru a se specifica foarte clar că o familie e formată din bărbat și femeie nu din „soți”, a crescut treptat pe măsură ce se apropie alegerile parlamentare. Iar PSD-iștii o dau tot mai mult pe „valori creștine” și „tradiție”, „familie”, „naționalism românesc”. Nu știu cine e-n spatele coaliției, dar dacă se va continua în halul acesta și dacă se va obține modificarea constituției, tare mi-e că ne așteaptă limitarea multor drepturi cetățenești.

Nu m-ar mira ca apoi niște habotnici să urle ca toți românii fără copii să fie obligați să-și exercite capacitatea de reproducere și să facă prunci, pentru că populația țării îmbătrânește și habotnicilor le e teamă că n-are cine să le plătească pensiile.

Toți creștinii ăia care-au urlat în sus și-n jos că nu vor imigranți în România, pentru că ar reprezenta o amenințare pentru valorile creștine ale românilor, cer acum să se alinieze unei idei musulmane, unde homosexualitatea nu e tolerată. Nu înțeleg de ce creștinii consideră că au dreptul de a intra în dormitorul unui om, cu atât mai mult cu cât aceiași creștini n-au protestat când au fost cazuri de preoți care-au abuzat psihic și sexual copii.

Păcat că-n școală nu se studiază „1984” a lui Orwell și „Minunata lume nouă” a lui Huxley. Poate-ar fi învățat și tinerii că o lume unde ne lăsăm manipulați pt a limita drepturile altora e o lume cumplită în care nu merită să trăiești. 🙁 Dar bine că se studiază „toleranța creștină”, în care creștinul își bagă nasul în viața altuia și-l judecă. Azi mi-a fost rușine că locuiesc în Oradea și-n România. Și zău că-i prima dată când simt rușinea asta.

fructe-toamna

digi-24-studiu-meserii

De ce, Digi24, de ce?

Potrivit unui articol apărut pe Digi24: „Studiu. Opt din zece români dispreţuiesc bucătarii, croitorii şi frizerii.

Lăsând la o parte faptul că articolul e scris pe genunchi – nu apar nicăieri: citarea autorității de-a făcut studiul, eșantionul pe care s-a făcut, date demografice, date oficiale, apoi folosirea cuvântului „bucătărit”, pe bune, bucătărit?! etc., – comentariile sunt interesante. Și-mi lasă senzația aia de „I don’t wanna live on this planet anymore”. Sunt materiale bune pe siteul Digi24, seria România furată e un exemplu, de ce ai amesteca mierea cu căcatul? Tot căcat vei obține, dar căcat îndulcit.
digi-24-studiu-meserii
Un alt articol susține că 40% din tinerii născuți în 1994 vor să devină antreprenori. Materialul citează un sondaj, că-i greu să-l numești studiu, mai ales când vine de la o firmă de resurse umane ce caută forță de muncă pentru companii din Cluj, iar cei născuți în 1994 au ajuns deja la vârsta ocupării unui loc de muncă. Probabil au chestionat 400 de tineri dintr-o bază de absolvenți, posibil chiar în cadrul unui târg de locuri de muncă, și-au ajuns la niște concluzii. Ei bine, articolul e, la fel ca cel de mai sus, scris pe genunchi. Rapid, hai să dăm un titlu care atrage și sugerează, printre altele, că tinerii se văd patroni, nu muncitori. Asta într-o oarecare contradicție cu articolul care sugerează că românii urăsc munca fizică și meseriile.
 digi24-studiu-tinerii-1994
Să mai aduc aminte de știrile legate de Curtea Constituțională și controversa din jurul legii cu urmărirea penală și abuzul în serviciu? O zi întreagă n-am auzit de la Digi decât că peste 300 (sau erau 3000?!) de oameni politici anchetați pentru abuz în serviciu vor scăpa de anchete dacă judecătorii curții vor dezincrimina abuzul în serviciu. Deși, din câte-am aflat din alte surse, nu era vorba nicăieri de dezincriminare, ci de clarificarea unei expresii interpretabile.
MediaFax, Evenimentul Zilei, Gândul, s-au dus toate-n cap. Și nu cred că motivul e doar goana după afișări și bani.
De ceva vreme și Digi24 o dă tot mai des în bară cu materiale proaste de genul acesta. Păcat!
pisica-ascunsa-sub-patura

O coincidență bizară

Aranjați la cămașă albă și cravată neagră, asortați cu zâmbete seci până la urechi, cu gentuțele lor purtate ca niște școlărițe catolice și cu câte-o carte neagră-n mâini. Doi flăcăi înalți, unul mai brăzdat de acnee decât celălalt, unul mai speriat decât altul. Au bătut ușor la ușă, de vreo 3 ori.
Am deschis ușa apartamentului fără a mă uita pe vizor. I-am studiat pentru vreo 20 de secunde, le-am zâmbit tâmp și, în timp ce închideam ușa, începusem să murmur un „Oh, no, no, no!”, râzând apoi ca o nebună.

Ce coincidență să apară mormonii la ușă în doar 15 minute de la începerea primului episod din Masters of Sex …

pisica-ascunsa-sub-patura

bula-sapun

Vecinul Dexter

De vreo lună încoace mă trezește aproape-n fiecare dimineață un zgomot de mașină mare și-o înjurătură ardelenească de bulevard. „Tulai, Doamnie, ce-i aci!” ori „*tu-i dumniezăii …” au devenit noile forme de salut cu muncitorii care operează pe vidanjă.

Da, în ultima perioadă vidanja a devenit parte din decorul urban al micuței comunități dintre blocurile cu 9 etaje. Într-o dimineață geroasă, de pe la început de martie, aud obișnuitul salut de bulivard „pfoai, de *ula me, ce-i aici …!”. Atunci am realizat că prea des apare vidanja în gura canalizării blocului în care locuiesc.

Mă gândeam apoi că poate în bloc trăiește un nene pe cât de inteligent, pe atât de sociopat. Așa cum există oamenii nebuni, care vorbesc și urlă din senin pe stradă, tot așa există și sociopații care locuiesc în apartamente de bloc. Și de ce n-ar exista unul la mine-n bloc?!

Ca un român veritabil, a improvizat cât a putut de mult pentru a ajunge la soluția optimă de a scăpa de victime: după ce le tranșează, le scufundă în cadă, într-un cocktail molotov de acid sulfuric, oțet balsamic (e ofertă la Lidl), pune niște lime pentru a masca mirosul de piele descompusă și niște leșie, ca să nu trezească suspiciuni. În Crișul Târziu ar fi prea bătătoare la ochi pungile cu părți anatomice umane, așa că sociopatul nostru s-a adaptat situației.

Și uite așa vidanja trebuie să vină aproape zilnic pentru a scoate din canalizare o grămadă uriașă semi putrezită, puturoasă și grețoasă.

Care grămadă puturoasă rămâne-n mijlocul străzii până vin oamenii de la curățenia stradală să o arunce.

Și-am încălecat pe-o vidanjă și-am inventat o poveste-n grabă.

Pam-pam!

bula-sapun

no-mediocrity

Bine că am răbdare, că de aveam putere …

De felul meu sunt liniștită și destul de calmă, când situația e tensionată am tendința de a face glume (pe care, de obicei, doar oamenii isterici nu le înțeleg…) pentru a detensiona atmosfera. Și am răbdare, chiar și atunci când am de-a face cu un om prost. Cum s-a întâmplat azi, cu un curier …

Recurg la sarcasm când the shit hits the fan, că e singura modalitate prin care pot face față unor imbecili. Dacă se aliniază stelele și nimeresc zevzecii taman în ziua când o migrenă mă chinuie cu orele, șansele să rămân calmă scad cu vreo 50%.

Mă sună un curier:

El: „Alo, aaaa, domnu sau doamna aaaa… Liliana?”

Ahm! Da, pentru că vocea mea e atât de groasă încât o poți confunda cu a unui bărbat … 

Eu: „Da, eu sunt Liliana, spuneți …”

El: „Aaaaa, am un pachet pentru domnu sau doamna Liliana, de la Timișoara, nu știu dacă am nimerit numărul de telefon …” (?!?)

Eu: „Liliana e prenume de femeie, încă n-am întâlnit bărbați numiți Liliana, dar fie, nu le știu io pe toate. Unde sunteți?”

EL: „Io-s la adresă, dar nu vă găsesc. Unde să vin?”

Îi explic adresa, de 2 ori, cu o mulțime de detalii în repere: parcare, partea stângă, un cabinet, apartamentul, ce scrie la interfon.

EL: „Bine, întorc mașina și vin imediat”.

Mă sună după 10 minute:

El: „Alo, doamna Liliana, am ajuns, unde să vin?”

Eu: „Urcați la etaj, scrie pe ușă firma, aici sunt”.

El: „Dar unde să urc, că nu văd scări de urcat”

WTF?!

Într-un final cobor și-l aștept în fața clădirii, pe stradă – care e-n centrul orașului! Și stau și aștept. Pentru că e atât de descurcăreț bărbatul ăsta încât a ignorat toate indicațiile mele și m-a căutat în clădirea de peste drum de biroul nostru. Dap! Pentru că … fuck logic!

Dăm unul de altul și începe cu gargara! Că el nu e din zonă, că el nu știe numerele, că trebuia să cobor eu de la început, că câr, că mâr, aaaaaaa, shut the fuck up!!! Durerea de cap e tot mai puternică, simt că-mi iese ochiul drept din orbită, mă înțeapă sub arcadă și mi-e tot mai greu rămân calmă. Colac peste pupăză? Se laudă că mă știe, că a mai adus colete la birou!

Așa că, dacă o exista o divinitate acolo sus, un duh magic și atotștiutor, mulțam, bă! Mulțam că mi-ai dat răbdare și nu putere. Că altfel rămânea fără dinți stimabilul curier!

no-mediocrity

Fed up plus size :D

Ce ironic e faptul că americanii fac documentare după documentare despre obezitate, trag semnale de alarmă, arată cu degetul către corporații și totuși rămân în topul listei cu și despre obezitate. Americanii condamnă grăsimea și stilul nesănătos de viață, în timp ce fotomodelele „plus size” își fac apariția peste tot. Promovând, desigur, ideea că o femeie frumoasă are „forme” și că așa ar trebui să arate. Că nu e niciun bai în a avea 15-20 kg peste media sănătoasă.

În ultimii 20 de ani s-a abuzat de fotoșop, de cum ar trebui să arate un trup uman. Iar fotomodelele anorexice, ridicate pe piedestal, au înrăutățit situația. Dacă ieși din peisaj, ești diferi(ă), ajungi în categoria „nu ești cu noi, ești împotriva noastră”.  Să mai aduc aminte de dășteptul care, după Olimpiada din Londra din 2012, a spus că sportivele de performanță nu mai arată a femei pentru că-s slabe, au sânii ascunși și spatele lat?!

Dacă ești femeie și faci sport, nu mai ești feminină. Dacă ești slab(ă), că așa ți-e forma, ești urât(ă), iar dacă ai 50 kg în plus, ești gras(ă) și pro(a)st(ă).
Dar măcar avem subiect de vaită și etichete noi de aplicat …

Just my 2 cents!

Demagogie și impostură – #7daysofbitching

Discursul lui Ponta, de anunțare a candidaturii la președinția României, mi-a adus aminte de-o înjurătură pe care o auzeam mereu de la bunicul meu din Banat:

„Bată-cie dracu’ să te baaaată. Să te ia și să nu te mai aducă!”. (imaginează-ți că auzi înjurătura asta cu un accent de bănățean ofuscat)

Drept e că taica avea obiceiul de a înjura așa mai ales atunci când vaca nu voia să-și mute curul gras din bălegar și prefera să doarmă pe paiele murdare. Ori când Murgu, unul dintre caii gospodăriei, nu stătea cuminte la potcovit.

Acum îmi pare rău că nu-mi amintesc mai multe din cuvintele de duh pe care le spunea taica atunci când îl enerva câte-un dobitoc din ogradă …

Bunicii tăi cum își alintau dobitoacele?

 

Libertate cu-un șut în fund și isterii de melteni

Uitați-vă la oamenii ăștia din filmare. Uitați-vă cum arată cei ce vor vota la toamnă un președinte de țară.

Oamenii ăștia au ieșit în stradă pentru „libertatea presei independente” și-n timp ce protestau pentru „apărarea” unei instituții media, și-au bătut joc de presă. Să lovești jurnaliști, doar pentru că pun niște întrebări pertinente înseamnă că nu ești capabil să procesezi niște informații, să verifici niște date și să observi unghiuri de abordare. Sigur, au participat mulți pensionari la „Plimbarea Libertății”, însă să hulești o jurnalistă pentru că lucrează la o instituție media care e concurența celei „amenințate”, e o prostie. Dar cred că acei oameni nu gândesc limpede.

Au ieșit în stradă cu un singur scop: să-l urască în cor pe Băsescu. Pentru că Băsescu e de vină pentru absolut orice e rău în țara asta. Io, spre exemplu, n-am apă caldă, huo!!!, Băsescu e de vină! Jos Băse!!!

Vineri, căci doar atunci am urmărit postul, imediat după anunțarea sentinței, Antena 3 a manipulat populația într-un mod exagerat și răuvoitor. Jurnaliști s-au dat victime, Kovesi fiindu-le țintă, transformând un proces de justiție într-unul de ură colectivă la adresa lui Băsescu. S-au comparat cu intelectualii închiși de comuniști, un gest exagerat și nesimțit. După ce-ai furat (că nu se poate numi afacere cinstită ce-a făcut Voiculescu), nu mai ai dreptul de a poza în victimă nevinovată a unui regim politic.

E interesant de observat și analizat comportamentul acelor oameni care-au ieșit în stradă și-au hulit niște reporteri care voiau să prezinte evenimentul și din alte unghiuri.

alte opinii interesante de citit găsiți aici, aici – istoria clădirii și a procesului de privatizare – și aici.

via piticu

flori-galbene

Dreptul la contracepție

Administrația Obama a decis să introducă în planul asigurărilor medicale de bază (Affordable Care Act) și produsele contraceptive. Practic, femeile angajate pot beneficia de pilule contraceptive incluse în asigurarea oferită de angajatori.

Doar că situația nu-i chiar atât de simplă. Pentru că unele firme confundă religia cu business-ul. Și nu vor ca angajații să beneficieze de măsurile de contracepție. Aparent, unele religii/secte consideră că folosirea pilulei contraceptive provoacă avortul ovulului fecundat (unele susțin că, în ciuda folosirii pilulei, se produce fecundarea, dar că embrionul nu se poate dezvolta din pricina pastiluței). Judecând prin prisma religiei, companiile în cauză nu vor să susțină avortul. Ceea ce e de înțeles, în definitiv avortul nu-i o măsură contraceptivă. Dar în cazul acesta e vorba de măsuri de contracepție, nu de intervenții chirurgicale menite a distruge un făt.

Și atunci mă întreb: un angajator poate să nege dreptul unui om la contracepție? Refuzând includerea serviciilor medicale de prevenire a unei sarcini în planul de asigurări medicale, compania intră-n spațiul privat, personal. Fiecare persoană are dreptul de a folosi sau de a nu folosi un contraceptiv, indiferent de modul în care acest produs este privit de către angajator. E dreptul fiecărui om de a alege când și în ce circumstanțe alege să devină părinte. Chiar dacă societatea asta bolnavă încearcă să intre cu bocancii-n intimitatea omului și să-i dicteze cum să-și trăiască viața.

E ca și cum o companie ar impune tuturor angajaților să facă prunci. Pentru că asta e filosofia/religia firmei (misiunea, viziunea, valorile, știți voi 😀): ca toți angajații să aibă urmași. Sau angajații trebuie să aibă doar băieți, cei ce vor avea fete nu vor putea evolua pe scara ierarhică pentru că … fetele-s ispită și nu e nevoie de ispite în preamărita fabrică. Mai lipsesc controalele ginecologice lunare obligatorii, de pe vremea comunismului, ca tabloul să fie complet!

Cum ar fi ca o managementul unei companii, membrii sectei Martorii lui Jehova, să interzică angajaților transfuziile de sânge? Dacă nu știați, martorii vieții nu au voie să-și strice sângele cu al altora, nici măcar în situații în care o transfuzie ar fi singura șansă a unui om de a trăi.

Situația e cu atât mai surprinzătoare cu cât Curtea Supremă din SUA a decis în favoarea unei companii (Hobby Lobby) de a nu include contraceptivele în planul de asigurări medicale de bază.

flori-galbene