Ai observat cum se împarte, informal şi neoficial, lumea asta? În băutorii de bere (sau vin, whisky, pălincă, ţuică, vodka şi alte tării) şi băutorii de … limonadă?! Mă rog, băutoarele de limonadă, ceai, suc de fructe, suc acidulat, cocktail şi alte băuturi „soft”.

Desigur, sunt şi cazuri extreme în care rolurile se inversează, ambii parteneri sunt de aceeaşi parte a paharului sau ambii îşi satisfac poftele cu apă carbogazoasă pură ori plată.

În grupurile de bărbaţi există chiar mai multe diferenţieri, mult mai evidente. „Aaa, tu nu bei tărie. Nu eşti bărbat”, „Bere? Eşti de-al meu. Bere nemţească? Ooo, frăţioare!” etc.

La femei încă n-am observat diferenţierea în funcţie de preferinţele bacchice (sau bacchusiene?!), dar vremea-i tânără. La doamnele şi domnişoarele cu mare frică de Cel de Sus există loc de catalogări. În concepţia anumitor culte şi credinţe, femeile care consumă chiar şi puţin alcool sunt „stricate”, „păcătoase”, „beţivane” etc., şi cele care nu pun strop de alcool în gură sunt pure şi neîntinate, nu-şi strică reputaţia şi nu-l supără pe Doamne-Doamne. Evident că diferenţierea asta se aplică şi în grupul femeilor de peste 60 de ani care trăiesc în mediul rural. La ţară, la căminul cultural, dacă o femeie e prinsă cu o bere-n mână, e automat catalogată „curbă” (înlocuieşte b cu v). Sau mă rog, poate regula se aplica doar în anumite zone, nu garantez că aşa e peste tot. Şi mai ştii ce e ciudat la unele grupuri de femei? Ipocrizia asta fadă : „eu nu beau în public”, dar în spatele uşilor le bea de le stinge, cum e vorba populară!

Uite, până şi la alcool femeile-s mult mai complicate şi mai răutăcioase între ele. Bărbaţii se împacă rapid la un pahar de „ceva”, în timp ce femeile se ceartă din orice nimic, inclusiv pe tema băuturii…

Şi mai e loc de o catalogare: dacă un bărbat se îmbată la un chef, înseamnă că s-a distrat şi toţi ceilalţi îl admiră pentru curaj. Dacă o femeie se îmbată, automat e o stricată.

Tu ai ceva împotrivă dacă soţia/logodnica/prietena/sora/mama bea un pahar de alcool din când în când?

Mă disperă prescurtările de genul „dc”, „cf?”, „cmf?”, „k vn l tn” şi aşa mai departe. Am crezut că le pot ignora dar sunt peste tot. În mailuri oficiale, în mailuri cu propuneri de colaborări (şi se mai întreabă de ce nu răspund la mail sau de ce le spun să înveţe să scrie întâi), pe bannere, în reviste şi evident că pe Yahoo Messenger.

Prefer tipica greşeală de gramatică „vre-un”, decât să văd prescurtări idioate de la oameni puturoşi şi proşti! Când am sfătuit un fost coleg de facultate (viitor jurnalist!!!!!!!) să scrie toate cuvintele, fără prescurtări, că io-s cam blondă şi nu prea deşteaptă, s-a ofticat spunându-mi că oricum toată lumea pricepe, numai io nu! Everybody does it, nu? Desigur, dacă mâine toată lumea începe să-şi mănânce fecalele, e firesc să o faci şi tu, nu?

Normal că nu pricep, nu mă duce mintea să înţeleg ce vrei să-mi spui cu „cf?” sau „bb, bn”. Uneori îmi vine să intru prin monitorul puturosului şi să-i bag abecedarul pe gât, că nu degeaba am făcut 12 ani de şcoală obligatorie!

Şi oamenii care-mi scriu mailuri urgente cu un astfel de limbaj se aşteaptă să le şi răspund la mail! Frog, frog, frog, frog!! (că fuck e un cuvânt urât!)

Înţeleg greşelile de gramatică, oricine are mici scăpări, dar scrisul ăsta prescurtat nu-l pot accepta! Nu-ţi cer să scrii cu diacritice dar măcar scrie tot cuvântul ăla, să înţeleagă şi neuronul meu ce naiba vrei să spui!

Ah, ce bine-i să-ţi verşi nervii pe blog.

Stii care e cel mai important lucru pe care va trebui sa-l spuna orice proaspat absolvent, lucru pe care l-a invatat din scoala, de altfel?

“Doamne ajuta sa prind si eu un loc de munca!”

Pitagora? Euclid? Darwin? Einstein? N-au ei treaba cu viata noastra. Un proaspat absolvent nu va avea nevoie se stie sa foloseasca un calculator, nu va avea nevoie de cunostinte de chimie, biologie sau geografie. Nici macar istoria nu e mai importanta decat religia. Mai bine platim salariile popilor decat profesorii!

In timp ce dispar 1000 de scoli, se construiesc 200 de biserici noi! Cum vreti ca pruncii sa stie sa citeasca daca voi le inchideti scolile pentru a construi biserici?

E foarte importanta religia in liceu. Cel putin la noi in liceu a fost mai importanta decat merceologia, ba chiar mai importanta decat marketingul (de vreme ce profesorul era ceva martor al Celui de Sus si isi gasea mereu timp de predici!).

Ok, orele de religie din primii 4 ani de scoala au un rost, copilul invata sa se roage la Ingeras, crede cu tarie ca o rugaciune inainte de lucrarea de la matematica il va ajuta sa ia o nota buna. Pana cand vin rezultatele si descopera ca Doamne-Doamne a adormit in timpul lucrarii si copilul a luat nota 4. Dar ce ii poti invata nou despre religie pe acesti copii, in generala si liceu? Le predai, pentru a nu stiu cata oara, lectia Invierii Mantuitorului. Si apoi le spui pentru a 10-a oara de Ioan Botezatorul.

Mai utile ar fi orele de dirigentie (tinute de oameni specializati!) sau orele unde copiii pot invata cum sa se comporte in societate. Sau cum sa circule pe strada. Multi habar nu au ca si pietonii circula pe partea dreapta, lasand stanga pentru cei ce vin din fata.

Sau mai bine ar folosi orele de religie pentru a invata elevii cum sa se protejeze de boli. Credeti ca acele ore speciale, tinute de 2 ori pe an, de reprezentantii Procter&Gamble ajung? Credeti ca fetele afla tot ce e de aflat despre corpul lor din acele minute petrecute la inghesuiala intr-o sala de sport unde saraca reprezentanta abia mai poate respira?

Dar nu, orele de religie sunt sfante! Multumiri guvernantilor care s-au temut de blestemele si acatistele preotilor care au facut presiuni pentru reintroducerea obligativitatii religiei in scoala!

De ce există atât de multe religii dacă toate au la bază o singură divinitate? Tot legat de asta,  de ce în aproape toate religiile zeul e un bărbat?

p.s: vă rog frumos: fără prostii legate de superioritatea vreunei religii. Nu accept fanatisme şi idei care încearcă să impună vreo credinţă anume …

foto: flickr.com/yorkjason

De câteva săptămâni încoace numai de Sf. Valentin aud: la radio, la tv, în reclame pe internet. Încep să o iau razna. Evident că cel mai dezbătut subiect de discuție a fost „Ce faci, dragă, de Sf. Valentin?”.

Știu, întrebare incomodă la care nu vrei să dai tot din casă, cu picanteriile de rigoare și lenjeria comestibilă comandată încă de acum 2 luni (oops!). Așa că e mai bine dacă răspunsul tău e ceva de genul: „Eh, poate ieșim la o prăjiturică!”. Dar tu vei știi că, de fapt, Valentinul ăsta e doar un alt prilej de a vă închide în dormitor și de a nu ieși de acolo decât în caz de forță majoră.

Aruncă telefonul mobil după canapea, scoate calculatorul și televizorul din priză și pornește CD playerul. Nu uita să lași copiii la soacră/ mătușă/ unchi/vecinul impotent și singur; încuie câinele în bucătărie și trimite pisica pe balcon! Acum, scoate lenjeria pe care abia aștepți să o îmbraci, nu înainte de a face un duș și de a te învălui cu parfumul lui preferat. Gata! Prăjitura e servită!

Dacă ești singur/ă și n-ai planuri de Sf. Valentin, spune-le tuturor că vei face sex. Oricum, nimeni nu va știi adevărul!

foto: Ecler cu vanilie de la cofetăria Pigalle, Oradea. Delicios!