Category Archives: stupid

flori-galbene

Dreptul la contracepție

Administrația Obama a decis să introducă în planul asigurărilor medicale de bază (Affordable Care Act) și produsele contraceptive. Practic, femeile angajate pot beneficia de pilule contraceptive incluse în asigurarea oferită de angajatori.

Doar că situația nu-i chiar atât de simplă. Pentru că unele firme confundă religia cu business-ul. Și nu vor ca angajații să beneficieze de măsurile de contracepție. Aparent, unele religii/secte consideră că folosirea pilulei contraceptive provoacă avortul ovulului fecundat (unele susțin că, în ciuda folosirii pilulei, se produce fecundarea, dar că embrionul nu se poate dezvolta din pricina pastiluței). Judecând prin prisma religiei, companiile în cauză nu vor să susțină avortul. Ceea ce e de înțeles, în definitiv avortul nu-i o măsură contraceptivă. Dar în cazul acesta e vorba de măsuri de contracepție, nu de intervenții chirurgicale menite a distruge un făt.

Și atunci mă întreb: un angajator poate să nege dreptul unui om la contracepție? Refuzând includerea serviciilor medicale de prevenire a unei sarcini în planul de asigurări medicale, compania intră-n spațiul privat, personal. Fiecare persoană are dreptul de a folosi sau de a nu folosi un contraceptiv, indiferent de modul în care acest produs este privit de către angajator. E dreptul fiecărui om de a alege când și în ce circumstanțe alege să devină părinte. Chiar dacă societatea asta bolnavă încearcă să intre cu bocancii-n intimitatea omului și să-i dicteze cum să-și trăiască viața.

E ca și cum o companie ar impune tuturor angajaților să facă prunci. Pentru că asta e filosofia/religia firmei (misiunea, viziunea, valorile, știți voi 😀): ca toți angajații să aibă urmași. Sau angajații trebuie să aibă doar băieți, cei ce vor avea fete nu vor putea evolua pe scara ierarhică pentru că … fetele-s ispită și nu e nevoie de ispite în preamărita fabrică. Mai lipsesc controalele ginecologice lunare obligatorii, de pe vremea comunismului, ca tabloul să fie complet!

Cum ar fi ca o managementul unei companii, membrii sectei Martorii lui Jehova, să interzică angajaților transfuziile de sânge? Dacă nu știați, martorii vieții nu au voie să-și strice sângele cu al altora, nici măcar în situații în care o transfuzie ar fi singura șansă a unui om de a trăi.

Situația e cu atât mai surprinzătoare cu cât Curtea Supremă din SUA a decis în favoarea unei companii (Hobby Lobby) de a nu include contraceptivele în planul de asigurări medicale de bază.

flori-galbene

Unde e limita pe Facebook?

După valurile de poze și statusuri cu și despre politică de pe Facebook, revine valul cu poze grețoase: aici intră copii maltratați și desfigurați (nu, Facebook, AOL și Yahoo nu dau vreun cent pentru ca acel copil să primească un tratament!), pisici și câini tăiați și plini de sânge (nu, nu voi citi despre ce a pățit acel animal, voi ieși de pe pagină și voi da unlike la acea pagină pentru că nu-mi place să văd animale chinuite) și poze cu căcaturi! Nu înțeleg ce caută în news feed-ul meu, dar ăsta e doar unul dintre multele lucruri pe care nu le înțeleg pe lumea asta.

Să-mi fie scuzată expresia, dar io vă întreb cât se poate de serios, de ce ai da like și share (pt ca și alți oameni din lista ta de prieteni să vadă) la o imagine cu un tip care s-a cufurit pe el?

Există vreun bun simț în umor?  Nu de alta, dar io chiar nu găsesc umorul într-o imagine cu un tip care s-a c*cat pe el!

Ce să faci dacă nu poți dormi când sunt alegeri electorale?

„Eu vara nu dorm. Pe 29 n-am somn. La referendum votez, pentru că eu chiar contez. Eu vara nu dorm!” 

Azi dimineață, pe la ora 9 și jumătate, cineva mi-a transmis prin SMS că are o problemă: vara nu poate dormi! Nu știu cine-i persoana și de ce mi se confesează printr-un mesaj text. Hai că de m-ar fi sunat și-ar fi avut o voce plăcută, suavă, caldă, dar puternică în același timp, și mi-ar fi făcut vreo 2-3 complimente, aș fi fost răbdătoare și înțelegătoare. M-aș fi lăsat vrăjită de o asemenea voce, mai ales că tocmai ce mă trezisem dintr-un vis … frumos!

Dar să-mi deranjezi somnul de frumusețe, într-o sfântă zi de vineri, cu un SMS în care mi te plângi că n-ai somn, asta chiar că nu accept! Blasfemie!

Știți doar că sunt o femeie bună la suflet și răbdătoare chiar și cu cei fără de bun simț, așa că i-am răspuns omului: „Ia un somnifer cu vodka! :)”.

Problem solved!

Poate trebuia să-i spun „I-a un somnifer cu vodcă!”…

facebook ads slipi pushup

Slipi cu push-up pt femei?!

Să-mi fie cu iertare ignoranța și prostia, dar femeile chiar poartă slipi cu push-up? Femeile sănătoase, apte pentru mișcare și sport chiar poartă așa ceva? Ok, înțeleg cazurile chirurgicale, dar nu cred că acelea reprezintă targetul unor astfel de slipi.

De ce ai vrea să plătești 135 de lei pe o pereche de slipi cu push-up care-ți arată fundul mai bombat printr-o pereche de pantaloni? Că după ce i-ai dat jos, rămâi cu același fund plat sau celulitic. E ca și cum ai face reclamă falsă la ceva ce nu există.

Serios vorbind există femei care ar purta așa ceva ca să atragă bărbații? 🙂

facebook ads slipi pushup

poza in oglinda

Pozele din oglinzile toaletelor

De-o vreme observ, cu o sprânceană ridicată și cu una strâmbă, că e la modă să-ți faci poze în oglindă. Și nu în orice oglindă, ci într-una din toaleta unui club. De regulă cu telefoane deștepte. Dar na, io-s mai săracă și n-am bani nici de umblat în cluburi și nici de un telefon cu o memorie mai mare de 150 MB, să-mi pot instala, ca tot hipsteru’, tradiționalul Instagram. Așa că am apelat la bătrânul 400D cu al său 50 mm. Prost aparat, știu! M-am închis în baie, m-am proptit de litiera curată a mâței și-am făcut o poză. Să văd și io care-i farmecul.

După ce mi-am sucit gâtul încercând să prind unghiul bun, să-mi arăt partea aia frumoasă, pe care apoi s-o scot în evidență cu photoshop piratat, mi-am dat seama că nu „face sens” treaba asta cu pozatul în oglindă. Dintr-un singur motiv: io nu știu să folosesc PhotoShop! Am încercat să modific cu XnConvert, dar nu se compară cu fotoșopu! Uite:

poza in oglinda

Sau poate n-o fi fotoșopu’ de vină, ci modelul inexpresiv. Adică io! Așa că am pozat mâța în timp ce se uita în oglindă. Mândră-i, nu-i așa?! Cum i se citește istețimea și agerimea din privirea ochiului! Ptiu, să n-o deochi! Ptiu, ptiu să n-o deochi nici tu!

Acum înțeleg de ce pozele în oglindele buzilor face sens!

poza de pisi in oglinda

p.s: mai trebuie să menționez că-s sarcastică și ironică în articolul ăsta? 🙂

Bihorenii și Lilianele

În Bihor am întâlnit cele mai puține doamne și domnișoare cu prenumele Liliana. Și cele pe care le-am cunoscut, exact, erau de loc din alte zone ale țării. Ca mine!

În Bihor prenumele Liliana nu e popular pentru că s-a încetățenit o înjurătură care nu-i face cinste celei ce-l poartă: „Fu*u-și pă Lili!”. Sinceri să fim, ce orădean de la țară, unde-s înjurăturile-n floare, și-ar numi fata Liliana când circulă o asemenea „frumusețe” de înjurătură? Dacă nu-i înjurătura, atunci e refrenul din melodiile populare bihorene „Li-li-li și la-la-la!”

Bine, tot în Bihor am auzit pentru prima dată prenumele Lili la un câine.

Mi-am adus aminte de înjurătura asta după ce am văzut pe Facebook un post cu un clip și mesajul era, evident, Fu*u-și pă lili!

Hai să vedem, ce alte înjurături din Bihor/Ardeal mai știi?

Ce caută lumea:

  • onjuraturi din ardeal
brandusa

Efectele superficialității

Nu știu cum aș reacționa dacă fiica mea m-ar întreba dacă e frumoasă sau urâtă. Dacă ar avea astfel de complexe. N-am pus vreodată frumusețea pe un loc fruntaș în viață. Folosesc rar farduri, în cantități mici și aproape mereu aleg ceva cât mai aproape de ideea de natural. Mereu am pus mai mult accent pe lejeritate, curățenie și cunoștințe. N-am vreo problemă în a ieși din casă nemachiată și nepieptănată, dar mi-e jenă să ies dacă n-am folosit pastă de dinți și săpun / deodorant. Pentru mine e o pierdere de timp să-mi aranjez fața cu zeci de produse, dar să am dinții cariați. Ori să investesc în haine scumpe, dar să fac duș o dată la 4 zile. Deși până în adolescență nu aveam apă caldă la duș (când venea apa caldă pe țeavă, era maronie), am fost învățați cu dușul zilnic, la lighean. Nu am vreun motiv să-mi fie rușine cu asta, au fost alte vremuri cu alte provocări.

Cred că aveam vreo 14 ani când i-am spus tatălui meu că-s urâtă, că nici nu mă gândesc să plec de acasă, că nu mă voi mărita vreodată. Răspunsul lui a fost de forma: „Tu ești urâtă? Uită-te-n oglindă și apoi uită-te la Marinela Nițu toată plasticată și botoxată. Aia-i frumoasă?”. Comparația exagerată a funcționat. De atunci nu țin minte să-i mai fi spus vreodată că-s urâtă. Sau să mai fi avut dilema asta. Vorba aia, ce-o fi, o fi, cui nu-i place să nu se uite.

Amintiri din adolescență

Da, am avut perioada mea de adolescentă supărată. Complexele majore din perioada adolecenței erau legate de faptul că eram slăbuță sau nu știam suficiente lucruri despre muzică, mă strofocam să acumulez cât mai multe cunoștințe din domenii diverse pentru a avea un punct comun cu adulții. Am depășit complexele adolescenței concentrându-mă pe pasiuni. Pe atunci dobândisem microbul radioului, al omului din spatele microfonului.

Seară de seară făceam lecții de dicție și cursivitate, cu un creion în gură și un ziar din care citeam articole întregi până ce rămâneam fără salivă. Mă complexau S-urile și R-urile, pe care reușisem să le pronunț bine după zeci de ore de exercițiu. După școală fugeam la radio unde stăteam până noaptea, exersând atât dicția, cât și compunerea textelor.

Complexele copilăriei

Nu știu cum aș reacționa dacă pruncul meu ar ajunge acasă plângând că ceilalți copii i-au spus că e urât(ă). Probabil că aș încerca să-i îndrept atenția spre lucruri mai importante, spre pasiuni pe care le poate cultiva, care-i pot aduce mai multe satisfacții decât părerile răutăcioase ale unor copii complexați la rândul lor. Sau poate că m-aș bloca și n-aș ști ce să-i spun altceva decât că îl/o consider frumo(a)s(ă), un răspuns care, probabil, (l-)ar mâhni(-o)?!

Fiind afectat de răutățile mediului social în care încearcă să se integreze – colegii de la școală / prietenii -, nu știu dacă au un impact prea mare replici precum „Desigur, draga mea, tu ești cea mai frumoasă fată din lume!” sau „Fata mea, pentru mine ești cel mai frumos copil!”. Chit că sunt răspunsuri cât se poate de adevărate pentru orice părinte care-și adoră pruncul.

E ușor înspăimântător gândul de a fi părinte în vremuri atât de superficiale. Cu toate că știu că nimeni nu s-a născut învățat și că până și părinții noștri au făcut greșeli la vremea lor. Greșeli pe care noi nu le-am conștientizat, dar pe care poate le vedem acum.

Ce poți să-i spui fiicei tale când te întreabă dacă e frumoasă pentru că fetele răutăcioase îi spun că-i urâtă? 🙂 

Iarna se numără zgârciții!

Toți zgârciții aleg să pună gresie pe treptele firmei. Gresia, mai ales dacă e ieftină și nu e anti-derapantă, se transformă într-un patinoar de fiecare dată când plouă sau ninge.

Atunci când afară e plin de zăpadă și papucii tăi au talpa încărcată de omăt, sigur îți dorești să aluneci cât mai bine pe acele trepte. Oricâte-or fi, 2 sau 20! Da, ador să simt că-s pe patinoar de fiecare dată când trebuie să intru într-o instituție care și-a amenajat intrarea cu plăci pe care riști să-ți rupi gâtul!

Zgârciții nu vor să dea vreun ban pentru a pune un covoraș antiderapant pe trepte. Sau măcar o bară de sprijin. Ori să cumpere sare și nisip pentru ca atunci când urci acele trepte să nu simți că ești pe Lună și că fiecare pas mic e o luptă cu forțe invizibile care vor să te pună la pământ.

Uneori zgârciții mai au noroc de angajați empatici care pun pe trepte niște cartoane sau cârpe. Să nu-și rupă membrele puținii clienți de care depind salariile lor. Dar cartoanele alea dispar rapid când apar zgârciții în firmă, că strică imaginea companiei!

Tuturor acestor zgârciți le urez tradiționalul „Faliment plăcut!”

Manelele instigă la violenţă!

Trecând prin faţa unui magazin de înregistrări de muzică populară şi manele, am auzit următorul vers:

“Hai să atacăm Occidentul!”

No, asta-i dovada supremă că maneliştii instigă la violenţă. Tot maneliştii încurajează la răspândirea cerşetorilor în Europa.

Pam-pam!

În 2012 bătălia se dă pentru dreptul de a folosi contraceptive!

Citez:

It is 2012: Are we still fighting over condoms and the pill? In fact, we are. The score so far: both supporters and opponents of birth control can point to some significant wins, and neither side shows any sign of backing down. ideas.time.com

Unii activişti americani îşi fac griji că ţara lor, care numără peste 312,931,000 de oameni, va dispărea dacă locuitorii folosesc produse contraceptive. În timp ce guvernul lui Obama a insistat ca toate măsurile de contracepţie să fie incluse în planul de sănătate, adică să fie suportate financiar de către companiile de asigurări, cei care se opun contracepţiei susţin că n-ar trebui ca americanii să primească prezervative sau pilule anticoncepţionale gratuite. Şi că oamenii care folosesc aceste metode ucid copiii care ar putea asigura perpetuarea speciei. Că americanii n-ar trebui să decidă singuri (?!) dacă vor să contribuie la repopularea ţării. Ştiam că, într-o democraţie, într-o societate liberă, fiecare om are dreptul de a decide dacă vrea sau nu să devină părinte.

Acum câţiva ani am citit un articol aberant şi foarte religios despre cum pilula contraceptivă ucide. Era genul de articol menit să spele creierele femeilor naive cărora le e lene să gândească şi singure. Despre cum toate femeile care folosesc aceste pilule ucid lunar câte un copil. Da, dacă vorbim abstract, da, fiecare femeie contribuie la dispariţia unui ovul care ar putea deveni o fiinţă umană. Dacă ar fi fecundat!

Şi-apoi se plâng că sunt prea mulţi copii abandonaţi. Că-s prea multe adolescente însărcinate. Că rata divorţurilor creşte exponenţial.